Irael's Confessions

Lecturi - Dilemateca

2007-11-14T13:52:00.000-08:00

Dilemateca nr 2
***Cititul nu dauneaza sanatatii!
***Cinci scriitori francezi au simulat bacalaureatul la redactia Figaro litteraire in acelasitimp cu examenul de bac propriu-zis pe care il sustineau mii de liceeeni francezi.Iata subiectele:Intrebarea: cum explicati ca textele lui Michaux, Ponge si rimbaud apartin poeziei?Inventia:Ati scris o culegere de poeme in maniera lui Aloysius Bertrand. Redactati o scrisoare catre un editor prin care incercati sa-l convingeti sa va publice volumul.Dizertatia: Pornind de la textele lui Rimbaud, demonstrati daca poezia ne indeparteaza de real sau, dimpotriva, ne face sa percepem mai bine realitatea.
***La Madrid a avut loc un targ de carte dedicat cartilor de stiinta ,,divulgate". Altfel spus, mari descoperiri stiintifice prezentate pe intelesul tuturor.
Ce era bine cand ne era rau? - adica pana in 1989 :) tema de reflectie
***Cine sufera de ,,ostalgie"?Ostalgia, forma de nostalgie a locuitorilor fostului ,, stat al muncitorilor si taranilor" (RDG), se manifesta si in alte tari fost-comuniste.
*** LOCURI DE CITIT: La Amsterdam
,, In trecut, frica e conspiratii i-a facut pe legiuitorii olandezi sa monitorizeze atent apucaturile oamenilor. Cum telefoane care sa fie ascultate nu erau, camere de luat vederi nici atat, ei s-au gandit ca ce face omul intre peretii casei sa se poata vedea din strada. Si au dat o ordonanta prin care li se cerea locuitorilor micului regat sa lase luminile aprinse in case si sa nu acopere ferestrele",, Prin geamurile mari cat peretele, neacoperite de perdele sau draperii" se poate privi IN CASE. ,, Si oamenii fac ce fac si pe la noi. Si chiar mai mult decat atat. Se uita la televizor, beau cafea si bere, vorbesc. Multi dintre ei citesc."IN TREN ( Codul lui Da Vinci), LA CHIOSCUL DE ZIARE (rasfoiesti gratis reviste porno), IN TRAMVAI (,, Oranje op weg naar goud" in traducere ,, Portocala este in drum spre aur" ca tot suntem in plin campionat mondial de fotbal, IN PARC, LA COFFY SHOP,IN VITRINELE CARTIERULUI ROSU, o prostituata citeste...Dostoievski ,,Fratii Karamazov"

*** CRITICA LITERARA,, Sunt un om <>. Nu suport lectura <> a literaturii cuiva care (<>) ma dezgusta, asta e situatia. Lui cutare sa-i faca dreptate posteritatea, eu nu dispun de timp si nici greata nu pot sa o pun intre paranteze sub durata lecturiitextelor sale pline de atlent... Parca Arghesi zicea de un poet ca e un inger pe hartie si un porc in viata;nu-i pot citi pe porci, necum sa scriu in liniste despre arta lor,nu pun intre ghilimele cuvatul arta...Alta prejudecata: nu-mi plac <> in literatura. Sa te fereasca Dumnezeu de nebunii fara geniu! Abia sunt de suportat ceilalti - geniile sau genialoizii- oricum dupa moarte, nu inainte... Am prejudecata de a crede ca un scriitor de mare valoare poate fi (fara sa-si dauneze) si un caracter exemplar. ca Ileana Malancioiu." (Lucian Raicu)
*** POEZIERobert Serban ,, Cinema la mine acasa",, poezia este ceea ce ramane din viata/dupa ce o traiesti",, Dumnezeu nu vorbeste cu nimeni/ despre niciunul dintre noi"
***LIMBA ROMANA - PRIMAVARA/VARAG.gruita ,, Moda lingvistica la romani" caracterizata trendy...,, o supercarte"
*** ,, Intreaba praful" John Fante ,, O poveste despre singuratate, despre un oras cu ritmuri ametitoare in care sangele neamerican te poate condamna la marginalitate, si despre o iubire care moare si se cicatrizeaza, intr-un tarziu."
*** Cei mai destepti dintre prosti - eseu despre doua carti care trateaza despre intelectuali de marca ,, in ce masura sunt acestia indreptatitisa sfatuiasca omenirea cum sa-si organizeze viata". Concluzia este ca cele doua acrti ar fi putut sa poarte un titlu comun:,, Cum au putut niste oameni atat de destepti sa fie atat de prosti?"
***Gabriel Liiceanu ,, Despre minciuna",, cunoasterea este o parte componenta a fericirii, daca nu cumva fericirea suprema",, adevarul, spre deosebire de minciuna, nu stie prea bine sa se faca placut",, Acum am ajuns sa traim intr-o tara trista, in care descoperim minciuna ca un mod de viata, al unei vieti marunte, care si-a pierdut reperele".
***Savuroasa recenzia lui Razvan Petrescu la cartea ,, Asigurare pentru moarte" scrisa de James M. Cain,care a scris si ,, Postasul suna intotdeauna de doua ori".
Ti se recomanda sa citesti cartea daca ,, e noapte si esti in tren, in avion, la stomatolog, in pat cu o femeie urata, in statie la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineata, la propriu-ti birou sub lampita, cautand o modalitate de a omora pe cinevapentru a face rost de bani de intretinere, langa o tasnitoare, la farmacie". Desigur, e de retinut (poate numai) morala:,, feriti-va de agentii de asigurari!".
***

Lecturi - Viata lui Pi

2007-11-14T13:51:00.002-08:00

Viata lui Pi
de Yann Martel
Editura Humanitas, Bucuresti 2004

Yann Martel, canadian, nascut in Spania (1963), a primit pentru aceasta carte Premiul Brooker in 2002.A mai scris The Facts Behind the Helsinki Roccamations (proza scurta) si romanul Self.
Pi Patel, fiul unui director de gradina zoologica, isi duce viata printre animale. Are propriile conceptii despre viata lor in gradina zoologica.
Este preocupat de religie (hinduism, islamism, crestinism) si in orasul cosmopolit, Calcutta, frecventeaza atat moscheea cat si sinagoga si catedrala ortodoxa.
La saisprezece ani, va trai o robinsoniada, numai ca el nu esueaza pe o insula, ci se salveaza si va pluti in deriva, intr-o barca. Nu singur, ci impreuna cu o girafa, un sacal, un urangutan si un tigru bengalez. Animalele se devoreaza intre ele, dupa legea junglei, copilul supravietuind impreuna cu tigrul bengalez. Pi isi construieste intreaga tactica de supravietuire pornind de la nevoile bazale ale tigrului. Intre cei doi se stabilesc reguli si se marcheaza teritorii. Chiar atunci cand hrana si apa lipsesc, tigrul nu ataca, amandoi, om si fiara, ajungand pana la limita cea mai de jos a supravietuirii. Impresionanta este intalnirea cu un alt naufragiat. Se discuta numai despre mancare. Toti trei naufragiatii sunt orbi si emaciati. Strainul, recurge la un gest de canibalism, atacandu-l neasteptat pe Pi si devine astfel hrana pentru tigrul bengalez.
Scurtul naufragiu pe o insula, le ofera hrana revitalizanta, intr-un moment in care moartea era eminenta. In fata descoperirii ca se afla pe o insula de alge carnivore (nocturn), Pi alege deriva in oceanul planetar si reincepe istovitoarea lupta pentru existenta, in larg. Cand nimic nu era mai evident decat sfarsitul, apare tarmul mexican. Vizitat de reprezentantii companiei japoneze cereia apartinuse vasul scufundat, al carui unic supraietuitor este, Pi isi spune povestea incredibila a supravietuirii pe o barca de salvare, impreuna cu tigrul bengalez, Richard Parker, timp de ...227 zile. Nu este crezut si atunci repovesteste, substituind celor patru animale personaje umane. Povestea devine credibila, japonezii par convinsi, dar Pi le face doar o demonstratie de virtuozitate si le ofera din nou cheia adevarata a povestirii, corespondentul uman al fiecarui animal. Japonezii recunosc, ,,cea cu animalele e mai frumoasa."
Raportul celor doi japonezi se incheie astfel: ,, In treacat fie spus, povestea singurului supravietuitor, domnul Piscine Molitor Patel, cetatean indian, este o poveste uimitoare despre curaj si suferinta in fata unor situatii extrem de dificile si tragice. Din experienta celui care a facut investigatia, povestea sa este unica in istoria naufragiilor. Foarte putini naufragiati pot pretinde ca au supravietuit atat de mult pe mare ca domnul Patel si nici unul in tovarasia unui tigru bengalez adult."
* * *

,, Nu spunem noi :,, Nicaieri nu e ca acasa"? Asta simt si animalele.Animalele au un simt al teritoriului. Numai astfel le putem intelege comportamentul. Doar un teritoriu familiar le permite sa implineasca doua conditii ale vietii in salbaticie: evitarea dusmanului si obtinerea mancarii si a apei".
,, Gasind in el toate locurile de care are nevoie - unul pentru panda, unul pentru mancat si baut, unul pentru scaldat, unul pentru curatat, etc. - si descoperind ca nu este nevoie sa plece la vanatoare, ca mancarea vine de sase ori pe saptamana, un animal va lua in stapanire spatiul de la Gradina Zoologica in acelasi fel in care ar emite pretentii asupra unui nou teritoriu in salbaticie, explorandu-l si marcandu-l in felul obisnuit al speciei sale, probabil cu jeturi de urina. Odata ce acest ritual de colonizare s-a terminat si animalul s-a stabilit in el, nu se va simti ca un prizonier, ci mai curand ca un stapan de mosie, purtandu-se in spatiul sau la fel ca in teritoriul din salbaticie"...
,, S-ar putea chiar argumenta ca daca animalul ar putea face o alegere inteligenta ar opta pentru viata intr-o gradina zoologica fiindca marea diferenta intre aceasta si salbaticie este absenta parazitilor si a dusmanilor, dar si mancare din belsug in primul caz sau multimea de paraziti si lipsa de mancare in al doilea caz.Ganditi-va la dumneavoastra. Ati prefera sa locuiti la Ritz cu room-service gratuit si acces permanent la doctor, sau sa fiti aruncat in strada fara sa-i pese cuiva? Dar animalele sunt incapabile se asemenea judecata. In limitele speciei lor, se descurca cu ce au."
.....
Are o teorie despre ierarhia sociala, pe care o recunosc animalele. Astfel, dresorul de la circ este un super-alfa, masculul cel mai feroce. Cel mai docil leu dresat este cel mai jos in scara sociala, un omega. El va fi vedeta spectacolului, fiind cel mai usor de comandat. Leii gama si beta, cei mai artagosi dintre subordonati, vor face doar figuratie intr-un spectacol de circ, fiind insubordonabili.

Lecturi - Trestia revoltata

2007-11-14T13:51:00.001-08:00

Nina Breberova TRESTIA REVOLTATA
Am primit aceasta carte de ziua mea. M-am bucurat ca prietenii mei stiu atat de bine sa aleaga carti.
Este povestea unei femei care ramane fidela unei iubiri din tinerete.
In viata fiecaruia se intampla ca dintr-odata, poarta trantita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu-ul definitiv sa nu mai fie decat un poate, lumea sa se transfigureze, un sange nou sa ne curga prin vine. Aceasta-i speranta. Am obtinut o amanare. Verdictul unui judecator, al unui medic, al unui consul e amanat. O voce ne anunta ca totul nu-i inca pierdut. Tremurand, cu lacrimi de recunostinta in ochi, trecem in incaperea urmatoare, unde suntem rugati sa asteptam inainte de-a fi aruncati in abis.
,, Citeste-o si da-o unui prieten!" ( o carte)
Ea il numea pe Dimitrie Gherghievici ,, ,,secolul al nouasprezecelea".- Cum se mai simte secolul al nouasprezecelea? Cum te descurci cu secolul al nouasprezecelea?- Secolul al nouasprezecelea doarme, spuneam eu uneori...
Exista o viata ce se vede si o alta, necunoscuta celorlalti, ce ne apartine intru totul. Asta nu inseamna ca una este morala si cealalta nu, sau ca una este permisa si cealalta interzisa. Ci doar ca fiecare om, din cand in cand, scapa oricarui control, traieste in deplina libertate si in mister, singur sau cu altcineva, o ora pe zi, sau o seara pe saptamana, sau o zi pe luna. Si aceasta existenta tainica si libera continua de la o zi la alta, si orele continua sa curga unele dupa altele. Asemenea ore adauga ceva la existenta ta vizibila. Cu conditia ca ele sa nu-si aiba propria lor semnificatie. Ele pot fi bucurie, necesitate sau deprindere, in orice caz servesc la pastrarea unei linii generale. Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina imprejurarilor va desoperi intr-o buna zi, cu surprindere, ca nu s-a intalnit niciodata cu el insusi. Nu ne putem gandi la asta fara un sentiment de melancolie. Mi-e mila de cei care in afara de momentele cand se afla in baie, nu sunt niciodata singuri.
no man`s land
Tu esti martea mea.
...viitorul meu ce mi se parea a nu fi posibil fara el, iar cu el irealizabil...
pisica atotstiutoare (se afla la Venetia)
...o fericire aproape insuportabila...

Lecturi - Gabriel Liiceanu

2007-11-14T13:46:00.000-08:00

M-ai sunat de la Biblioteca Academiei.M-ai intrebat ce fac si ti-am raspuns: ,, M-am hotrat sa nu mai fac nimic". In clipa aceea legatura s-a intrerupt. Ai revenit dupa doua minute si mi-ai povestit ca, sunand indata din nou, telefonul a facut o atingere, a raspuns un glas de barbat, tu ai crezut ca sunt eu si, provocat de replica pe care ti-o dadusem, ai inceput pe data sa vorbesti, nu fara o urma de patos in glas: ,, Propozitia ta nu este corect formulata. Ai vrut sa spui cu totul altceva: ca te-ai hotarat sa nu mai faci nimic cata vreme nu vei simti ca ceea ce faci te reprezinta cu adevarat. Si, pe urma sa sti ca starea ta actuala nu face decat sa reflecte criza filozofiei contemporane." In clipa aceea, la celalat capat al firului s-a auzit: ,, tu cu cine p...ma-tii te certi, ma?"

Lecturi - Savatie Bastovoi

2007-11-14T13:43:00.000-08:00

Din latina invatata n-am ramas cu obositoarele conjugari si declinari, atat de insistent exersate de profesoara de la clasa. Am ramas insa cu o multime de maxime si cugetari pe care nu le-am uitat niciodata. Fiecare ne alesesem una, care ne reprezenta. Un coleg preferase ,, Festina lente" - ,, Grabeste-te incet"-(si era hotarat sa reia anul intai de studiu la liceul la care esuase din prima incercare), o colega, atleta, optase pentru ,, Mens sana in corpore sano" - ,, Minte sanatoasa in corp sanatos"- si tot astfel eu imi alesesem cuvintele inteleptului Bias ,, Omnia mea mecum porto"- ,, Tot ce-i al meu port cu mine" atrasa de ele inainte de a cunoaste si anecdota (Orasul incendiat era parasit de locuitorii lui, disperati sa care bruma de lucruri care putea fi salvata. Toti alergau deznadajduiti, impovarati de bunurile lor, totdeauna mai multe decat ar fi putut duce. In toata invalmaseala aceasta, inteleptul Bias, pasea linisit, cu o carte in mana. Intrebat de ce nu incearca si el sa-si salveze bunurile, inteleptul rosteste cuvintele care aveau sa devina si pentru mine un mod de a gandi, de-a exista).Tot atat de mult imi placea insa si ,, Nulla dies sine linea" - ,, Nici o zi fara o linie", fara a lasa un semn. Ma gandesc uneori care e semnul trecerii mele si tare as vrea sa regasesc o urma.Fiecare carte pe care o citesc lasa o urma si astazi vreau sa impart cu voi amprenta pe care mi-a lasat-o ultima carte citita.

Savatie Bastovoi ,, Nebunul"
,, Fericit este imparatul care domneste peste supusii sai.",, Imparatul este mintea, iar supusii sunt simturile omului. Fericit este omul a carui minte stapaneste peste peste simturile sale si le face sa lucreze numai ceea ce este bine si folositor. Cu adevarat un astfel de om este mai fericit decat un imparat care domneste peste lumea intreaga, dar peste simturile sale nu este stapan.",, Nu trebuie sa cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi, ca oameni. Oare crezi ca Dumnezeu singur n-ar dori sa-i tamaduiasca pe toti oamenii din lume? Dar Lui ii este mai placut cand om pe om se ajuta, pentru ca asa se inmulteste in lume dragostea.",, Dumnezeu singur stie ce are de facut in lume si nu are nevoie de rugaciunile noastre pentru a lucra binele, iar daca oamenii se roaga unul pentru altul o fac nu pentru a arata lui Dumnezeu ce are de facut, ci ca sa se inmulteasca dragostea in lume, caci in rugaciune noi descoperim suferinta celuilalt si ne facem partasi la ea si cerem izbavire ca pentru noi insine. Si ce este aceasta daca nu dragoste si cale de a ne cunoaste unii pe altii?",, - E, parinte, vremea este pentru toate. Este vremea sa aduni pietre si vreme este sa le imprastii. Este vreme sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare. Este vreme de razboi si este vreme de pace...- Ce inseamna cuvintele acestea ale Eclesiastului, parinte Simeoane? Pentru ca le-am citit defacut Dumnezeu, parinte Paladie si ne-a descoperit calea prin care sa ajungem la Dansul.Toata viata omului este un zbucium fara sfarsit, incat omul aduna fara sa stie de ce, caci nimic nu ramane cu el. Toata bogatia si intelepciunea si slava lumii acesteia pe care le aduna omul, pentru cel ce ajunge la adevarata cunoastere incep sa para niste pietre nefolositoare. Le numeste pietre Inteleptul, pentru ca si bogatia si intelepciunea omeneasca se aduna cu osteneala si oboseala, ca si caratul pietrelor, dar cel care a inteles zadarnicia stradaniilor omenesti ajunge sa le dispretuiasca si sa le imprastie si ce este mai nefolositor decat o gramada de pietre imprastiate de care se impiedica toti? Este vreme de imbratisare, parinte, pentru ca omul din nastere se afla in imbratisarea pacatului si a raului, dar cel care ajunge cunoasca zadarnicia acestuia incearca sa se smulga si sa scape. Iar aceasta despartire din imbratisarea pacatului se da omului cu mare chin si lupta sufleteasca, aceasta este vremea de razboi despre care vorbeste Inteleptul. In sfarsit. vazind Dumnezeu voia omului cea buna si osteneala lui, cauta spre el si, daruindu-i din belsug harul Sau, face sa se linisteasca inima lui, aducand-o la odihna si bucuria cea desavarsita, iar aceasta este vremea de pace._ Oare poate sa ajunga omul la desavarsita impacare a simturilor, incat sa nu-l mai supere patimile si nici dracii sa nu mai aiba indrazneala asupra lui?- Poate, cu mila lui Dumnezeu."
,, Asa sa traiesti pe pamant, ca si cum nu ai fi, dar la plecare sa lasi un gol in urma ta!"
,, De la bun inceput, trebuie sa spun ca textul de fata nu este o opera agiografica, ci un roman scris cu toate uneltele necesare unei proze artistice, inspirat din realitatile consemnate in viata Sfantului Simeon cel Nebun intru Hristos din Edessa. Actiunea se petrece in Emesa (Homs-ul de astazi) cea mai insemnata cetate a Siriei, in veacul al vi-lea. Personajele sunt calugari, comedianti, prostituate si cersetori, care impreuna oglindesc tabloul societatii bizantine de atunci si totodata surprind framantarile si caderile dintotdeauna ale sufletului omenesc.Cartea e scrisa aproape ca un scenariu de film, pentru a oferi o lectura usoara si captivanta."Ieromonah Savatie Bastovoi

Lecturi - Marin Sorescu

2007-11-14T13:41:00.000-08:00

Zilele Marin Sorescu, Editia a VII-a, Craiova, 22-25 februarie 2007, m-au lasat cu o sete de...Sorescu. Lasasem partea de ,, exegeze si traductologie" specialistior (seminarii la Casa Universitarilor, de altfel locatia cea mai ravnita pentru intalniri culturale),ma plimbasem surprinsa si amuzata printre tablourile poetului, expuse la Muzeul de arta, savurasem spectacolele teatrale (,, O teapa pentru fiecare", ,, Iona", ,, Exista nervi") gustasem recitalurile poetice (Virgil Ogasanu, Horatiu Malaiele, George Mihaita) si chiar seratele romantice de la Muzeul Teodor Aman si totusi...ramasesem cu o sete de...Sorescu. M-am dus atunci sa caut acel ,, izvor de adapat aripa". Unde altundeva decat la cel mai frecventat Biblioteca Aman. Stiam de la prima vizita acolo ca ,, Drumul marilor succese trece pe la biblioteca" si n-am ezitat niciodata sa batatoresc acest drum. Am imprumutat trei volume groase, bine legate, care promiteau sa cuprinda aproape intreaga poetica soresciana. Acasa, bineinteles a urmat de-acum obisnuita disputa cu sotul meu. Avem in biblioteca un raft intreg Sorescu si eu imprumut carti de la biblioteca. Raspund ca suntem subtiri la capitolul Sorescu si ne indreptam amandoi catre rafturile cat peretele, gata sa ne sustinem opinia personala. Aveam nu mai putin de...zece volume, e drept subtiri, semnate Marin Sorescu (,, La lilieci' doua volume, ,, Singur printre poeti", ,, Norii', ,, Apa vie, apa moarta", ,, Ecuatorul si polii", ,, Efectul de piramida", ,, Poezii alese de cenzura", ,, Unde fugim de-acasa", ,, Versuri inedite"). M-am incapatanat sa citesc volumele imprumutate chiar si dupa ce termenul de restituire a fost depasit in mod alarmant . Privirile semnificative pe care le-am schimbat cu sotul meu la primirea scrisorii cu antetul bibliotecii Aman, n-are rost sa vi le descriu. Plicul a ramas nedeschis. Am continuat sa citesc si apoi sa transcriu alert ,, concentratul" sorescian pe care m-am hotarat sa-l impart cu voi.De ce am ramas sa citesc din volumele imprumutate? Pentru ca dincolo de incantarea lecturii am avut parte de amuzamentul comparatiei. Cineva care lecturase inaintea mea,insemnase discret, cu creionul, pasaje si chiar poezii intregi care, poate i-au placut. Citeam si descopeream ba similitudini cu antecititorul, ba contrarii. Am constatat rapid ca el- ea, fusese mult mai exaltat decat mine. Acolo unde as fi marcat un vers, era insemnata o strofa. Unde as fi ales o strofa, era pusa o cruciulita la intreaga poezie. La inceput am fost fascinata sa compar gusturile, apoi am realizat ca erammult mai exigenta decat antecesorul meu. Am continuat astfel lectura a doua volume si m-am gandit, mereu, cum ar arata Sorescu citit de fiecare dintre voi.Nu ezit sa vi-l trimit pe cel citit de mine. Am lasat selectiunile in ordinea in care erau in volume. Le-as fi putut rearanja, astfel incat sa amplific mesajul lor. Am preferat sa las autorul si cartile lui sa vorbeasca, sa raman in umbra lecturii.

MARIN SORESCU
POEME 1965Am zarit lumina...Am zarit lumina pe pamant,Si m-am nascut si euSa vad ce mai faceti.
Sanatosi? Voinici?Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti. Nu am timp de raspunsuri,Abia daca am timp sa pun intrebari.
Dar imi place aici. E cald, e frumos, Si atata lumina incatCreste iarba.
iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul...Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi. Din mana ta. Imi place ca tu sti sa o faciAmara.*****************************************Matinala
De ne dor oasele de atata fericire***************************************Drumul
Din spatele meu, cu viteza,Vine un trenCare n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren- martor mi-e Zenon batranul-Nu ma va ajunge niciodata,Pentru ca eu mereu voi avea un avansFata de lucrurile care nu gandesc.****************************************Muntii
Mi-am inseninat gandurilePana cand au inceput sa se vadaIn ele Muntii.
Nu stiam, nu stiam Ca am atata geologie in mine,Si ca-n varful ei sufletul meu sadeMaret si de necklintitCa Manastirea dintr-un lemn!**************************************Am legat...
Am legat copacii la ochiCu-o basma verdeSi le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediatCu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochiCu-o basma de noriSi le-am spus sa ma gaseasca.
Si paasrile m-au gasit Cu un cantec.
Am legat tristetea la ochiCu un zambet,Si tristetea m-a gasit a doua ziIntr-o iubire.
Am legat soarele la ochi Cu noptile meleSi i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,Dupa timpul acela,Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde, Mi-au zis toate lucrurilesi toate sentimentelepe care am incercat sa le leg La ochi.**************************************Muzeul satului
Din viata acestor oameniLipsesc mai multe sectii,Iar altele, cum ar fiBunastarea materiala, Fericirea si noroculIn istorie,Sunt slab reprezentate.
Nu intalnesti aici nici o moneda,Pentru ca, neavand aur si argint, Taranii si-au gravat anual chipulPe boabele de mei, de grau, de porumbCare nu ni s-au pastrat.
Pasari impaiateAr fi putut ei, ce e drept, aduce destule,Dar le-a fost mila sa le ucidaPrivighetoarea, ciocarlia, mierla si cuculCare cantau fara bani toata viata,Si toata moartea.
E primitiva , Antica, medievalaApar ca una singura,Fiindca, nestiind carte, taraniiN-au bagat de seama ca intre aceste epociExista deosebiriFundamentale.
Aici exponatele cele mai numeroasesunt bordeiele.De la munca pamantuluiTaranii intrau direct in pamant,Sa se odihneasca.Din loc in loc intre bordeieSant intercalate rascoale:A lui Doja, a lui Horia, Closca si Crisan, a lui tudor,Construite de data asta la suprafataCu un uimitor simt al simetrieiArhitectonice.
Vizitatori,Nu atingeti saracia si tristeteaAflate-n muzeu.Sant exponate originaleIesite din mana si din rarunchii acestui poporIntr-o clipa de incordare si spontaneitateCare a durat2000 de ani.*****************************************Tarziu
Incepe sa fie tarziuIn mine.****************************************Capriciu
Eu ma emotionez,Si timp de cateva oreLe povestesc Ce frumos a murit sufletul meuPeste zi.**************************************tablouri
Dar i s-a spus batranul,Fiindca pe toate le stia cand a murit.**************************************Don Quijote si Sancho Panza
Chiar cand gresescPamantul nu se leapada de mine.*****************************************Reminiscente
Sant ganduri care continua sa ne soseascaPe vechea noastra adresa.********************************************Boala
Doctore, simt ceva mortalAici in regiunea fiintei mele.
Cred ca m-am imbolnavit de moarteIntr-o ziCand m-am nascut.************************************************Developare
Toate lucrurile seamana ingrozitorCu mine...Mi-e frica.*************************************************
de doua ori
Ma uit la toate lucrurileDe doua ori,O data ca sa fiu vesel,Si o data ca sa fiu trist.
Lumea se inchide perfectIntre aceste doua copertiUnde am ingramadit toate lucrurilePe care le-am iubitDe doua ori.Scoica
M-am ascuns intr-o scoica, pe fundul marii,Dar am uitat in care.**************************************************Trebuiau sa poarte un nume
Eminesu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasaLa o margine de mareUnde valurile afc noduri albe,ca o barba nepieptanata de crai.Si niste ape ca niste copaci curgatoriIn care luna isi avea cuibar rotit.
Si, mai ales, au existat niste oameni simpliPe care-i chema: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani si plugari,Carora le placea sa spunaSeara in jurul focului poezii-,, Miorita" si ,, Luceafarul" si ,, Scrisoarea III".
Dar fiindca auzeau mereuLatrand la stana lor cainii, Plecau sa se bata cu tatariiSi cu avarii si cu hunii si cu lesiiSi cu turcii.
In timpul acre le ramanea liberIntre doua primejdii,Acesti oameni faceau din fluierele lorJgheaburiPentru lacrimile pietrelor induiosate,De curgeau doinele la velaPe toti muntii Moldovei si ai MuntenieiSi ai Tarii Barsei si ai Tarii VranceiSi ai altor tari romanesti.
Au mai existat si niste codri adanciSi un tanar care vorbea cu ei,Intrebandu-i ce se tot leagana fara vant?
Acest tanar cu ochi mari,Cat istoria noastra,Trecea batut de ganduriDin cartea cirilica in cartea vietii,Tot numarand plopii luminiii, ai dreptatii, ai iubirii,Care ii ieseau mereu fara sot.
Au mai existat si niste tei,Si cei doi indragostitiCare stiau sa le troieneasca toata floareaIntr-un sarut.
Si niste pasari ori niste nouriCare tot colindau deasupra lorCa lungi si miscatoare sesuri.
Si pentru ca toate acesteaTrebuiau sa poarte un numa,Un singur nume,li s-a spusEminescu.

*************************************************MOARTEA CEASULUI 1966Otravuri
Iarba, muntii, apele, cerulMi-au intrat in sangeSi- acum astept Sa-si faca efectul.
Simt ca-nverzesc,Din cauza ierbii.
Ca ma umplu de prapastiiSi de ecata,Din cauza muntilor.
Ca picioarele rotunjesc pe drumPietreleSi tot intreaba de mare,Din cauza apei.
Si mai simt ca devinParca albastru, parca nemarginit,Cu stele pe ochi Si pe varful degetelor.***************************************************Atavism
Luati-va gandul, cine a fost de venit a venit,Cine a fost de plecat a plecat, Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.*****************************************************Poveste
Totusi vom mai merge impreunaO buna bucata de pamant,O buna bucata de cer,O buna bucata de luna.**************************************Muntele
Circulati pe partea carosabilaA sufletului meu,Barbarilor!*****************************************Perseverare
Voi privi la iarbaPana voi obtine titlulDe doctor in iarba.
Voi privi la noriPana voi ajunge laureatAl norilor.
Voi trece pe langa fumPana acnd fumul, de rusine,Va deveni iar flacaraDe la inceput.
Voi trece pe langa toate lucrurilePana cand toate lucrurileMa vor cunoaste.
****************************************Casa
Vreau sa-mi fac o casaCat mai departe de toate locurilePe care le cunosc.
De-as putea sa-mi ridic o casaCat mai departeDe mine!***********************************Cu spatele
Ceasul s-a-intors cu spatele la timp.***************************************Iar
Ne scapa mereu acte ecva in viata,De aceea trebuie sa ne nastemMereu.*****************************************TINERETEA LUI DON QUIJOTE 1968
Animal ciudat
Schimbarile acestea repetataSant fazele prin care ma intorc acasa.
In buzunarul de la suflet
De care tragi, Doamne!********************************************Studiu
Aveam de mult o banuiala impotriva mea
Aflati ca sunt mai periculos decat credeam.**********************************************Pe sub usa
unde s-o fi tiparindViata asta a mea,Ca e plina de greseliInadmisibile.********************************************Cine
Sa cerecetam mai bineCine se ascunde sub noi,Sa fim foarte atentiPe cine numimEu.***********************************Semne
Daca te intalnesti cu o femeieE semn bun,ajungi in rai.*********************************Perpetuum mobile
Intre idealurile oamenilorSi realizarea lorIntotdeauna va existaO diferenta de nivelMai mareDecat cea mai inalta cascada.***********************************La dumneata
Pot juraCa esti cel acre s-a indragostit pentru vecieDe fata aceeaAl carei numa iti scapa mereu.
*****************************************Grup
Traiau de mult impreunaSi cam incepusera sa se repete.*******************************************Start
S-au dat atatea starturi gresite
******************************************Arcada
Azi am vazut un ochiCare ma iubea****************************************Pricina
Iertati-mi expreaia,Dar asta n-a fost viata!***************************************TUSITI 1970
Lada
Marea e aici, la doi pasi, o vede toata lumea,Dar cine stie unde se termina!*****************************************Pericolul orgelor
Pericolul orgelor (am mai vazut si noi orgi)E ca au prea multe tevi,Prea multe deodata
Dar orgele,iata, in fundul catedralelorPar nespus de ameninatatoareCand le vezi acolo in fum,Drepte, indreptate spre cer.Te gandesti c-o sa declanseze cine stie ce mecanismDe lansare,Si nu cred ca e momentulSa-i trimitem in cerPe toti melomanii.*****************************Alergatorul
Un camp pustiu,Batatorit ca un drum,Si din cand in cand Cate o carte.
La distante foarte mari,Vre-o carte fundamentala,Tare ca piatra.*************************************Panda
Exista nervurile frumzelorcare trebuie sa duca undeva.
******************************************Nudism
In tinerete aveam o parere mai bunaDespre femei.******************************************Tutun
Si uite-asaCu tutun ieftin,Nici nu stiiCand ti-a trecutSoarta.*********************************************Actorii
Cei mai dezinvolti - actorii!Cu manecile suflecataCum stiu ei sa ne traiasca!****************************************8Sens unic
Cadeam pe langa lucruri vertiginosCa o acscada,Si-mi venea sa rad cat puteam sa stauSingur in afara gravitatiei,ProtapitIntre carti si idei,Cand totul in univers trebuie sa cada,Si chiar cade de milioane de ani*****************************************
Foaie verde
Codrule, da-mi o frunza de sus,Pentru lumina si pentru tinerete,si pentru viata care nu moare.
coderule,da-mi o frunza de jos,pentru intuneric si pentru batranete,si pentru moartea care nu invie.
Noi ne-am scris sufletulPe frunze...Codrule, Da-mi toate frunzele taleSa cant cu ele.
Sau mai bine canta tuSi cu sufletul meu.********************************Norii
Curge lumea pe deasupra mea;Asa privind in susAm strabatut cea mai mare parteDin ea.********************************
Microb frumos
Si sant fericitFiindca imi place aerul tandruDin jurul tau.
Si in fiecare zi imi vei trimitecate-o stare sufleteascaIn loc de scrisoare.
Tu imi vei fi cand intr-o mana,Cand intr-un ochi, ori pe frunte,Cand intr-un gand.
**************************************Cum soarele...
de altfel, in soare a si inceput sa se vorbeasca,Precum ca pe pamant prostia va dispareIn curand,Pe cale pasnica.
*****************************************SUFLETE BUN LA TOATE 1972
caut portretul lui hegel
Trebuie sa fie ecva neobisnuit dsi frumos,Electric.Ceva ca omul.********************************************* ***
esti atat de statornica In gandul meu,Incat ai putea fi imprejmuitaCu un gard.
Va fi, desigur, unul inalt,Foarte inaltSa nu poata sari peste elAerul din restul lumii.
Si-n varful fiecarei sipciAscutiteCate o stea:Ca un glob obisnuitSau, si mai bine: capeteleCelor care-au indraznitSa te iubeasca.*********************************Niste sunete
Doamne, sufletul meuScoate niste sunete ciudate.**********************************La scara mea
ca si acnd as intocmi o harta,Aduc lumeaLa scara mea.
*********************************O amoeba
,, Ce mai faci?"Intr-o buna zi lunaA intrebat pamantul.
de milioane de aniIl tot vedea muncindu-se,Mutand marile dintr-un continentIntr-altul,Experimentand gheturi si vulcaniSi stricand zilnic o gramada de munti.,, Ce mai faci?"A repetat ea.
Pamantul a raspuns obosit si grav.,, O amoeba".
Atunci luna a incruntat din sprancene,S-a afcut ca intelege Misterul creatiei si al vietiiSi a plecat mai departe gandindu-se:,, Fleacuri de-ale barbatilor".****************************************
Suflete, bun la toate
O, suflete, bun la toate!
*********************************** * * *De la ce inaltimi ametitoareCad pleoapeleSeara,Dupa o zi atat de lunga.*********************************
Precautie
M-am imbracat c-o armura facuta sin pietre care-au ramasDupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelariIn ecafaCa sa pot vedea numaiCu mintea de pe urma.
Mi-am protejatMainile, Picioarele, gandurile,Nelasand nici un loc Care sa poata fi atins de mangaieriOri de otravuri.
Chiar inima din pieptMi-am acoperit-o cu o carcasade broasca testoasaCe-a trait 800 de ani.
cand totul a fost gataI-am raspuns tandru:- Si eu te iubesc.**************************************Intrebari
Dumnezeule, toate zilele au fostNu ne-a mai ramas nici o zi Noua.*************************************HotiiAveam o poezie care nu ma lasa sa dorm********************************** ** *
Gandesti rarSi-ti cad frunzePrintre ganduri.
Gandesti atat de rar,Ca rasar paduriSi lumea toataSi tu esti la amandoua marginile lumii,Rar de tot.************************************ASTFEL 1973
Astfel
Astfel atentiLa toti si la toateAm invatat mereuSa fim vesnici.
************************************* * * *
Stau in atentia luminiiIn rand cu ingerii si crinii,Sant pus pe lista ei si euM-a scris cu mana-i Dumnezeu
****************************************In cer
In ecr sufleteleSe prezinta la poartaSa-si ridice fiecare trupul,Ajuns acolo mai tarziu, Din cauza anumitor formalitati.
-Ce contine? intreaba morocanosPostasul,Mereu cu teama sa nu le incurce,Sa nu rivneasca unulLa trupul altuia, doamne fereste._ Alimente, raspund cei mai multiFier, plumb, arama. ce sa contina?
Altii - Imprimate(Acestea sunt rupte la un coltPe unde li se vad intr-adevar coatele).
Foarte putini nu stiu ce sa raspunda,Incep sa se balbaieSi sant trimisi sa se mai gandeasca.
De aia zic, suflete al meu,Uita-te bine la mine,Sa ma cunosti de pe acumSi la intrebarea referitoare la continut,Sa urli:Absolut,Care a mai fost in cer o dataSi de nenumarate ori.********************************************
Pod peste suflet
Daca ma-nec, ma tin de-un plaiSi-not spre gura cea de rai.
*******************************************Invierea lui Lazar
Ce mi-ai facut Doamne, Tocmai cand ma deconectasem
********************************************* * * *Cine ma priveste necontenitCu atata dragoste si ura?
******************************************Oscilatii
Numai rar de totGandul se nimereste sa ramana exactCum l-ai gandit tu.*******************************************
Intamplare
Cu mine se petreceCevaO viata de om.
******************************************Gand
Ca vine moarteaSi atunci toata aceasta incordareImi trece.
********************************************
Macar titluri
Un ultim vers,Un ultim papuc de aurPentru ideea, cea mai inalta, zburatoareSi celalalt papuc sa-l impart cu femeiaCare tocmai ma doare.
********************************************** * * *Sa ma loveasca in inimaPentru ca eu sunt loculUnde-si dau intalnireToate bumerangurile.
********************************************
Cantec
Femeie, cu sanii de folos.*********************************************Intotdeauna tu esti alta
Eu sunt cel careSe-arunca in luna din larg.**********************************************
Ceva cat de cat
Parul tau e din acela care face valuri.
**********************************************Am fost spontan pana mai adineauri
Mi-ai speriat trei asociatii de idei.
**********************************************Maree
Cand vorbesti trupul, ideile isi duc degetul la buze: pss!
Sa ascultam marea, unde respiratia noastra nelinistitaFace valuri.
********************************************************* * * * Ca un fir cu plumb,Dar cu aur in loc de plumb,Dar cu vis in loc de aurTragand greu in josPovara unei frumusetiPe care numai tu stii s-o porti.
*********************************************************Limpezimi
Gandurile, rufe-ntinse la uscat.
***************************************
Date despre probleme
In fata unui computerNu mai ai probleme,Am vazut foarte multi oamenicare nu mai au problemeIn fata unui computer.******************************************
Leac
Cand se da de leacul unei boliToti cei care au pierit de acea boalaar trebui sa invieSi sa-si traiasca in continuareRestul de zilePana la imbolnavirea de o alta boalaAl carei leac n-a fost inca descoperit.
***************************************************************************************************************************************************************************************************************************Descantoteca 1976
Ti-am ramas dator o stare de spiritMai elevata...
Imi vine sa vorbesc o limba straina,De pilda limba florilor(In acest spatiu infinit)
Mai arde cineva cu noi...
...hai sa ne jucam,, De-a v-ati vatelea!" (Tertip)
Este rai, dar nu suficient...( Zi buna)
Si fara sa vreau iti privesc picioarele frumoase,Care au lasat pasi buniSi-au stiut sa vina spre mine.(Lumini mici)
Pune sanul tau drept pe foaia de hartieSi lasa-l sa se joace, sa faca semne, Tumbe, Spirale, lasa-l sa-nvete sa se iscaleascaSi-ai sa vezi ca la descifrarea indescifrabilului-Putea sa scrie mai citet,Nu l-ai prea scolit,Si-asta iar prinde bine, ca nu e livresc(Inchid paranteza)-Va iesi numele meu. Si culmea in lumina cea mai favorabila!(Cercuri, spirale)
************************Parfum
Femeile au un parfum al lorSi lasa o dara in suflet..........................Iar tu cand iti dai aprul cu mana,Il asvarli in spateCu acel gest inconstient al femeilor,Care se tot incurca si se tot descurca In propria frumusete.Eu sa nu fiu fulgetrat de un val de gelozie,ca cine Doamne iarta-ma, cine stie pe cineA mai racorit acest val blond, dat pe spateCu acel gest inconstient.
******************
Incropeala
Oare avem noi timp pentru un destin dus pana la capat...?
*********
Barbia vanata
Eu vreau sa te vad,cand ti se taie respiratia.
*******************************Valoarea respiratiei
Ce minunat stiu sa respire uneoriOamenii in ziua de azi!Adanc si cu pofta.
-Uite asa or sa ne descopere extraterestrii-Aceia care nu sunt cu picioarele pe pamant,Ca purtam in jurul iubirii noastre o aureola cat bolta.
***************************************
Rochia de lana
Experienta unei femeiNu vine din numarul experientelor, Ci din intensitatea lor, intelegi?
*************************
Stafia
Sant oameni care se iubesc o viata intreaga
Si din cand in cand Sa ducem degetul la buze si sa le spunem:Pss! umblati in varful degetelor,Ca aici se traieste,Nu sunteti numai voi, ce dracu!
***********************Contra clepsidrei
Vara punerii temeliei unui castel in luna.
***************************
Iti semeni
Egala cu tine insatiSi usor inclinata spre mine,Ca turnul din Pisa,Iti semeni mai mult.
*********************Abstractiuni
M-am indragostit de tine pana la boala,Pana la cancer.*****************************
Oriunde sus
Nu stiu de unde sa te incep,De unde sa te termin.
*******************************campari
Beat de frumuseti antice si medievale.****************************
Pe nealteratelea
Culoarea locala a cerului e in functie de ochiCu ce ochi vezi cerul,Chiorasul sin noi il mai lasam la o parteCand e vorba de sublim.***************************Luna
Deci sa-ti rasara luna cand nici nu te-astept,Asa hodoronc-tronc, o cascada de-argint,Sa te priveasca in momentele tale cele mai fluorescente,Cand toata esti ca o reclama de neon,Si asta din cauza viselor, dorintelorCare razbat prin piele,ca un camp de licurici dat brusc in exploatare,Si sa te tina asa sub observatie luna.************************************
Razboinici
Eu am privirea bunacare permite inflorirea.****************************************
Albicioasa
Se abandoneaza iubirii eterne,Pentru care au fost create cu premeditare. Ele stiu asta, noi de asemenea, Suntem complici
Voi fi ca o sampanie in visul tau de aur************************************
Linistea
De ce femeile trebuie sa fie si sotii?
******************************
Inefabilul
Ce greu de definit e o prietenie
Esti asa de catifelata
am vrut sa te vad, ca ma apasa tavanul
De aceea e bine in doi, de aceea trebuie cantata perechea

Dar gustul public s-a pervertit!*****************************
Alunecarea de castane
Cum isi mai permite cate una sa semene cu tine
Cum sa-ti explic? N-am cuvinteDe aceea plec dupa cuvinte frumoaseStii ca ma intorcOare nu e mai bineSa fie la mijloc si o asteptare?
Misterul tau e cum reusestiSa faci arta in jurTot ce atingi se preface-n vers*********************************
Pagina a cincea
Si ce ziceam cand nu ziceam nimic
Pe unde scoti camasa din labirint?
Bolnavi de dragoste,Ne aratam unul altuia ca unui doctorSi el zice: dati-i inainte,Nu moare nimeniDin asta
Cand o sa te strige la catalog in iad Sa ridici mana-n sus tu intai,Iubita doamna, parmen auriu.***************************************
Discul aruncatorului de discuri
Arma mea oftatul, da, e imbatabila***************************************
Tratat despre tril
Simt un tril interiorCrescand spre varfurile degetelor,Ca mugurii spre suprafata primaveriiSe va revarsa in aer gunguritul,Vom inota printr-un cantec varsat, dispersat.Oamenii fericiti sunt rari,Si cand dai de cate unulIti vine sa-l insemni cu creta pe spinare,Ada creta sa fac o stelutaZiceai ca esti intr-al noualea cerOri iti iei vorba inapoi?
Acum imi dau seama cat timp trecu Si ca ne-am purtatLuntrile fiecare pe unde-a dat Dumnezeu.********************************************
Miezul pietrei
Dar fara mine piatra e piatraNu se incarca de nici o semnificatieRamane lucie.Eu ridic lucrurile la valoarea de simbol**************************************************
Sonetul XV
Aceleasi agnduri, aceleasi reflexe,Parca-am trai pe-un indigo
Tot ce e scris inainte de ChristosN-are nici un Dumnezeu.*********************************************
Sonetul XXX
Atat de obositi picam unul in bratele altuiaSprijinindu-ne in buze,In varful cuvintelor de dragoste,Imbracat in buzele tale spuneam,Cuvintele mele imbracate in buzele taleCa o defilare de regine, cu hlamide de purpura.Oboseala ma odihneste,Sfarseala, inseamna aproape un inceput,Am nervii tari, cremene,Scapara una doua, sar scainteiCe-ar fi sa dam foc luminii,S-o vada si altiiCu ochiiCa ai nostri mari, uimiti,Care se uita la spectacolul mistuirii de sine.Toate izvoarele clipocesc peste mineParca-s fundul unui rauCare ti-a luat aprul la vale.********************************************
Sonetul XXXI
Depinde cu ce sentiment intri in joc.Cum sa te cant?*********************************************
Sonetul XXXII
Iar o sa trecem unul pe langa altul************************************************
Sonetul IX
Iti pare rau ca vi spre torta care ardeIn varful fiecarui deget al meu
Au cladim noi casa pentru vecie?***************************************************
Caus
Pasari pleaca si vin din noi,Din mine parca pleaca mai multe
Si atatea nopti trec pe langa noi
***************************************************
Extaz
Ard.Sufla, sufla-mi si tu putin suflet, Ca al meu, iata-l se mistuie deasupra mea
Cand ard eu industrial, flacara mareLa intrarea in extaz.*****************************************************
Prin negru de fum
Are niste ochi parca stie tot ce spunem
,, Indragostitul traiaeste in plus"
Mangaind o frunte, privind intr-un ochi,ca si cand te-ai vedea intr-o fantana
Bine e cand sint doiSi povestile mai functioneaza ******************************************************
denivelari
Nu gasesc rostul iubirii, daca nu ma lasi sa ard
Mergi pe strada si daca te intorci inapoi,Te izbeste aerul care venea dupa tine:Lasai in urma o dara*******************************************************Intimitate
Cand ma gandesc la tineImi vine sa inchid usa cu cheia
E aproape o lupta corp la corp, In gandul meu acum,Cand ma gandesc la tine.
Te-ai insinuat ca o jale,Care nu te-apuca deodata,Ci asa incetul cu incetul,Intai ti-e sete de-o vorba, la urma ti-e foamede buzele care spun vorba,La urma ti-e dor si apoi ti-e jaleSi tot mai jale la vale.
Pentru ce fugi, pleci,Iei avioane peste avioaneSi cine te mai poate urmari?*********************************************Incrustatii (poate integrala)
Esti parfumul pe care-l viseaza narile lor.E bine sa porti cu tine epste totO trena de amintiri frumoaseSa le vanturi, sa le prefiri printre degeteCa pe o panza pentru a-i vedea apele. Un oras intreg se contureaza in functie de tine,O lume, o tara noua.
De ce m-am efrit eu cel mai tare,M-a ajuns,Iata-ma plin de patos.
Aici chiar sant,si ar ramane pe peretiIncrustat capul meuSi cateodata chiar al tau,Prin puterea trairii.*************************************************
Pasari
E drept ca nu suntem pasari (mai sti?)dar zburam destul de desSi in directii opuse,cand te smulge viata din bratele meleSe aude un icnet,Ca si cand cineva ar fi fost pocnit in plex,raman asa cu privirea tulbure o vremeSi ma aplec sa privesc mai de-aproape pamantul,Vad urme, urme, Si nici o furnica pe urmele tale,N-o sa te-ajunga din urma, nici ea,Altfel ma agndeam sa-i dau o scrisoareS-o duca in gura ca pe-un graunte,Sau chiar o sa scriu pe-un bob de grau. Parca si vad furnica aceeacaznindu-se sa-mi tarasca mesajul de dragostePana la primul musuroi,Care ar fi vasazica orasul,Si acolo ar inmana-oVarand-o pe sub usa.
Si eu zbor, si eu astept scrisori,Te-am auzit si pe tine icnind,Uite asa ne completam noi,Pocnind din oftat,Ca doua coperti ale unei cartinecitite pana la capat,Care se trantesc inchise brusc.
Asa om fi si noi doiUmbrele unor indragostiti de foc****************************************************
Conversatii
Aveti ceva de declarat?Da, domnule, iubesc, i-am declarat-o lui.Asa sa le raspunzi intotdeauna la vamasi vei fi lasat sa treci libera, oriunde,caci peste totAceasta parola are o valoare magica.Se uita doar lung la tine si te lasa-n plata Domnului,Acestea sunt dispozitiile internationala(Pentru ca, iti spun un secret:E nevoie de oameni).****************************************************
Vasul
Eu stiu ce-mi lipseste mieCand nu sut cu tineCercul tau,Cercul tau magic
Sant atat de concentrata in mineEsenta de femeie
Ce frumos se aude flautul, Suna in noi ca-n padure, i-auzi,Ne-a prins cand sintem mai scorburosi,mai apti pentru ecouri.
Chiar cand nu se intampla nimicSe intampla o mie de lucruri Intre noi.**********************************************************
SARBATORI ITINERANTE 1978

Sibilla din Cumae
Imi place cand esti studioasa, vazuta din profil
Cu gandul la tine era sa daram niste copaci.mereu nimerisem peste lume, era o bezna ca-mi dadeamCu degetele in ochi- ca-mi lipseai tu si cand nu estiSe intuneca totul in jur si pe strazi trebuie sa se aprinda Lampioanele - Dar municipalitatea nu stie ca e eclipsaDe tine si nu aprinde, iar eu sunt nevoit sa te orbecai.******************************************************************
Asteptare
Astept sa-mi vina idei de la capatul lumii,Acolo s-au dus sa delibereze.
Le-as uita eu pe toate, dar uite ca n-am timp.*************************************************************
Mi-e frig
Sigur ca ne vine sa ne aruncamPe fereastra, numai sa scapamDe noi insine*************************************************************
Indepartarea malurilor
-deci iti place sa ma stiiArzand la temelia luminii.
Si umbla atenta prin vise***************************************************
Mintea la treaba
Pictezi lumina prin simpla ta prezenta***************************************************
Inflorire de maree
Toate femeile sint semnele unei sarbatori itineranteSi gradini suspendate de un fir de par, ca sabia lui DamoclesUnii tinem sarbatoarea aceea, altii nu,Unii avem mai multe sarbatori. Duminica e o zi sfanta.
Cu penita foarte subtire te-a catagrafiat firea*******************************************************
Alta culoare
Si ea a observat ca privescZice: ce te uiti la mine asa, cu ochi mai mari decatIi sunt ingaduiti unui muritor?***********************************************************
Necunoscuta
Hai sa mergem sa evdem cum bate ploaiaMai mult in gandurile meleDecat in ale tale*****************************************************
Efigia
Frumos flutura pe buzele tale cuvintele*****************************************************
Perechea
Ne intoarcem la perechea ideala*****************************************************
Muzica si tencuiala
Cand trecem noi doi singuri cuciPe sub anotimpul acestaIn care am intrat ca sub un arc de triumf********************************************************
Pupile dilatate
Creste gradul de tragedie in lume********************************************************
Petale
Esti un fagureAbsolut.********************************
Cocor ratacit in mobila
Cam cata cantitate de alb e intr-un zambet?Putem varui lumea Cu hohotul nostru.**********************************************
Lingouri de plopi
Cand se numara caratele din fiecare copac
Toamna pana departe**********************************************
Curcubeu la metru
As rupe o floare pentru tine, din paradis
Imi dai dificultati la descriere
Poti sa faci orice. (Nu chiar orice>)Nu, nu se inseala nimeni sa-ti dea mai multDecat varsta primei iubiri adevarate.***********************************************
Tava de jaratec
Eu as fi de domeniul trecutului,Tu ai fi de domeniul trecutuluiSi nici macar nu ne-ar fi invatat la istorie,Ca despre iubire nu se invata,Peste marile iubiri se sare.
Linia vietii tale e cu ecouri in alte vieti.**************************************************Pentru semnele din aer
Sau pe cer? da, fac alergie la neimpliniri.*************************************************
Poveste mov
Tu ai clipit de vre-o cateva ori, nu stiu ce blitz aiIn pupile. (Imaginile le developezi dupa ce plecSi alege si tu pe cele ma frumoase.)****************************************************
Gladiole
Fac masa comuna cu piatraDin care esti sculpatata,
Lumanarica, macul,Cicoarea, sovarvul, turbaciunea cainelui(asta e o buruiana)Albastralele, coada cocosului....si o sa mai gasesc eu siAltele rasfirandu-ti aprulUnde s-au incuibat aprfumurileLa presat.*******************************************************
Gradina de grindina
Uite asa trece viata. S-a mai prafuit (s-a afcut praf) un an din cei o mie.Cand ma gandesc ce ne-au mai ramas doar 999 imi vine sa-mi dauCu pumnii in cap, sa-mi pun capat zilelor...*********************************************************************************
Forte in plus
Si pescarusii tipand la nemarginirea albastra*******************************************************************
Mai departe
Ah, dupa ploaie totul tresalta******************************************
Prin ceara...
Prin ecara vietii mele in sus arzatoareTu treci ca bumbacul alb prin lumanare.o, tu esti portia mea de fitilce leaga explozia de jocul de copil.
ce leaga explozia de fiecare cuta,de pe fruntea plina ochi de cucutaSi cand cucuta se prelinge-n gura,S-aude-n ceruri o bubuitura...******************************************
Limpezire
Ca o viata are omul: femeiea.*******************************************
Icar
Daca vrei sa zbori in luna, Te duc euSunt Icar***************************************Miez de vartej
Daca s-ar vedea sarutarile pe femeiSi ele ar fi funde***********************************Nu suntem singuri
Am vazut in statia de troleibuz o albinaStalcita pe trotuar,Naclaita in gudron, nu stiu saca a Mai apucat sa-l ia pe 85.
Ne lustruim, ne lustruin. Ce sa facem?Imi plac ochii tai mari si buzele Care duc de-a dreptulLa pierzanie prin spanzuratoare (de gat)
Ne intereseaza evul mediu fantastic,Pentru ca si noiSantem fantastici si nivelul de trai e mediu***********************************************
Patru albusuri
Ce legatura o fi intre noi si copaci?De ce cand vedem un arbore taiatNe apuca tristetea?
Ar iesi un triplu salt mortal spre luna***********************************************Bumbac
Imi placi mai ales cand esti filigranata
***********************************************Teoria tipatului
Imi place cand inghiti tipatul tau si parca ma taie,Ma sfasie.******************************************************
Feriga
A trecut batranetea pe langa privirile noastre
Ca ma mir cum incapa intr-o lume micaO dragoste nemarginita**********************************Tresariri
Pastreaza-te imi zic, nu stiu de ce
Sant atatea tentatii, nu te risipi
Mai am si ganduri acre fac atingereCu tine
Ma inham si eu la monologul veaculuiDe aceea e bine sa nu ma lasi singur.******************************************
Caiet de gramatica
Cine tot umbla pe scarile de mataseCare duc la cer?
Esti un plop diafanCare vine spre mine
Imi place cum iti clipesc ochiiCand te simti bine.
Asa e cand iti ridici ochii spre cineva.Tine ochii ridicati spre mineSi vei verdea pamantulAsternandu-se sub pasii tai.**************************************
De bantuiala
Suntem ca doua campuri cu mine,Puse unul langa altul, si care se mangaie cu mare atantie,Dupa o harta minutioasa, intocmita in cer**************************************************************
Simfonie
Claviatura corpului tau, ca de aici plecasem...
Unde se mistuie setea mea de tine...
Nici nu stii ce senzatii intenseSi ce reprezentari clasice imi dai....****************************************************
Pe merit
Plecam, ne pulverizamVin altii dupa noi...
M-am gandit la tineCat cer incape intr-o fereastra
Esti o fereastra deschisa spre mine
Ma intorc in ochiul tau pe jos************************************************
Bocet crapat
Ca un deget pus la timp pe buze: Liniste!e schimba garda,Napastelor.
Un lant nesfarsit de zile frumoase
O, bunule mester,care te-ai intors cu incapatanare la mistria taAsumandu-ti perpetuu inceperea zidului...
N-am mai vazut cer asa de inalt pentru catapetesme!
,, De ce setea noastre de monumental se concentreaza idealNumai si numai in dezastru?"**************************************************************
CERAMICA 1979
Balans
Nici n-a apus bien soarele C-a si rasarit luna-Unde sa-ti mai pui capul?Nici n-au fost bine stramosii Ca suntem si noi.Suntem?
**************************************************
Sfarsit
Gandesti rarSi-ti cad frunzelePrintre ganduri.
Gandesti atat de rar,Ca rasar paduriSi lumea toata_si tu esti la amandoua marginile lumii,Rar de tot.*****************************************************Fior
VinoDin aceste doua inimiSa facem un loc mai inalt.***************************************************
doina
Nu, nu plang, numai ca simt uneori
Ca obrazul meu e pamantulSi trebuie sa-l insemn, dupa obiceiul din vechime,Cu doua izvoare.***************************************************
pestera
Noi am lansat niste tipeteIn univers.****************************************************Insomnie
iar eu privesc, admir, masor,Si suflet dau minunii,De parc-as fi observatorLa inceputul lumii...******************************************************Mister
Dintre toate mistereleCe mai cunoscutE misterul feminin.(Care nu ti-ai tinut gura?)******************************************************* FANTANI IN MARE 1982
Eu cand vreau sa ma odihnescSunt bolnav.cad la pat.
Inchipuiti-va ce bolnav O sa fiu Mort.***********************************************
cantec de solstitiu
In mine lumina cu-n licar descreste.***********************************************Sunetul
Cuvantul ,, tara" sa-l pastram pentru la urmaCand ne iese sufletul, sa mai avem o alinare.*********************************************Functionarul lui Eros
Iubite de facut cu mana, in gara
Uite ca pleaca trenul, si pentru el nici o mana ridicata,E periculoasa o astfel de inaintare in vid sufletesc,ah de data aceasta isi va manifesta revolta,Va ridica el bratul puternic si va trage semnalul de alarma,Caci asa nu se mai poate merge,Nu se mai poate placa din gara.*************************************************************Batrani la umbra
In fiecare vara am o zi, doua, pe saptamanaDe batranete***********************************************Nume proprii
Sa inmultim din rasputeriBogatia de nume proprii a lumii******************************************Roadere
Bat un cui in liniste*********************************************In fiecare an viata ne e salutata Cu 365 salveDe soare.
Si noi emotionati,Tot timpul cat tine lumina,Ramanem in picioareCa la imnul tarii.************************************Niagara
-Nu vrei sa m-auzi,Cine ma iubeste ma aude.*************************************Iscalitura
Sant destul de vast!a exclamat multumit
Si glasul sau a facut cercuri in ape,Ca o iscalitura indescifrabila.****************************************APA VIE, APA MOARTA 1987
Am vrut sa ma schimb
Am vrut sa ma schimb cu unul mai bun,L-am cautat cu lumanarea,Inalt ca bradul, curat ca floarea, Si care noaptea sa doarma tun.
Ce, cu mandrie, sa-si zica:unulCa mine-n lume nu mai exista.Frumosa, cu educatie ateista,Poti sa il cauti sa tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!Si, pe de alta parte, vai ce pacat!Nimeni n-a vrut sa se dea pe mineSi de-aceea am ramas neschimbat.*********************************Risipire
-Nici nu stiam ca sunt atat de vast,capabil de atata risipire,ca boabele de roua pur si cast-**********************trup si suflet
Pe perna capu-mi pun ca pe butuc
De viata are-o foame ca de lup.
*************************************Somnul, teribila arhiva
Sa infiez o stea as vrea...*****************************************Noi cute
O lunga pregatire pentru moarte***************************************Un fel de a fi
Acum ma aciuiez la nimereala.Si nu ma mai simt nicaieri acasa.**************************************Cu toate ca...
Cum stai intre limite, ma scoti din sarite.Cu toate ca, in general, te gustCu mare dragoste, pe negandite.************************************Au! Au!
Pe fiecare ne doare, ca sa fim sinceri, cate ceva
Am starpit lupii, ca sa urlam noi********************************************
Eu si fluviul
Doamne, ce candele ma lumineaza din adanc?******************************************Oglinda care fuge
N-am eu mana sa mangai cat picior ai tu*******************************************Dupa facerea lumii
eu stiu ca lumea, oricumNu poate iesi perfecta********************************************Paianjenul nevoie-avand de-un unghi...
Si frumusetea clipei care trece...
*******************************************Izvor de adapat aripa
O, Doamne1 Din aceasta fuga-a meaSi-aceasta piedica ce-o pune clipa,Sa se aprinda-atunci cand voi acdea,Un mic izvor de adapat aripa.*********************************************Inganare
Povestea e stiuta, o femeieca o scanteie-n care tot dispar
- o, cautarea este foarte veche
Iau foc de tine si ma pierd din nou**************************************************
P.S. Regretele le faci pachet*******************************************Elegie
Pamantul intreg se destrama
Urmeaza mai greu, dupa greu?*******************************************Poveste
Ah, raiul de odinioara!Nu-l mai gaseste, doar il ara.*******************************************
Acea picatura
Si bobul sta in pamant amanat
Da, Doamne, picatura aceea!***********************************************Coborarea
Cand esti bolnav cantaresti mai mult************************************************
Vibrare pe loc
Te-apleci epste margini si cazi
Si totu-i vibrare pe loc.******************************************Penelopa
Sarutand pragul acsei cu buze uscate de sete.*************************************************
Sa trecem la fapte
Drumurile sunt pline de rascruci.************************************************Ca un alt Delfi
Avem si noi emanatii
Ce povesti ne-ar fi inflorit pe guri
Ne-am multumit s-avem cuget curat*************************************************Despre maini
Ramai sculpatata in aer
Poate ar trebui sa-ti vorbescDespre maini(Si mai putin, evident, despre maine)Ele te-au indragit la prima vedere,Cand ti-ai sprijinit magnetismul in ele.***********************************************A mai plouat...
te scriu c-o lacrima incet
De-atata viscol de SaharaNevoie am de un mirajPe orizonturile-scaraMa sui la cer cu mult curaj.*******************************************Cursa de gura
E un fel de muzica a sufletului tau.*******************************************Canicula cu milog
Si orice drum e prea lung...Milogul imi cere-o sperantaSi pana la mana-i intinsa nu mai ajung.***********************************************veteranul
Sapand fantani in ochii tristi
Un fir de iarba-i rade-n coltul gurii...***************************************************Gasirea
Zboara-ma mai departe, zboara-ma!***********************************************Si nici prea clar
Si nici prea clar nu-mi sunt de-o vreme,Mi-apar si-n vise aburit.
Cine oglinda-mi abureste? Si-mi toarna praf in amintire?*************************************************Un an
Un an de cine poate scapa.********************************************Pe un prund
In dragoste totul s-a cam scris
Cat ne mai frangem trupurile paini*********************************************Impuls
Din tihna vesnica m-a smulsAcel initial impuls.*******************************************Statuie
Sa sti sau sa nu sti?*******************************************Sa ceri
Sa ceri un chibrit unui caine,Voi singuri pe drum ratacindSi el sa iti ceara o paine*********************************Existentul intermitent
Buchetu-acesta de vibratiiCui pot, in dar a-l oferi?**********************************Natura moartaTristetea capata tot mai mult teren,Nu stiu de ce, pe fasia de viata.**************************************Probe
Se facea ca ma faceam ca traiesc**************************************Fluvii
Oare-am calcat peste ape cu Isus?
Salveaza-mi, Doamne, visul de la-nec!********************************************Gandurilor
Gandurilor pana la care-am urcatCu crampoanele de vis in piatra posacaLe dau drumul pe un plan inclinat,Jos, praf si pulbere sa se faca.
**************************************

Parintele Teofil Paraian

2007-11-14T13:37:00.000-08:00

Pe parintele Teofil Paraian, de la manastirea Sambata de Sus,din Fagaras, l-am vazut prima data anul trecut. L-am urmarit la o conferinta, care, aveam sa aflu atunci, facea parte dintr-un lung ciclu, ce se finalizese deja cu o carte: ,, Din ospatul credintei". Mi-am cumparat-o si o citeam cu nesat, cand am primit vizita mamei. De cum a deschis-o , n-a mai lasat cartea din mana si ma gandeam cu regret ca ar trebui sa i-o daruiesc, dar pregetam. Nu mi s-a parut deloc intamplator ca in chiar zilele, putine, cat mama a stat la noi, am primit in dar un volum identic, pe care, de data aceasta, n-am ezitat sa i-l daruiesc. La urmatoarea vizita, mama mi-a spus cu cata bucurie a citit cartea parintelui Teofil, cat de folositoare i-a fost si cat de mult si-ar dori sa ajunga sa-l cunoasca. Mi-am amitit ca asa am simtit si eu cand l-am vazut prima data. Cu multa bucurie m-am dus sa-l revad si acum. Am urmarit doua conferinte: ,,Ce stim si ce credem despre Dumnezeu" si ,,Omul Imparatiei lui Dumnezeu".
Robust,cu obraji rumeni, plete si glas de Mos Craciun, parintele Teofil ne-a mai intins inca odata sufletul lui: ,, Luati, mancati!" Am gustat inca o data din acel ,,ospat al credintei" daruit noua cu atata altruism. Orb din copilaria mica, se comporta firesc,cu o dezinvoltura pe care numai sfintii obisnuiti cu penitenta o au. Isi inregistreaza conferintele pe casete, pe care le schimba cu o dexteritate uimitoare.
,,In jurul tau de poti/ Sa-i fericesti pe toti!" Asa isi deschide prima conferinta. Argumentele se insiruiesc logic, presarate cu texte biblice dar si cu amintiri din copilarie, anecdote. Discursul se desfasoara firesc, accesibil, cuceritor. Nu se aude nici un fosnet, toti suntem captivati. Nu e numai atentie si respect pentru vorbitor, e mult mai mult, e bucurie. Asculti si te bucuri. Mitropolitul Teofan il numeste odihnitor de oameni.
Povesteste cum mama il imboldea mereu: ,, Nu-ti uita de rugaciune, nu-ti uita de Dumnezeu!", indemn pe care ni-l transmite si noua. Spus astfel, ca venind din partea unei mame catre fiul sau, indemnul prinde radacini si credibilitate mai adanc decat daca ar fi venit direct de la parinte. Tot mama, intrebata ce-i invata preotul cel nou, din sat, raspunde memorabil:,, Apai tot de bine ne invata." Amintirile ii sunt vii, memoria impresionanta. Vorbeste despre parintele Serafim, care i-a fost si duhovnic si spune cu convingere ca a fost sfant. A fost sfant din viata. Citeaza adesea pe parintele Arsenie Boca, pe care-l considera invatat, erudit. Parintele Arsenie spunea ca avem mintea care discuta cu Dumnezeu, in loc sa se supuna fara discutie.
Stim despre El (Dumnezeu) ceea ce am auzit de la altii, am citit, am vazut, am simtit, am trait.Un copil a sapat o gropitza la malul marii si incerca sa o umple cu apa adusa din mare. Intrebat de Sfantul Augustin ce intentii are, copilul a raspuns ca vrea sa mute marea in groapa facuta de el. La fel si noi, incercam sa mutam Necuprinsul (pe Dumnezeu) in cuprins (in noi).Fiecare om are imaginea lui despre Dumnezeu, care seamana cu el. Un preot zicea ca Dumnezeu e delicat, pentru ca preotul acela era un om delicat.Roaga-te lui Dumnezeu cu atata ardoare, incat atunci cand vei uita sa te rogi, sa-si aminteasca El de tine!
Intotdeauna, dupa conferinta, parintele raspunde la intrebari. Ceea ce m-a frapat este intelegerea pe care o manifesta fata de mireni. Ma asteptam, de la un om care a trait toata viata in manastire, la multa intransigenta si instrainare fata de problemele noastre. De multe ori am remarcat la calugari inflexibilitate si asprime in a-si judeca semenii. O puneam intotdeana pe seama necunoasterii vietii de societate, scuzabila pentru cineva supus canoanelor manastiresti.
Tot atat de mult mi-a placut cum parintele nu se sfia sa raspunda la intrebari cu: ,, Nu stiu." A fost intrebat la un moment dat cu ce scop l-a creat Dumnezeu pe om. Parintele a raspuns:,, Nu stiu, draga, intreaba-l pe El". Raspunsurile erau cel mai adesea scurte, concise, exacte. Ele izvorau nu atat din dogme teologice, cat dintr-o traire a credintei pana la identificare. Cineva a intrebat: ,,calugarii, cei care au trait toata viata in rugaciune, in manastire, vor intra in Imparatia Lui Dumnezeu?" Parintele a strigat:,, DA! Eu DA, trag nadejde ca voi intra. Eu toata viata mea am gandit la Imparatia lui Dumnezeu, am lucrat pentru Imparatia lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca dupa moarte asi putea fi trimis in alta parte decat acolo unde am fost tot timpul vietii".
Parintele a recitat. Lungi poezii de Zorica Latcu, despre care spunea ca a cunoscut-o cand era calugarita.
,, Te port in mine". Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti.Te port in trup, in sanii albi si grei,Cum poarta rodia samanta ei.Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.Si port la gat, nepretuit sirag,Stransoarea calda-a bratului tau drag.Te port in mine tainic, ca pe-un vis,In cer inalt de noapte te-am inchis.Te port, lumina rumena de zori,cum poarta florile mireasma lor.Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.O poama aurita de smochin,Te port in brate, horbote subtiri,Manunchi legat cu grija, fir cu fie,Cum poarta rodul floarea de cais.Adanc te port in trupul meu si-n vis.
Sala a apreciat si parintele ne-a spus ca si alta data a avut mult succes cu acea poezie si ca studentii l-au intrebat daca mai stie si alte poezii de dragoste. Nu mai stia si nici pe aceea n-o considerase astfel, atunci cand o invatase. Dar, raspunzand la provocare, a mai invatat doua poezii de dragoste pe care le-a spus cu alta ocazie studentilor. Una era ,, Somnoroase pasarele" si alta era tot o poezie a Zoricai Lascu. Pe aceea ne-a recitat-o si noua si ne-a uimit cat era de lunga si frumoasa si cat de viu a trait-o si ne-a transmis-o parintele. Era incantat de bucuria noastra si ca n-a invatat degeaba poeziile. Se bucura copilareste, usor hatru si obrajii i se rumeneau de placere.
Altcineva intreaba daca pot copiii sa-si influenteze, cumva, parintii necredinciosi. Parintele raspunde ca de pe pozitia de copil e greu sa influentezi un parinte si pentru a fi mai bine inteles povesteste: un profesor din sat ii tot zicea ,,Domn Parinte Teofil". Paritele l-a tot rugat sa nu-i mai spuna ,,domn", ca-i de ajuns ,,parinte Teofil". Profesorul nu intelegea si continua, din respect, sa se adreseze parintelui tot cu formula pretentioasa. Copilul profesorului ajunge la parintele Teofil. Acesta foloseste prilejul sa-i ceara copilului sa-i spuna tatalui sau sa nu-i mai spuna ,,domn". Copilul da un raspuns genial: ,, Asta as putea s-o fac numai daca as fi eu tatal lui." Cineva intreaba ce sa faca sa nu mai priveasca urat la colegii de facultate ale caror deprinderi sexuale le cunoaste. Parintele spune scurt: ,, draga, asta nu te priveste pe tine".Toate raspunsurile sunt sfatoase, izvorate din experienta de viata si din mare dragoste fata de semeni. Omul acesta emana iubire. Il privesc si ma intreb, unde ma pot plasa, prin comparatie. As vrea sa-i spun bucuria ce-o simt cand il ascult. Nu e nevoie, sigur o simte, nu sunt solitara, toti cei ce-l asculta mi se alatura. Si-mi amintesc o alta pilda pe care o stiu de la preotul paroh : un copil era uracios si rau. Nu-l suporta nimeni, toti il ocoleau. Nedumerit s-a dus la tatal sau si l-a intrebat:,, tata, de ce nimeni nu ma iubeste?" Tatal, in loc de raspuns l-a luat pe copil si l-a dus pe un deal. Acolo l-a pus sa strige:,, te urasc!" Copilul, nedumerit, a strigat, totusi, din tot sufletul:,, te urasc!" Ecoul i-a raspuns cu zeci de voci:,, te urasc! te urasc! te urasc!"... ceea ce l-a speriat pe copil. Atunci tatal i-a spus:,, Striga de data aceasta te iubesc!" Copilul, inspaimantat, a spus in soapta ,,te iubesc!" si n-a primit nici un raspuns. Tatal a insistat si i-a spus sa strige tare ,, te iubesc!" Copilul si-a luat inima in dinti si a spus tare ,, te iubesc!" Dealurile au vuit in jurul lui:,, te iubesc! te iubesc! te iubesc!"... Si copilul radia de bucurie sa auda ca cineva il iubeste. Cred ca asa se intampla cu parintele Teofil, in sala aceea plina de inimi care intorceau ecoul pornit din inima lui.

Daruri

2007-11-14T13:36:00.000-08:00

Mama ne-a obisnuit din copilarie sa ne serbam zilele, aniversari si onomastici. Invitam prieteni si colegi, rudele veneau neinvitate.Intotdeauna era un prilej de bucurie, primeam multe daruri, dar mai ales eram impreuna cu cei dragi, toti deodata, in acelasi loc, in aceeasi zi.Am perpetuat acest obicei si dupa casatorie, incercand sa organizez cat mai frumos aniversarea si multiplele ocazii onomastice ale sotului. Marturisesc, n-am fost niciodata multumita de inspiratia mea in a alege daruri. Am chiar un complex, considerand ca oricine e mai priceput. Daruiesc permanent, cu nonsalanta, dar cand trebuie sa aleg un cadou pentru o ocazie speciala sunt in cea mai mare dificultate. Ofer cu multa bucurie si primesc adesea cu stangacie. Ei bine, multi ani dupa casatorie m-am straduit sa ofer sotului meu daruri alese, sa organizez seri intime sau cu invitati, sa dau stralucire zilelor lui aniversare ori onomastice. De ziua mea, primeam mereu un buchet de flori, cumparat matinal. Am primit vagoane de flori si niciodata cu putina incantare. Totusi, ma simteam frustrata ca sotul meu nu-mi oferea niciodata si altceva. I-am reprosat si promis ca voi face la fel. Am amenintat chiar, ca voi uita de ziua lui. Glumeam, bineinteles. Fatalitatea a facut chiar sa uit de urmatoarea lui aniversare si sa-mi amintesc abia seara, la culcare. Regretul meu era fara margini si nu gaseam cuvinte sa-mi acopar suferinta pe care singura mi-o provocasem. Din acea clipa, insa, sotul meu a inceput sa fie atent cu darurile de ziua mea. S-a dovedit atat de priceput si inventiv ca aveam sa ma complexez definiitv. Culmea este ca, eu am uitat inca de doua ori de zilele lui (are si multe onomastici e drept). Ceea ce simtisem imediat dupa casatorie se confirma. Veneam din medii diferite, cu alte obiceiuri si sensibilitati, eram ca doua pietre ce se slefuiau si mai aveam inca multe asperitati. Sentimentele ne-au ghidat si ratiunea a temperat toate nepotrivirile, corabia casniciei noastre strabatand temerara furtunile vietii.Cum spuneam am primit si oferit mereu. Darul care va ramane pentru mine de referinta si a carui amintire ma va insenina si umple de dor toata viata a fost ...odata, ca niciodata...Aniversarea mea a fost intotdeauna eclipsata de onomastica. Floriile au fost mult timp cea mai frumoasa sarbatoare. Bunica din partea mamei venea intotdeauna, dupa slujba, cu un buchet de margaritari. N-am stiut niciodata cum reuseau sa infloreasca intotdeauna, negresit, chiar de ziua mea. Mult mai tarziu, cand bunica nu mai era, am aflat ca de fapt era o raritate. Dar in gradina bunicii, pentru mine, toata viata ei, margaritarii au inflorit la timp. Nu era dar mai ravnit decat buchetelul delicat, cu parfum suav. In fiecare an, cu exactitate de metronom, acel buchetel sosea, odata cu bunica. In anul in care am pierdut-o, primul gand dureros a fost la absenta din viata mea a buchetelului de margaritari. Prima onomastica a fost pentru mine sfasietoare. Imi amintesc cum zaceam si n-asi mai fi vrut sa deschid ochii in dimineata acelei zile. Mama stia. A trecut de cateva ori prin camera tot imbiindu-ma sa ma trezesc. Era tarziu, spre pranz si eu tot nu voiam sa incep acea zi. Mama a revenit, de data aceasta clocotind de emotie. Imi spunea ceva ce parea ireal. Gasise pe terasa buchetelul de margaritari de la bunica. Plangea si era limpede ca nu stia cum ajunsese acolo. Stateam in pijama, la marginea patului si imi umpleam plamanii, ochii, inima cu mireasma delicata a florilor mele preferate. Bunica Ana, trecuse inca odata pe la mine. Ratiunea era gata sa abdice in fata neverosimilului. Cautam in atmosfera camerei, casei, terasei prezenta bunicii. Nici urma, in afara corolelor gracile, insiruite pe tija filigranata, gratios incurbate a smerenie. Pe fondul frunzelor bogate, florile deveneau diafane. Parfumul pe care-l asociam intotdeauna cu bunica intregea buchetul acela care se chema de aceasta data ,, mi-e nespus de dor". Mai spre seara am dezlegat misterul. Unchiul care ramasese in casa bunicii, cunoscand obiceiul ei, incercase sa-l perpetueze. Trecuse dis-de-dimineata si lasase buchetelul pe terasa.

Placerea shopingului

2007-11-14T13:34:00.000-08:00

Pentru mine nu este o placere, este un supliciu. Daca cititul este ocupatia cea mai placuta, cumparaturile se plaseaza exact la antipod. Prefer sa ma imbrace altii. Mult timp s-au ocupat de asta parintii, apoi, n-o sa credeti, surorile mai mici, acum sotul. Cand am nevoie de ceva, caut punctual acel lucru, daca e posibil in cel mai apropiat magazin. Daca am nevoie de o toaleta speciala sunt handicapata. Pot colinda pana la epuizare fara sa gasesc ceva care sa se plieze pe gusturile mele.Magazinele sunt pentru mine, indiferent de dimensiuni (de la boutique la super-market) unelte de tortura. Epuizarea pe care o simt dupa ce am fost la cumparaturi nu se compara cu nici o zi de munca. Stiu ca vedetele se lauda cu apetenta pentru cumparaturi, desigur n-am nimic in comun.Stiu ca e considerat un mijloc psihoterapeutic, chiar de mine recomandat si totusi, nu ma atrage deloc. Nu mai vorbesc de colectiile de pantofi si imbracaminte care constituie pentru multe femei puncte forte. Incerc sa ma debarasez de orice n-am purtat mai mult de un an si cu toate acestea, daca trebuie sa aleg, am prea multe variante.
Totusi, au existat cateva momente cand mi-a facut placere sa merg la cumparaturi.Imi amintesc cu drag de copilarie. Mama avea ambitia ca fetele ei sa fie cel mai frumos imbracate. Ne cumpara pantofi negri de lac, strampi albi si imi prindea in par imense funde albe. Pantofii erau un lux si abia asteptam momentul din an, de obicei de Pasti, cand mama ne lua la cumparaturi. Pantofii noi erau intotdeauna putin mai stramti, sa nu-mi creasca piciorul prea mare, ca femeile sunt frumoase cu picior mic.Bineinteles ca, imediat ce mi-am cumparat singura incaltaminte, o alegeam chiar cu un numar mai mare sa uit supliciul din copilarie. Mi-a mai placut sa merg la cumparaturi cu fiul meu. El stia intotdeauna exact ce isi doreste. La inceput incercam sa-i sugerez sa probeze cate ceva din ceea ce ma atragea sau mi se parea interesant. Am inteles repede ca ma obosesc inutil. El nu incerca niciodata nimic, trecea impasibil pe langa rafturi, vitrine, manechine. Uneori parcurgeam rapid tot ce era de vazut fara ca el sa-si fi manifestat vre-un palid interes pentru ceva. Disperarea mea era maxima in acel moment, cand el decidea brusc o rotatie de o suta optzeci de grade si reveneam la un umeras pe care era expus exact rolingul care i se potrivea. Nu-l proba nici acum, imi cerea scurt sa-l achit. La fel cu blugii si adidasii, astfel ca dupa numai o jumatate de ora ieseam din magazin cu tot ce avea nevoie. Cand ma obisnuisem deja cu acest ritual am ajuns amandoi la concluzia ca prezenta mea e inutila.Imi mai placea sa merg la shoping cu prietena mea, care m-a molipsit de boala bijuteriilor.Era o capacitate.Stia exact unde a vazut un articol, chiar pozitia in vitrina, pretul si chiar...vanzatoarea si abilitatile ei. Imi amintesc ca aveam nevoie de un piepten special, cu dintii mai lungi si atraumatic. G. mi-a spus exact la ce magazin gasesc, unde este amplasat in vitrina si( atentie!),,se lucreaza in doua ture si vanzatoarea cu parul scurt habar nu are de ceea ce vinde". Daca ii voi cere pieptenul va zice ca nu are, va trebui sa i-l arat eu. N-o sa credeti, dar chiar asa a fost.De departe cea mai frumoasa intamplare legata de cumparaturi am trait-o cu sotul meu.Era onomastica mea. In criza financiara, nu asteptam nimic mai mult decat margaritari (florile preferate). De multe ori nu infloreau la timp.Asa ca era normal si fara ei. Dimineata a trecut banal. Dupa-amiaza am fost ispitita sa iesim in oras. Imi place sa ma plimb cu sotul meu, asa ca am primit sugestia ca pe un dar.Am pornit romantic si silentios pe strazi laturalnice intesate de case noi. Ma inrebam si acum de ce cei care au bani de o casa isi construiesc un ,,bloc". Treceam pe langa ,,blocurile" fara gradini, cu garaje la parter si ma gandeam la firul de iarba asfixiat sub generoase alei betonate. Tacuti si serafici treceam pe langa kitshurile zilei: caldiri opulente, gradini cu pitici din gips, mertzane duduind de manele, pustoaice mai mult sau mai putin imbracate ostentativ, restaurante debordand pana in strada verva chefliilor...Toate acestea defilau pe fundalul caselor vechi, boieresti, rar renovate cu gust, cel mai adesea paraginite, martore mute ale altor vremi. Intotdeauna m-au fascinat aceste case. Unele cu arcade sprijinite pe coloane ce te poarta cu gandul la acropole, altele cu frize si decoratiuni baroc-rococo, elaborate ca dantelarii pretioase. Asemanatoare si totusi atat de personalizate. Tradeaza si astazi rafinamentul celor care le-au construit si al celor pentru care au fost cladite. Ajunsi in centru parea firesc sa intram in singurul magazin deschis, un supermarket. Fara prea mult entuziam am acceptat sa intram, pentru divertisment. M-a atras spre raionul unde alta data mergeam glont, la bijuterii. Am aruncat o privire distanta, dar suficient de experimentata pentru a zari un inel cu marcasite, deosebit. Sotul mi-a surprins privirea altminteri fugara si a cerut vanzatoarei sa ni-l arate. Chiar era frumos, mi se potrivea si era incredibil de ieftin. Mi l-a cumparat si l-am rasplatit ca de fiecare data cu acel gest, singurul care ma face sa incalc intotdeauna, deliberat, codul bunelor maniere. Da, imi sarut sotul in public si anii care trec nu-mi schimba comportamentul. Am trecut pe langa un picior de gips pe care se mula perfect un ciorap fin si mi-am amintit ca vine primavara si rup cate o pereche de ciorapi zilnic (fara exagerare). Mi-a cumparat doua perechi si ochii mei s-au dilatat de admiratie. Bineinteles am incalcat iar codul. La incaltaminte m-a ispitit sa probez niste pantofi, chipurile pentru ciorapi. Imi erau destul de necesari si acum chiar ca am fost coplesita sa-i am. Nu v-am spus insa ceea ce el stia foarte bine. Aveam nevoie de o haina scurta, de primavara. Chiar i-am reprosat ca daca asi fi stiut de la inceput ca are atatia bani mi-asi fi cautat o haina. Eram chiar putin bosumflata cand am zarit o haina exact asa cum imi doream. A vazut-o si el, parea ca regreta sincer ca nu m-a consultat cand mi-a pregatit surpriza shopingului. Am avut un schimb de replici derutante pentru vanzatoare. Eu ii reprosam necumpatarea, el imi promitea doar o amanare a implinirii dorintei. Dar daca nu va mai fi cand vom avea noi banii? Atunci incearca-o, macar sa stim daca ti-ar fi venit bine. Refuz si apoi ma las convinsa. Bineinteles ca-mi vine perfect, un motiv in plus de regret. In timp ce ma straduiesc sa asez haina la loc pe umeras, vanzatoarea imi ureaza s-o port sanatoasa. Intorc privirea nedumerita catre el si-i surprind zambetul atat de bine cunoscut. Vanzatoarea e victima sigura a inca unei incalcari a codului si el eternul meu complice. Asa a fost cea mai frumoasa zi de shoping,onomastica mea, cand nu speram la nici un dar.

1000 cocori

2007-11-14T13:30:00.000-08:00

La japonezi se spune ca cine face 1000 de cocori origami (din hartie) isi poate pune o dorinta care se implineste.
O fetita a supravietuit bombei atomice de la Hiroshima. Dupa 10 ani a facut leucemie. A facut cei 1000 de cocori origami dar, tot a murit. In memoria copiilor ucisi la Hiroshima s-a inaltat un monument care reprezinta aceasta fetita tinand in brate un urias cocor auriu.

Nunta

2007-11-14T13:12:00.002-08:00

Ce interesant ar fi sa stiu varianta scriitorului! (Cu siguranta o vom citi undeva).
Aceeasi realitate e reflectata diferit, de persoane diferite. Iata ce am vazut eu (foarte pe scurt):O nunta altfel. Simpla dar elaborata, discreta dar stralucitoare. Cu eroi asteptati si surpriza. Bucuria ca ai fost acolo consfintind o iubire pe care o intrevezi eterna. Da, iubirea lor are deja patina timpului. S-au intalnit prima oara in urma cu...treisprezece ani, povestea Cornel. Flashuri: esarfa lui Laur la cununia civila. Tocurile inalte, eleganta rafinata a Corinei. Lumina blanda a zilei in Parcul Buzesti. Mateia, cu palariuta rosie, de-a busilea in iarba. Mon Capitain in tinuta de gala a unui comandant de vas de croaziera. Perechea tinerilor norvegieni ce ne privea cu o nedumerire admirativa, ca apartinand aceleiasi rase de blonzi. Nadia, Marian, Nicu, recunoscuti din descrieri ca prietena si fratii miresei. Din nou lumina calda ce ne uneste. Reflectarea noastra s-ar fi suprapus in anumite momente: mon Capitain ca revelatie a zilei, Mateia (n-am stiut ca voi intra in istoria ei personala cu primii pasi). Aerul retro (ca o fotografie de epoca) dat de imaginea miresei, bine integrat in atmosfera locului. Da, locul ales. Portretele celor doi soti, ,,amfitrioni", ne privesc din tablourile de la intrare. Familia Romanescu pare onorata sa gazduiasca acea intalnire. Magnetismul gradinii. Buburuza ce ne asteapta pe masa (,, o mica inscenare de multumire de la Corina si Laurentiu"). Simbolul casatoriei, ne spune Picu. Locul rezervat mie, intre colegii de serviciu ai mirilor. Teologi. FamiliaOcoleanu. Verva nebanuita a lui Picu (incantarea sa-l descopar nu numai prin ceea ce scrie). Discreta prezenta (absenta) a parintilor, nasilor, a ritualurilor. Seara de teatru si mai ales dezvaluirile prietenilor. Mireasa incununata cu ,,voalul miresei" si frezii naturale. Gesturile tandre ale mirelui. Mon Capitain valsand cu eleganta de amiral. Atractia perpetua a gradinii, perspectiva pe care o aveai din cel mai ascuns chiosc. Mon Capitain, intr-un gest de curtoazie eleganta pe fotoliul din hol. Mirii in celalalt salon, pe fundalul de du-te - vino al invitatilor. Marius cu distinctia parului grizonat, in permananta complicitate cand ni se intalnesc privirile, inevitabil prin felul in care am fost asezati cu premeditare. Mon Capitain rade. Mon Capitain savureaza paharelul de tarie.-,,Buuun", spune fara cuvinte. Mon Capitain intreaba nedumerit ori neinteles. Mon Capitain pe esplanada. Povesteste cum a oficiat, pe vas, in urma cu doi ani, juramantul de iubire. Cu gravitate, cu sarm. Mon Capitain imbratiseaza, saruta mireasa. Rochia miresei,ivori.Balandetea ei. Vocea intretaiata. Mainile mirelui mereu atente s-o ocroteasca...Noaptea din care se desprind aureolate figurile mirilor imbratisati prieteneste, vajnic, parinteste, de mon Capitain. Noi toti in jurul lor. Apoi, tortul vazut fugitiv, in culise, (poarta si el sigla nuntii, un simbol inventat de ei, pentru ei).Dorinta acuta de a pleca inainte sa se termine, ca pentru a lasa loc de ,,va urma".
Acesta este ,,fragmentariumul" meu despre nunta, ,,cea mai frumoasa" aveam sa aud (incredibil) dela Gabi.

Muzica

2007-11-14T13:12:00.001-08:00

Nu ai ureche muzicala. Cinci. Cam asa se derulau orele de muzica in scoala generala. Profesorul de matematica preda si muzica. Avea acordeon. Interpreta melodii simple pe care le cantam in cor. Stai jos! Cinci. Ce nu putea face la matematica facea la muzica. Cinci. Nici un noua la matematica patru ani. La ora de muzica jubila. Cinci. Evidenta lui satisfactie avea sa devina o tot atat de mare stanjeneala, mai tarziu, cand mi-a devenit pacient. * * *Stiam ca nu-l voi putea intalni decat la biblioteca, la teatru ori la filarmonica. De ce? Simplu. Nu ma duceam altundeva. L-am intalnit la biblioteca, ne-am reintalnit la filarmonica, apoi la teatru. De atunci am ramas impreuna. * * *Prima vizita la el. Asculta, la un pick-up clasic, boleroul de Ravel. Am intrebat, stupid, ce se canta. * * * In facultate mi-am cumparat un casetofon. Mare realizare! Ascultam mereu aceleasi casete: Jean Michel Jare, Vanghelis. * * *Cand vin acasa, baietii mei, incepe muzica. Cd-playerul, radioul, televizorul, toate, prind viata. * * *Pentru mine muzica nu poate fi un fond de derulare al altor activitati. E o stare de gratie. Nu pot sa toc ceapa pe Tocata si fuga in re minor, sa dorm in acorduri rock, sa citesc pe muzica de jazz, sa conversez in timpul Concertului nr 2 pentru pian si orchestra al lui Rachmaninov...Pot sa visez, sa am imagini vii, sa frisonez, sa ma indragostesc, da, asta pot, cu muzica.

Dar ce cheie nu se pierde

2007-11-14T12:51:00.000-08:00

Manusile, fularul, umbrela si cheile fac parte dintre obiectele care, inevitabil, se pierd.
Intr-o vara mi-am dorit sa petrec cateva zile hoinarind prin Bucuresti. Ca de obicei, am plecat cu un bagaj minimal si comod. Cum am pasit in Bucuresti a inceput sa ploua torential.Nici un magazin deschis in week-end si eu in ,,Cleopatrele” mele (sandale in curele simple). Am gasit pana la urma, cu greu un magazin, elegant, deschis. Sotul meu a intrebat tare, ferm, din usa: ,, Umbrele aveti?”. Vanzatoarele si clientii au privit mirat cuplul provincial, zgribulit, de la intrare. Aveau. Cu amabilitate, ni s-a oferit o umbrela pentru intreaga famile. Aveam loc trei persoane, lejer, sub ea. Dupa ce am intrebat de pret, nu mi s-a mai parut asa grozava si am cerut una mai mica. Ni s-a adus cel de-al doilea exemplar disponibil, de doua persoane, dar pretul era doar insesizabil mai mic. Schimbam priviri semnificative: ,, Ce facem?” ,,Costa cat patru umbrele”. Vanzatoarea sesizeaza si ne asigura de trainiciea investitiei ,, E din fibra de sticla, nu se indoaie pe furtuna.” Stiu cat de lunga e viata umbrelelor noastre si sunt rezervata.Avem de ales intre ploaia de afara si acoperisul oferit de umbrela pentru trei si… cumparam. Constat rapid ca sunt protejata, exclusiv picioarele. Gabi intelege ca am nevoie si de incaltaminte pentru a ne continua week-endul mult dorit prin capitala. Cautam un magazin de profil. Gasim tot unul scump si cum pantofi aveam deja destui acasa, asortez la tinuta mea estivala o pereche de adidasi le fel de scumpi ca si umbrela. Bugetul estimat pentru sejur este deja epuizat. Bineinteles ca in urmatoarele zece minute ploaia, ce parea nesfarsita, se opreste si atat umbrela cat si adidasii devin poveri.
Aceasta intamplare avea sa faca deliciul relatarilor noastre despre week-endul petrecut in Bucuresti. Desigur, toti prietenii voiau sa vada nemaipomenita umbrela. Starnea admiratia si noi eram deja mai multumiti de ,,investitia” noastra fortuita. Dupa cateva zile, Gabi cauta nedumerit umbrela pe care tot el o folosise doar o singura data. Bineinteles, pretioasa noastra umbrela, nicaieri. Si-a amintit c-a folosit-o, dar ii era greu sa accepte ca nu s-a mai intors cu ea. Ceea ce in cazul umbrelelor ,,de unica folosinta” de pana atunci era ,,scuzabil” devenea apasator in cazul celei ,,de lux”. Gabi isi propune sa nu mai cumpere in veci umbrela. Eu surad, dar nu-i deloc surasul meu. Imi amintesc de nenumaratele umbrele, manusi, fulare si chei uiate, pierdute, disparute. Imi reiterez principiul de-a nu cheltui prea mult cu astfel de lucruri marunte, care, inevitabil, la noi, au aceeasi soarta.
Ce cheie nu se pierde? Ma duce cu gandul, iar, la Marika. Ea mi-a daruit prima cheie care nu se pierde. In serile lungi, de vara, discutam cu nesat despre lecturile noastre. Incantata, poate de disponibilitatea mea, asumandu-si , in timpul liber, calitatea de mentor, ma initia in literatura grea, de anvergura. Nu gustasem pana atunci romanul abstract, absurd. Cu dragostea si daruirea de la clasa, ma initia in cultivarea apetitului pentru marea literatura. Ea mi-a vorbit mai intai de Kafka, Camus, Faulkner. Cu pricepere si tact mi-a daruit spre lectura nuvelele lui Kafka, recomandandu-mi sa incep cu ,,Metamorfoza”. Pas cu pas m-a insotit, apoi, in aventura cunoasterii, catre ,, Procesul” si ,, Castelul”. Ceea ce pana atunci paruse greoi si inabordabil, a devenit, multumita ,, cheii” oferite de Marika, un accesibil izvor de extaz intelectual. Tot astfel m-a ghidat in literatura germana. Thomas Mann, Siegfrid Lentz, Heinrich Bohl au devenit lecturi preferate. I-am ramas datoare cu lecturarea romanului ,, Iosif si fratii sai” de care mi-a reamintit si peste ani, cand ne-am reintalnit in casa ei din Germania. O datorie nici pana azi onorata si mereu amanata, in favoarea mai facilelor lecturi de proza scurta, adaptare la ritmul alert al vietii moderne.
Lecturile mele nu mai sunt rasfaturi ale lungilor zile libere de vara, ci minute furate de la centrifuga vietii.
Cand am incercat sa citesc James Joice am simtit din nou, acut, nevoia de Marika. As fi vrut sa mai pot alerga, cale de doar cateva case despartitoare, s-o pot gasi, mereu disponibila pentru o provocare intelectuala. Ar fi fost tot in bucataria intima, cu cel mai urias motan vazut vreodata, torcand lenes langa soba cu plita, atat de frumos renovata de Iosif. M-ar fi intampinat cu zambetul ei larg, nelipsit. Ochii ei s-ar fi luminat si-ar fi gasit cel mai bun pretext sa abandoneze anosta ocupatie de gospodina. Ne-am fi retras in camera tapetata de carti, cu tabloul, celebru, al lui Teo, bebelus, cu mainile la gura, intr-un gest nostim si cuceritor. Ne-am fi asezat comod si-ar fi urmat acea fascinanta cautare si gasire, intelegere si descoperire a cheii. Seara s-ar fi prelungit mult in noapte. Copiii ar fi mers, iarasi, singuri la culcare. Iosif ar fi motait in bucatarie, in fumul gros al tigarilor ce-ar fi umplut scrumiera. Ne-am fi despartit cu greu, pirotind la randu-ne. As fi plutit catre casa si chiar inainte sa pic rapusa nu atat de oboseala cat de extaz, cheia vrajita mi-ar fi deschis deja usa in fata careia, altfel, raman neputincioasa, cu gandul la Marika.
O alta cheie care nu se pierde mi-a daruit-o profesoara de biologie. Domnisoara Marilena. La fiecare ora de clasa aducea Atlasul botanic. Nu stiu cum nu obosea. Cartea aceea uriasa, cu planse colorate si o multime de detalii captivante m-a fascinat. Caietul meu de biologie imita planse si devenise un ,,conspect” al faimosului atlas. Prima lectie deschisa cu o comisie de la centru a fost prilej de consternare pentru inspectori. Intr-o scoala de tara au gasit, in caietul unei eleve, o surprinzatoare interpretare subiectiva a biologiei. Am fost pentru prima data fericita ca pot sa fac, intr-un fel modest, dovada ca profesoara noastra ne-a daruit mai mult decat manualul. Ne-a deschis apetitul pentru a descoperi lumea care ne inconjoara. Ne-a aratat diversitatea si frumusetea ei. Atlasul botanic, pe care n-a uitat niciodata sa ni-l aduca la ore, mi-a ramas intiparit in memoria afectiva. A fost cheia care a deschis usa catre un univers ce avea sa-mi influenteze cariera. Am revazut-o, dupa douazeci de ani, pe domnisoara Marilena (ii voi spune asa toata viata). Nu m-a dezamagit. Speach-ul ei. ,, Timpul creste in urma mea, ma-ntunec”. Nu, nu va intunecati, domnisoara Marilena. Rasucesc in minte cheia pe care mi-ati dat-o. Asa ceva nu se pierde.

Florian Pittis a devenit nemuritor

2007-11-14T12:49:00.000-08:00

Stirea indelung mediatizata ca Florian Pittis a fost internat de urgenta, in stare grava, a cazut ca un traznet care se suprapunea peste apasatoarea veste a trecerii Patriarhului Romaniei la cele sfinte. Cele doua stiri s-au succedat pe toate posturile radio-tv toata saptamana ce a urmat.
Despre sfarsit aveam sa aflu pe radio3 net, unde sotul meu e omniprezent. Arunc din cand in cand cate o privire fugara peste umarul lui, pe monitor, familiarizata cu chatul, in special pentru a vedea ce prieteni sunt atunci, acolo. Vestea adusa pe chat, s-a confirmat imediat pe toate posturile tv. Moderatorul radio3 net confirma: ,,va anunt cu profund regret ca Florian Pittis a plecat intr-o lume mai buna”. Abia atunci am inteles ce-a vrut sa spuna Florian Pittis la ultima noastra intalnire.
Trebuie sa va spun ca in urma cu mai bine de doi ani, am aflat de existenta radio3net. Mai intai de la prieteni, apoi sotul meu devenit fan, m-a familiarizat cu chatul. A fost o descoperire care m-a inflamat rapid. Tineri inteligenti, muzica buna si cea mai ferma garantie, director Florian Pittis. Savuram prezenta lui meteorica, laconica. Bob Dylan intra mai mult seara, imprevizibil, saluta invariabil, cald ,, Buna seara, prieteni, buna seara!”. Parca ii si auzeam timbrul inconfundabil, desi totul se petrecea doar pe chat.
Prima data l-am intalnit la aniversarea unui an radio3net, intr-un local intim si nepretentios, chiar boem, din apropierea Radiodifuziunii Romane. Ne intalneam pentru prima data chaterasi din toate colturile tarii. Doar realizatorii erau cunoscuti, din transmisiile on line . Media de varsta era mult coborata, astfel ca in ciuda aparentelor, eram decana de varsta. Nu m-am simtit deloc stinjenita. S-au legat prietenii. Florian Pittis a sosit dupa ce noi ne familiarizasem. A intredeschis usa, a strecurat capul cu parul lui bogat, inconfundabil, a iscodit cu privirea pana in ultimul ungher, savurand inmarmurirea noastra cu un zambet ce amesteca complicitate si nastrusnicie. Era obisnuit ca prezenta lui sa copleseasca si parca voia sa spuna ,, ei, nu va formalizati!” Animatia noastra a lasat loc unui lung moment de bucurie solemna. Nimeni nu reactiona. Devenisem brusc spectatori si asteptam totul de la actor. Afabil, s-a interesat de fiecare dintre noi, cine suntem, de unde venim. Cand m-a vazut a avut o reactie de surpriza, am avut impresia ca a facut chiar un pas inapoi, ca a zis (sau doar gandit) ,, extraordinar!” Nici atunci n-am stiut, aveam insa sa aflu imediat, ce-a vrut sa spuna. Dupa ce ne-a cunoscut, ne-a spus ca a venit insotit de o ,,frumoasa doamna”. A deschis usa si a revenit cu sotia (,, so beautiful lady” am gandit) . De data aceasta surpriza a fost de partea mea. Semanam intr-un fel, n-asi putea spune cum, cu Anda.
Nu sunt timida, nici macar rezervata. Dimpotriva, sunt exuberanta si comunicativa. Asteptam intalnirea cu Florian Pittis ca pe o oportunitate. Voiam sa cunosc omul. Puteti sa credeti ca n-am fost in stare intreaga seara sa deschid gura? L-am privit hipnotizata. Vorbea cu verva, povestea cu umor, fuma mult, a tinut in mana toata seara acelasi pahar pe jumatate plin cu bere, fara sa-l goleasca (sau asa mi s-a parut), radea, zambea, se incrunta. Totul era expresiv, acaparator. L-am privit ca la teatru. Eram ca un burete, absorbeam tot ce vedeam, ce auzeam.
,,Sa fi ca apa!- zicea. Se adapteaza oriunde o pui (ia forma vasului). Razbate prin orice, nu cu duritate, ci cu perseverenta, cautand zona de minima rezistenta. Unde e o fisura, acolo se strecoara.
,,Batranii spun ca apa trece
Si spun ca pietrele raman,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob batran.
Ca piatra, orisicat de tare,
Se macina si trece stand,
Iar peste trista-i macinare
Doar apele raman curgand.”
(Poezie, Mihai Codreanu)
Ca apa sa fi si ca firul de iarba! Firul de iarba: s-a asfaltat campul, s-a facut sosea. Firul de iarba tot razbate, tot creste. Tancul trece peste el, firul de iarba tot creste. Stejarul nu. Ori el, ori tancul”.
,, Daca faci bine, cineva acolo sus, te iubeste”. I-am spus, am ingaimat de fapt, ca e iubit de oameni. A ridicat mana sus cu degetul indicator spre cer: ,,cineva acolo sus, ma iubeste!”
,, Poate Dumnezeu nu vine cand vrem noi, dar vine totdeauna la timp.”
,, Este important prin ceea ce faci sa-I deschizi calea lui Dumnezeu si sa astepti. Poate veni sau poate nu, dar tu trebuie sa-I pavezi drumul.”
,, Nimeni nu este de neinlocuit. Daca crezi asta, nu vei fi promovat.” Imi amintesc amuzamentul sotului meu la aceasta ultima remarca.
Alt inteles au toate acestea, acum.
L-am revazut la Colibita, (Bistrita), intr-o tabara de vara, cum i-am zis noi acelui week-end. Dupa aceea scriam: ,, Surpriza a fost prezenta atat de dorita a lui Florian Pittis(asteptarea de peste zi se prelungise mult,epuizand o seara folk). La prima intalnire constatasem ca pot fi blocata, altfel de neconceput pentru mine. Acum eram chiar revoltata de o asa ratare, imi luasem avant sa nu se repete .M-a ajutat mult atitudinea lui, deschisa, raspunsurile binevoitoare si implicarea intr-un dialog in care curiozitatea mea se impletea cu amabilitatea lui de a se dezvalui.Nu stiu cand au trecut urmatoarele trei ore”.
Acum pot sa spun mai mult. In noaptea aceea, l-am acaparat pe Florian Pittis. I-am pus toate intrebarile pe care nu le putusem rosti la prima intalnire. A fost ca un interviu care ne-a captivat deopotriva. Pe mine pentru ca reuseam in sfarsit sa-i vorbesc, pe el, poate, pentru ca era intrebat lucruri despre care-i facea placere sa vorbeasca. L-am intrebat generalitati dar si lucruri intime. Mi-a raspuns edificator dar s-a si eschivat cu eleganta. L-am intrebat ce a mostenit de la parinti. Mi-a povestit ca la un moment dat trebuia sa plece in America. Aristide Buhoiu ii aranjase sa dea un interviu, sa se angajeze acolo. L-a sunat sa-i spuna ca trebuie sa fie acolo in trei zile. Florian Pittis i-a raspuns ca regreta dar nu va putea ajunge. Aristide Buhoiu a fost intrigat si a intrebat imperativ ce-l opreste. Peste trei zile imi inmormantez mama.
A doua zi dupa ce s-a despartit pentru totdeauna de mama a fost chemat sa inregistreze pentru Teleenciclopedie. Asa a devenit vocea de la Teleenciclopedie. Cand i-a murit tatal s-a intamplat de asemenea ceva remarcabil in cariera lui.
L-am intrebat cum si-a cunoscut sotia. Mi-a spus ceea ce stiam deja, ca el s-a casatorit tarziu. Si-a cunoscut sotia pe cand ea era sotia celui mai bun prieten. Cand a cunoscut-o i-a spus: ,, daca tipul asta te va parasi vreodata, vei fi sotia mea!”. Prietenul i-a parasit pe toti, de tot, iar Anda a devenit, asa cum promisese el, de la prima lor intalnire, sotia lui. In biblie scrie: ,, si de va muri sotul, femeia va lua de sot pe fratele lui. Eu si prietenul meu am fost ca fratii. “
Am fost surprinsa ca el a stiut imediat ce a vazut-o ca ea este femeia iubita. Mi-a spus ca un bun prieten al sau il caracterizeaza:,, Florian gandea ca acum de cand s-a nascut”.
Care este relatia lui cu Dumnezeu? ,, Buna. Exista.”
Daca nu s-a gandit vreodata sa scrie: ,, Niciodata. Tot timpul asi simti ca de dupa umar ma priveste eternitatea. N-asi putea.”
Am vorbit mult despre teatru. Imi spunea, incredibil, de cate sute de ori a vazut anumite spectacole. (Patru sute, noua sute).
L-am intrebat cum se simte cand vede impactul pe care-l are asupra celorlalti. E o personalitate, striveste. Mi-a povestit cum insceneaza permanet, pentru a detensiona. Vine la birou cu o falca in cer si una in pamant, bate cu pumnul in masa, se scandalizeaza, cere explicatii, toti tremura, se privesc mirati, nu stiu sa reactioneze. Dupa ce si-a facut numarul, redevine brusc, Motul si le spune: ,, cam asa ar trebui sa se poarte un sef. Acum la treaba.” Oamenii rasufla usurati, au primit lectia.
L-am intrebat daca citeste.,, Mult’’, a raspuns. Ce? –am continuat. ,,Sunt preocupat de esoterism”.
Nu pot sa vad un fumator fara sa pornesc o campanie antitabac. Cu el a fost altfel. Fuma mult, fara pauza. L-am intrebat, totusi, de ce nu renunta. Mi-a gesticulat disperat: ,,vocea, vrei sa-mi pierd vocea? Vocea mea de Carpati fara filtru?” Cred ca era cu filtru, totusi. Il vad si acum cum si-a scos bricheta. Mai avea una deja pe masa. Mi-a spus ca are mare grija sa nu ramana fara bricheta. A inceput sa scoata, pe rand, din fiecare buzunar cate una. S-au adunat vre-o sase. Erau diferite, stia exact fiecare din ce buzunar provine.
M-am interesat daca e bogat. Asa, aiurea. Mi-a spus ca are nevoi reduse. Nu se imbraca decat in blugi, tricouri (negre mai ales), geaca si adisas. Totul simplu. Nu se complica.
Am vorbit mult despre radio3net. Cum a aparut, ce planuri de viitor are. Mi-a spus ca a aparut ca o continuare a Radio Romania tineret, radio3net, radio tineret. Avea mare incredere ca apartine viitorului. El a initiat doar, ceea ce , in timp, toti cei care vor dori, vor putea continua, imbogati. Vedea acest post ca pe o arhiva universala, o biblioteca in care sa gasesti tot ce cauti, tot ce te-ar putea interesa. Stimula creativitatea si inventivitatea colaboratorilor.
Ultima intalnire cu Florian Pittis constituie de fapt pretextul acestei povestiri. S-a intamplat anul trecut, la a doua aniversare radio3net. Am avut privilegiul sa asistam la un spectacol (ultimul) Pasarea Colibri. S-au reintalnit atunci, au cantat pentru si cu noi. Tristetea Andei n-am inteles-o atunci. Florian era plin de verva, parca toti eram invitatii lui speciali (si eram). L-am cunoscut pe Mircea Vintila, cald si volubil,surprinzator de prietenos si bland. M-am bucurat sa-l recunosc pe Virgil Iantu, dar cand asi fi vrut sa i-o spun a reactionat ca hartuit de paparazzi.
Era o seara de joi, veneam de la munca si a doua zi mergeam de asemenea la cabinet. Am fost printre primii care am plecat. Cand ne indreptam spre iesire, cu discretie, voiam noi, Florian ne-a surprins. A venit , a dat mana cu Gabi si mi-a spus:,, Mi-asi fi dorit sa stam mai mult de vorba. Mi-a placut mult seara aceea, la Colibita.” Am raspuns, natural, ca vor mai fi intalniri si avem tot timpul din lume. S-a indepartat privindu-ne, mi-a facut semn cum numai un mare actor poate face: tu- da, eu- nu.
N-am inteles atunci, am inteles acum.

La 30 iulie 2007, Florian Pittis a fost internat în stare grava la Spitalul Oncologic Fundeni. Desi familia a impus medicilor sa nu dezvaluie amanunte despre situatia pacientului, surse din anturajul sau au declarat ca acesta sufera de cancer la prostata.

Pe data de 5 august 2007, ora 15:15, actorul si cântaretul Florian Pittis se stinge din viata.

Wikipedia
Florian Pittis (n. 4 octombrie 1943, Bucuresti; d. 5 august 2007, Bucuresti) a fost actor, interpret de muzica folk si realizator de emisiuni radio din România.

Cuprins
1 Activitati artistice
1.1 Muzica
1.2 Teatru
1.3 Cinema
2 Legaturi externe

Activitati artistice
A lucrat la Teatrul Municipal "Lucia Sturza-Bulandra", colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Serban sau Alexandru Tocilescu.

În domeniul muzical, s-a facut cunoscut într-un trio cu Anda Calugareanu si Dan Tufaru, iar mai târziu în Cenaclul Flacara. În anul 1992 întemeiaza, alaturi de Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Vladi Cnejevici, formatia Pasarea Colibri, la care activeaza pâna în 2001 si împreuna cu care înregistreaza câteva albume.

Semneaza cronica muzicala în diverse publicatii, iar dupa caderea regimului comunist devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi sa devina redactor-sef al postului de radio Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contributie notabila în popularizarea muzicii pop-rock, prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei „Pittis Show”.

În afara activitatii artistice, Pittis a fost membru al Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind sustinator al acestei echipe de fotbal.

Muzica
În cautarea cuibului pierdut (1995);
Ciripituri (1996);
Cântece de bivuac (1998);

Teatru
Ca actor:

"Antigona" de Sofocle (regia: Alexandru Tocilescu);
"Buna seara, domnule Wilde" de Oscar Wilde (regia: Alexandru Bocanet)
"Titanic Vals" de Tudor Musatescu (regia: Toma Caragiu)
"Iulius Cezar de W. Shakespeare (regia: Andrei Serban)
"Scoica de lemn" de Fanus Neagu (regia: Dan Nasta)
"Elisabeta I" de Paul Foster (regia: Liviu Ciulei)
"Furtuna" de William Shakespeare (regia: Liviu Ciulei)
"Azilul de noapte" de Maxim Gorki regia: Liviu Ciulei
"Lungul drum al zilei catre noapte" de Eugene O'Neill regia: Liviu Ciulei)
"Hamlet" de William Shakespeare regia: Alexandru Tocilescu
Ca regizor:

"Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff;
"Câinele gradinarului de Lope de Vega;
"Black and White de Keith Waterhouse si Willis Hall;
"Meditatiile Ritei de Willy Russel.

Cinema
"Gioconda fara surîs" (1967, regia: Malvina Ursianu);
"Adio, draga Nela (1972, regia: Cornel Todea)";
"Veronica se întoarce" (1973, regia: Elisabeta Bostan);
"Serenada pentru etajul XII (1976);
"Mama" (1977).
"Înnebunesc si-mi pare rau (1992, regia: Ion Gostin);
"Masini" (Regele, versiunea în limba româna) (2006)
................................
Jurnalul National- 13 mai 2007
04 Octombrie 2005
Melodiile lui nemuritoare peste ani si pletele nonconformiste l-au facut idolul generatiilor care vin si trec. Interpret de muzica folk, actor, director al postului de radio "Radio 3net", Motu, alias Florian Pittis, implineste astazi 62 de ani.

"Nu exista ieri, nu exista maine..."

"Conceptia mea este «Carpe diem!», deci nu exista ieri, nu exista maine, eu imi traiesc numai clipa. Ziua de astazi va fi una obisnuita; e marti si sunt ocupat de dimineata pana seara. O aniversare mai deosebita a fost cea din Egipt, cand am implinit 60 de ani. La intoarcerea din excursie, pe aeroport, stareta Manastirii de la Techirghiol impreuna cu cateva maicute, afland de ziua mea, mi-au cantat «Multi ani traiasca!» si mi-au daruit o sa de camila. Nu imi fac planuri niciodata, pentru ca relatia intre gand si timp e grava. Pana sa ajung sa materializez niste lucruri pe carele-am gandit mi-au venit altele in minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obisnuit cu lucrul asta, sa stau cu picioarele in apa rece si sa fac planuri. Imi vin idei si, daca le visez si noaptea, atunci incerc sa le materializez. Asa s-a intamplat cu spectacolele pe care am incercat sa le pun in scena, asa s-a intamplat si cu acest radio pe care ajunsesem sa-l visez noaptea si in continuare se intampla la fel. Am doua mari satisfactii: sotia mea, si ea e Balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si «Radio 3net» pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea. Din anul ce se incheie astazi raman cu regretul ca ziua are numai 24 de ore, dar sunt multumit ca am reusit sa dorm mai putin de sase ore pe noapte. Daca n-as fi avut aceasta ocupatie cred ca puscarias as fi fost, ca altceva, nu. As fi facut ceva atat de prost, incat, ca sa scape lumea de mine m-ar fi bagat in puscarie. De mic am stiut ca vreau sa cant. Cand aparusem deja la televizor si lumea incepuse sa ma recunoasca, la coltul strazii mele m-a oprit o batranica si m-a intrebat: "Nu esti dumneata ala care a cantat la gradinita «Pe Mures si pe Tarnave»?" Ma tinea minte de la gradinita... Imi doresc o data cu noul an de viata sa am linistea necesara sufleteasca si din punct de vedere al relatiilor, ca sa ma dezvolt macar asa cum cred eu de cuviinta. Cel mai bun sfat l-am primit de la domnul Ciulei, cand la repetitii jucam in asa fel, incat aproape scoteam ochii tuturor sa vada ce destept sunt eu. Din sala, domnul Ciulei mi-a spus: «Motule, nu ne crede mai tampiti decat suntem.» De intors in timp as vrea, dar nu e nici o graba, pentru ca ne vom intalni Dincolo, dupa ce terminam cu viata asta. Cel mai deosebit cadou pe care l-am primit este faptul ca atatia si atatia oameni isi rup din viata lor si stau alaturi de mine la o sarbatoare. Ce poate fi mai frumos decat aceasta?! De infuriat, ma infurie totdeauna cand imi dau seama ca vorbesc cu un zid, si nu ma infurie zidul, ma infurii eu."

Toti suntem putin luati
Bob Dylan - Trad.Florian Pittis

Te iau când crezi ca esti si tu mai bun,
Te iau c-asa ar trebui, îti spun,
Te iau când vrei s-ajungi si tu acas',
Te iau când numai tu ti-ai mai ramas!

Refren:
Dar hai sa ne avem ca frati,
Toti sîntem putin luati!

Te iau când iesi si tu putin pe strazi,
Te iau când locu-ncerci sa ti-l pastrezi,
Te iau când pe pamânt calci în sfârsit,
Te iau când spre iesire mergi grabit!

Refren

Te iau chiar de la ceai când te trezesti,
Te iau când tânar si capabil esti,
Te iau când banii, banii nu stii ce's,
Te iau si-apoi îti zic zâmbind: Succes!

Refren

Te iau si-apoi îti spun ca s-a sfârsit,
Te iau si-apoi apar din nou uimit,
Te iau când cu masina mergi hai-hui,
Te iau când pe ghitara mâna pui!

Refren

Te iau când numai tu ti-ai mai ramas,
Te iau si-atunci când mergi si tu acas',
Te iau si-apoi îti spun ca esti barbat,
Te iau când în mormânt te-ai asezat!
Refren

Adio, deci pe curând!
Mircea Vintila, Florian Pittis

Iubito, poti fugi cât vrei,
În gând vei auzi pasii mei.
Poti spune vorbe multe în vânt,
Eu n-am sa ascult,
Oh! N-am sa le-ascult!

Iubito, poti în lume umbla
De mine nu mai poti scapa.
Voi trece zilnic prin gândul tau
Prin ochii tai.
Prin ochii tai.

Refren:
Dar spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie s-a plimblat?

Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Nu uiti ziua aceea de mai
Când îmi spuneai:
Mai stai, mai stai!

Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Când timpul pentru noi disparea
Si inima ta
Batea, batea!

Refren

Te vad acum grabita sa pleci
Cum cauti doar cuvinte mai reci
Le spui, dar în spatele lor
Mai simt cum te dor.
Mai simt cum te dor.

Te vad cum mai încerci sa zâmbesti
Dar ochii tai fug de povesti
Si nu te uiti la mine plecând
Deci, pe curând!
Da, pe curând!

Sunt tanar doamna
Versuri: Mircea Dinescu

Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.

Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.

Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.

Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii.

Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!

Vanare de vant

Cate drumuri un om ar avea de facut pana ei sa-l considere om?
Cate mari pescarusii mai au de batut pana ajung pe nisip pentru somn?
Cate bombe vor mai sfarteca vieti intregi pan' sa le interzicem pe veci?

Refren2:
Raspunsul prieteni e vanare de vant,
Raspunsu-i vanare de vant.

Cati ani poate un munte in lume trai pana marea sa-l spele intr-o zi?
Si cati ani si oamenii pot vietui pana liber permis le-a fi?
De cate ori omul vede un rau si tace intorcand capul sau?

Refren2

De cate ori omul in sus va privi pana cerul sa-l vada-ndeajuns?
Cat de multe urechi necesare le sunt ca sa auda al drumurilor vant?
Cati mai au de murit ca sa afla in sfarsit ca oameni prea multi au murit.

PLOAIA CARE VA VENI
(adaptare de Dorin Liviu Zaharia dupa
o piesa a grupului "ECHIPA '84", Dorin Liviu Zaharia)

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate,
Am ochi negri dar am mainile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta
ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun in balanta
ce-i sfant cu ce-i efemer.

Peste tot atarna greu
Teama de sinceritate...
Dar de cate ori, prieteni, n-am suras cu intristare
Cand sperantele pareau inselatoare.

Cand necinstea si prostia
si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul.

Ne-am saturat de palavre,
de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre,
cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri,
de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia
sunt pericole morale
Circul vietii ne-a impus salturi mortale.

Deasupra florilor noastre
ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre
si totusi nu e prea tarziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
4* Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

OAMENI BUNI (original- "Silvio")
(Bob Dylan & Robert Hunter, trad. Florian Pittis)

Se naste un maine dintr-un ieri blestemat
Vine el, vine, ca un accelerat. (a-ha)
Nu, nu ma plang prin cate-am trecut, (a-ha)
Se putea si mai rau, dar cine-a stiut ?

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.

Sincer, cinstit, dar si treaz si destept,
Cand la usa iti bat, nu pomana astept. (a-ha)
Sunt un suflet hai-hui, cautand adapost, (a-hu)
Si de nu-ti e pe plac, imi gasesc eu vreun rost. (a-hu)

Ploaie v-aduc oricand ve-ti dori (a-ha-ha)
Si soarele-l scot din norii cei gri. (a-ha-ha)
In trupuri torn vlaga si adio dureri, (a-ha-ha)
Iar visele tale nu mai sunt doar pareri. (a-ha-ha)

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.

Am dat ce-am primit, pan' n-am mai avut ce, (a-ha-ha)
Am luat ce mi-ati dat si n-am spus de ce, (a-ha)
Stii, te iubesc si etcetera, (a-ha)
Dar deschisa ti-e usa de spui: "Voi pleca".

O spun cu frumosul, pot sa si strig, (mai zi!)
Iti vine si plata, dupa orice castig (mai zi!)
Cum orice placere se termina prost, (mai zi!)
Plateste cat face, sa plangi n-are rost.

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.

Azi sau maine, foarte curand, (a-ha)
Ma duc intr-o vale, un cantec sa-ti cant. (a-ha)
O sa-l cant, o sa-l strig, asculta-l si tu, (ia zi!)
Ecou-mi raspunde de-am dreptate sau nu.

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
3 * O inima de piatra nu mai bate iar. (mai zi!)
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu. (mai zi!)
...............................
SFARSITUL NU-I AICI (original: "Death is not the end")
(Bob Dylan, trad. Florian Pittis)

Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si ce slaveai in taina
E-asa cum nu-ti explici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Cand oprit la o rascruce,
Drumul nu stii sa-l prezici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand nu mai ai nici vise
Si nu stii cum sa te ridici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Cand se-aduna norii negri,
Ploaia cade ca un brici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Pomul vietii creste mandru
Unde spiritul e viu,
Lumineaza ea, salvarea,
Cerul gol si cenusiu.

Cand orasele-s in flacari,
Musuroaie de furnici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si cand cauti in zadar un om
Printre-atatea mii de venetici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
3* Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Pentru Florian Pittis, SFARSITUL NU-I AICI, el tocmai a devenit NEMURITOR.

Scrisul de mana

2007-07-22T04:19:00.000-07:00

Scrisul de mana

Policele si degetul mijlociu de la mana dreapta au deformari care vor atesta vesnic cat de mult am scris de mana. Cand povestesc despre aceasta tastez si din cand in cand imi privesc usoara depresiune formata ,de-a lungul timpului, pe cele doua degete, ca pe un suficient element de inspiratie.
Ca toti copiii, inainte sa invat a scrie, am desenat. Scrisul a venit ca ceva firesc, in urma cititului. Probabil tot inainte sa merg la scoala stiam a trasa toate majusculele alfabetului de tipar. Stiu sigur ca am invatat sa citesc dupa ziar. Memoria mea afectiva pastreaza fulgurante imagini si sunete. Bunicul pregatindu-si o tigare de foi, asezat pe scaunelul scund, in curte. Parul lui negru, aspru, in contrast cu barba tepoasa, sura. Fascinatia amnarului, cremenei, foitei subtiri in care impaturea tutunul produs chiar de el. Undeva, mai departe, in curtea insorita, bunica insirand foile de tutun spre uscare. Cu gesturi simple, indelung exersate, bunicul incropea tigara si urma ritualul magic al aprinderii ei. Amnarul scapara scurt cremenea si aprindea iasca. Tigara incepea sa fumege si in rotocoalele ei se invalureau stirile si povestirile din ziar. Litania bunicului era intrerupta de zglobiul ,, asta ce litera e?”. Batranul nu se supara, parca stiind ca rabdarea ii va fi rasplatita. El voia cel mai mult sa invat sa citesc. Simtise ca in curand n-o va mai putea face singur. Tot pe ziarele bunicului am inceput sa insailez primele semne grafice, reprezentand tot literele mari ale alfabetului de tipar. Marginile albe se acopereau cu hieroglifele mele, care curand aveau sa capete sens. Incantarea mamei cand si-a vazut numele scris de mine. Surasul ei, ca soarele rasarit de dupa norul greu al ostenelilor de peste zi. Imboldul ei de-a scrie mai frumos, mai ingrijit. Mai apoi grija ei pentru caietele impecabile, pentru perfectiunea grafica. Si cum eram un copil nu doar ascultator ci si ambitios, aveam sa ating si performante . La intalnirea dupa douazeci de ani, la liceul pe care l-am inceput dar nu l-am terminat in satul natal, Aritina, colega mea de banca, avea sa-mi aminteasca:,, tot liceul am incercat sa-ti imit scrisul”. Acum ea avea un scris de invidiat, al meu, ilizibil, de doctor.
Cat am scris de mana? Un munte. Poate doi munti. Pastrez si astazi cateva caiete din anii de liceu. Un scris mare, optimist, ordonat, luminos. O grafica ingrijita, care odihneste privirea. Caietele acestea, pe care le mai am si astazi in biblioteca, le-au pastrat surorile mele, dupa ce au dezafectat podul si magazia. ,, Aveai saci intregi de caiete. Ne-a parut tare rau sa le ardem pe toate. Ti-am pastrat doua. Unul de romana si altul de biologie. Stiam cat de mult ti-au placut.” Le-am aratat candva fiului meu. Incepuse sa scrie si nu reusea sa-si descopere stilul personal. Nu i-am rupt niciodata o foaie din caiet. Chiar el era uimit ca n-o fac. ,, Toti copiii au caietele subtiate. Mamicile rupa paginile cu scris urat sau cu greseli.” ,, Noi nu le vom rupe, dar cand scri prea urat sau cu greseli, vei mai scrie o data.” Astfel temele lui Radu erau duble sau chiar triple. Caietele lui pastrau semnele incercarilor nereusite, greselilor inerente. Nu erau o incantare prin perfectiune, ci mai degraba un document de evolutie. Copilul tot incerca sa-si gaseasca stilul si uneori de la o pagina la alta apareau diferente flagrante de scris. Cand mic si inghesuit, cand mare si labartat. Intr-un timp se fixase pe o caligrafie puricata, pe care ochiul lui tanar o percepea la alte dimensiuni decat ochiul meu hipermetrop. Am avut o disputa pe care mi-o reproseaza si astazi. ,, Tu mi-ai nenorocit scrisul!” Nu simt nici o remuscare. N-a avut un scris frumos. N-am fost niciodata coercitiva frizand perfectiunea. I-am cerut doar sa fie lizibil. Asa s-a intamplat ca el si-a schimbat scrisul si-a ramas cu unul cam dublu decat cel puricat si foarte asemnator cu al lui Gabi. Cred ca pe ascuns ne studia scrisurile. Al meu nu era recomandabil. Constrangerile zilnice, peste posibilitatile de adaptare la efort, masacrasera caligrafia. Scrisul meu devenise un fel de a insaila cuvinte pe care abia eu de le mai puteam descifra. Gabi scria rar, isi pastrase grafica ronda, optimista, clara. Literele pareau desenate. Probabil copilul a ales si astfel scrisul lui aminteste bine de scrisul tatalui. Privesc si zambesc. Radu isi continua reprosurile ,, Ce scris frumos aveam, cand mi l-ai deformat!” Ramanem pe pozitii ireconciliabile, eu multumita ca el are un scris frumos, el nemultumit ca nu si-a pastrat stilul puricat.
Un jurnalist spunea ca si astazi prefera scrisul de mana. Ii place sa regaseasca in text corecturile, etapele gandirii. Sa pastreze efortul de creatie. Acest lucru nu e posibil cand tastezi. Corecturile nu se pastreaza. Sunt arse etapele intermediare.
Ii dau dreptate si continui sa tastez, sa fac modificari fara sa-mi pese ca nu mai pastrez corecturile. Poate ca urmele lasate de scrisul de mana vor fi inlocuite cu altele, lasate de tastare. Pana atunci, degetele mele simt o relaxare sa fie intrebuintate la scris intr-un alt mod decat cel clasic. Uzate de scrisul de mana, indispensabil in profesie, au placerea de a ,,canta la doua maini” pe ,,claviatura” tastaturii. Nu doar mana dreapta ci si cea stanga e creatoare.
In vizita la ,,Muzeul literaturii romane” am descoperit printre cartile oferite spre cumparare o editie a manuscriselor marilor clasici. Am rasfoit cu incantare Bacovia, Nichita Stanescu, Caragiale, Alecsandri… Snuruite, cu aspect de palimsest, manuscrisele frumos caligrafiate iti trezesc speculatii despre autori. Unii par a fi scris, constient, pentru eternitate, altii, preocupati doar de a slefui cat mai mult cuvantul pana la a-i da limpezime si genialitate. Astfel, in timp ce unele manuscrise sunt fara greseala, altele sunt indelung mazgalite, corecate, impregnate de stradania creatorului.
Cand vorbesc de scrisul de mana nu pot sa nu amintesc impresia adanca pe care mi-a lasat-o decoperirea, undeva in adolescenta, a semnaturii lui Mihai Eminescu. Preocupata sa-mi formez propria semnatura, imitasem pe rand, semnaturile tuturor cunostintelor. Nimic nu mi se paruse atat de inimitabil ca semnatura eminesciana. Nu desluseam unde incepe si unde se termina. Bajbaiam ca prin labirint. Am renuntat sa o imit, dar am pastrat imagina ei de grafica pretentioasa, elaborata.
O alta imagine pe care mi-o trezeste scrisul de mana, este cea a indelung truditorilor intru pastrarea celor sfinte. Cohortele de calugari smeriti care copiau spre a nu se pierde textele intelepciunii de pana la ei. Caligrafia pretios ornamentata a tomurilor cuprinse intre scoarte argintate. Obiecte de muzeu sau de arhiva, documentele atent caligrafiate ale altor veacuri trezesc in noi, atat de grabiti insailatori de cuvinte pe hartie, o tainica admiratie. Ca in fata piramidelor, a marilor edificii ale civilizatiilor disparute, ireproductibile astazi cu toata tehnologia, tot astfel ma inclin, epigonic, in fata scrisului de mana atent caligrafiat, cu respect si cu dragoste fata de ceea ce se transmite si fata de cel care urmeaza sa primeasca.

Arta si timpul liber

2007-07-15T02:09:00.000-07:00

Arta si timpul liber

In timp ce unii conjuga tot mai avid verbul ,,a avea”, cativa, putini (nu cred ca au fost vreodata multi), se incapataneaza, eroic, sa conjuge verbul ,,a fi”.
Sa fi mai mult decat ai.

Tot mai multi oameni lucreaza 10- 12 ore pe zi, la unul sau mai multe joburi. Cineva, invidiat pentru salariul onorabil de care se bucura, recunostea ca e adevarat, doar ca nu are timp sa cheltuiasca banii pentru care munceste.
Am intrebat un prosper om de afaceri care ii este programul zilnic.
Am aflat ca se odihneste doar 4-5 ore pe noapte, nu-si ia mai mult de 4-5 zile concediu pe an si atunci zbarnaie non-stop telemobilul. Altfel toate lucrurile se incurca. Timp liber nu exista. Mai mult, a invitat un cumnat sarac sa-l insoteasca (doar atat sa-l insoteasca, fara sa faca nimic) de-a lungul unei zile. Sa se trezeasca odata cu el, sa mearga peste tot impreuna, sa manance atunci cand mananca el , sa stea jos atunci cand sta el si in picioare tot astfel, sa doarma tot cat doarme el. Cumnatul s-a prins ca poate face usor acest lucru, doar ca pe la jumatatea zilei inceputa la ora 5 dimineata era epuizat si a renuntat.

Oricat am incercat sa inspir fiului meu dragostea pentru citit, a fost zadarnic. Pe langa inabilitatea innascuta, cum aveam sa constat cu mahnire, preocuparea pentru computer si chiar mirajul lui au fost demonii care m-au invins.
Captivati de povestile pe care cu stoicism nu renunt sa le citesc seara, nepotii nu se dovedesc dornici sa descopere, singuri, mai mult.

Cei mai multi adulti nu mai au timp liber. Cei mai multi copii nu stiu sa-l foloseasca.

Toti avem nevoie de un timp personal. Momente in care sa fim singuri sau impreuna . In ce ma priveste stiu ca cea mai apriga lupta am dus-o pentru a-mi pastra dreptul la timpul liber. Am refuzat joburi suplimentare (evident si veniturile aferente), m-am ferit de afaceri (desigur si de prosperitate), am inventat trucuri pentru a reduce timpul ocupat cu menajul (am educat doi barbati sa se autoingrijeasca), am facut tot ce mi-a stat in putinta sa am timp liber. Uneori imi place sa-l impart cu prietenii, alteori cu cartile. ,,Nulla dies sine linea’’(Nici o zi fara o linie) imi spun si incerc sa marchez in fiecare zi un moment memorabil, fericit.

- Nu v-am mai vazut la Filarmonica. In studentie ne intalneam mai des acolo. Ne intampina Paul.
- Care Filarmonica? Raspunde Moky in locul nostru.
- Tocmai pentru ca e in renovare si spectacolele sunt gazduite la ,,Liceul de arta” cred ca ar trebui sa sustinem aceasta institutie, care incearca sa tina sus stacheta chiar in conditii vitrege, - nu se lasa Paul.
- Eu merg la Filarmonica pentru calitatea auditiei, nu pentru a sustine institutia, raspunde, in sfarsit, Gabi. N-am de gand sa merg la concert intr-o sala fara acustica. Prefer sa astept ca Filarmonica sa revina la ea acasa.

Ii las sa-si continue disputa si developez firul amintirilor. Stiam ca nu-l voi putea intalni decat la biblioteca, Filarmonica sau teatru. De ce? Simplu. Pentru ca nu ma duceam altundeva. L-am cunoascut la biblioteca si reintalnit de cateva ori la Filarmonica. Cand cultura era ravnita, cartile vanate, filmele savurate. In acele vremuri, el a cumparat abonament la cinemateca si l-am insotit seara de seara. Asa am descoperit ca avem aceleasi nevoi , gusturi si preocupari. Nu ne-am mai despartit.
La Filarmonica era nelipsit si Paul. E placut sa-l aud, dupa douazeci de ani, vorbind la fel despre muzica.
Au ales bine Casa Universitarilor pentru o asemenea reintalnire. De fiecare data cand revin aici fac noi descoperiri. Cum o fi fost pe vremea cand traiau stapanii casei? Se spune ca erau gazde generoase. Pendulam intre sala cu tavane arabesc, stucaturi aurite, candelabre de cristal, tapiserii si gradina de vara cu peluze atent ingrijite, conifere, felinare discrete, trandafiri cataratori, arteziana decorata cu mozaic roman. Undeva, in vecini, un paun isi rosteste chemarea prenuptiala. In spate, zidul casei invecinate decorat modern (art deco?). Lateral turlele bisericii Mantuleasa cu zidurile galben- verzui, inedite. Deasupra, o luna incredibil de plina. Dedesubt, noi.

- Ce faceti in concediu? – ma trezeste Carmen.
Inevitabila intrebarea aceasta, vara.
- Anul acesta avem bac si admitere, raspund, oarecum multumita ca am o scuza temeinica. Voi? – ma trezesc intreband, complezent, desi tare asi fi vrut sa tac. Nu mai sunt atenta la ce urmeaza pentru ca stiu deja. Grecia, Turcia, Spania (mai nou.) Eventual ,, am fost si anul trecut, a fost excelent. Mancare buna, tot ce-ti doresti. Plaja libera, servicii ireprosabile, all inclusiv”. Viorica mi-a descris temeinic totul. Felurile de mancare cu toata varietatea lor, fructele cu gusturi total diferite de ce stim, diversitatea coplesitoare si irezistibila. Sauna, masajul, piscina, prosoapele de hotel, barul din camera, serile pe plaja (focuri de artificii, dansuri)…
- Acum am descoperit excursiile. Scurte, doar cateva zile. Am vazut toata Europa,- aud ca in surdina. Toate capitalele. Extraordinar! Sa vezi civilizatie! Curatenie, flori, asfalt impecabil. Parisul noaptea…
- Ai fost la Louvre? ma trezesc intreband.
- A, nu, nu ne-am dus sa vedem muzee. Magazinele sunt splendide. Gasesti orice, nu ca la noi, iar preturile, uneori sunt mai mici. Bineinteles, buticurile sunt scumpe. Dar noi ne-am cumparat de toate. De la tricouri la incaltaminte.
- Notre Dame? mai risc o intrebare.
- E inchisa. La ei n-are nici o valoare. Nu se duc la biserica.
-Voi mai reusiti sa cititi cate ceva? ma trezesc, din nou, intreband prosteste.
- Ah, nu, de mult. Numai de specialitate. Cand sa mai citesti? Servici, piata, casa. Seara pici frant.
Serile mele... Daca n-am citit nimic, contez pe- o insomnie.

Miracole 1

2007-07-15T02:07:00.000-07:00

Miracole

Ma indreptam grabita spre cabinet. Pe de o parte pentru ca era canicula, pe de alta pentru ca asa imi sta in fire. Paseam alert si total absorbita in lumea mea interioara. Poate ar fi bine sa spun ca nu am atentie distributiva. E posibil sa trec pe langa cunoscuti, fara sa-i remarc. (Vi se intampla si voua, nu- i asa?) Rumoarea stradala se estompeaza si totul in jur devine secundar, indepartat. Uneori reusesc sa evit gropi si balti, mai mult din reflex, alteori nu. Pentru obstacolele din trafic se trezeste o parte de atentie periferica. Ea ma ajuta sa ma asigur la semafor. Inevitabil, traversez pe rosu, dar strategic, intr-un interval scurt in care nici masinilor nu le este permisa trecerea.
V-ati amuza sa stiti ce mi se intampla in autobuz. In picioare sau pe scaun, uit complet unde ma aflu. Gandurile mele hoinaresc, zburda sau sondeaza abisuri. Ma trezesc brusc, exact cu cateva secunde inainte de statia la care trebuie sa cobor. Uneori abia reusesc sa-mi fac loc, infruntand privirile dojenitoare ale calatorilor vigilenti si mustrarile rostite sau nu: ,, - Acum te-ai trezit domnisoara?” Nu ripostez, pentru ca oricum mi se face un compliment (am depasit de mult stadiul).
Asa mergeam si astazi, rupta de realitatea strazii. Cred ca si zambeam putin la gandul ca reusisem sa-l fac fericit pe Bogdan. Ce usor pot fi facuti oamenii fericiti! Il inscrisesem la innot, nefiind prea sigura ca ii va placea. Fusese extaziat. Apoi l-am dus si la “F. C. Universitatea Craiova”, visul lui de puber entuziast. Urma sa dea o proba de aptitudini si, cine stie , sa fie acceptat la antrenamente. Figura lui larg zambitoare, cu parul zbarlit ariceste, ma facea fericita. (Ce usor pot fi facuti fericiti oamenii!) Strada era pustie, de data aceasta, nimeni n-avea sa se mire ca zambesc. Pasii mei largi muscau din drumul prafuit.
Nu stiu cum l-am vazut. Mi se intampla adesea sa gasesc monezi. Gabi chiar e contrariat. Mergem impreuna, eu visand, el atent si numai eu le zaresc. Cel mai mirat a fost cand am zarit o moneda pe gardul Bibliotecii Aman, in plina aglomeratie. Ca n-a zarit-o el, desi prin avantajul inaltmii era mai aproape, putea fi acceptat, dar sa n-o zareasca nimeni din tot furnicarul ce besmeticea, asta era chiar culmea. Sa nu mai vorbim de ineditul prezentei unei monezi cocotata pe un gard. N-aveam cum sa uit intamplarea pentru ca el pastrase intact de-a lungul timpului amestecul de uimire, ciuda si amuzament.
Astazi, a fost randul meu sa ma mir ca nimeni dintre cei ce trecusera inaintea mea pe acolo n-au zarit creionul nou, cu varf impecabil ascutit la un capat si guma intacta la celalalt. Zacea putin stingher mai inspre gard, peste un zmoc anemic de iarba. L-am luat in mana si mi-am amintit de doctorul Bugeac si demonstratia lui de subiectivism: acelasi lucru, privit de persoane diferite, din unghuiri diferite, arata altfel. Creionul putea fi o linie, privit longitudinal (verticala, orizontala, oblica) sau un punct, privit axial. Roteam amuzata creionul in toate axele.
Nu-mi place sa gasesc obiecte. Totdeauna ma gandesc la cel care le pierde. La tristetea lui. Asi fi tare bucuroasa sa-i pot restitui ceea ce-i apartine. La fel am simtit si cand am vazut creionul si ca de fiecare data am privit intrebatoare in jur: ,, Este cineva pe aici care a pierdut un creion?”
O fi scapat din mapa unui elev care venea de la bacalaureat.Si-ar fi dorit sa-l pastreze ca suvenir. In amintirea ultimelor zile de licean.
Sau poate l-a pierdut un elev care mergea la meditatii. Il si vad intorcand pe dos mapa, inventariind mecanic continutul si tot cautand creionul pe care sigur il pusese acolo. Pufnind de ciuda ca n-are cu ce trasa figurile la geometrie. ,, - L-am mai si ascutit artistic! Pfiuuu! Precis ca i s-a rupt varful cand a cazut. Lasa, sa moara de necaz si cine l-o gasi!” Zambesc. De-ai sti ce intact e varful. Artistic zici? Opera de arta.
Sau poate l-a pierdut un contabil grabit. Il cauta zorit si preocupat de urgenta lucrarilor. Are gatul uscat de arsita. Transpira abundent si cautarea ii da broboane pe frunte si rauri sarate pe sira spinarii. Asta mai lipsea. N-are creionul. E prima data cand pierde unul. Cauta febril si in final clacheaza la vederea gaurii disimulate in coltul mai dosnic al servietei. ,, Tz! Tz! Tz!”
Ori poate a trecut pe acolo un mester, cu creionl la ureche (putin plauzibil - toate creioanele pe care le-am vazut purtate asa erau scurte, tocite, roase-). S-a intalnit cu un prieten, au dat mana zorit. A evitat scurt coliziunea cu un grup de elevi antrenati intr-o disputa pe subiectele de la bac. Atunci, numai atunci putea sa-i fi sarit creionul pus ,,mestereste” la ureche, fara sa- si dea seama. ,, Poftim de mai lucra acum! Nici librarii nu sunt in zona.”
Cum vedeti lipsa creionului nu putea fi decat una paguboasa.
De ce mi-a iesit in cale tocmai un creion? De ce nu un pix, un stilou, altceva?
Eu stiu.
Sunt ordonata. Am intotdeauna la birou tot ce imi trebuie. Cand i-am raspuns Amaliei ca sunt fecioara, intr-una din primele ei zile de stagiu a izbucnit: -,, Fecioara? Cu asistenta varsator? O veti omora”. Bineinteles ca am cerut lamuriri. ,, Fecioara e ordinea intruchipata, varsatorul tocmai la antipod. Va veti stresa reciproc.” Pana atunci crezusem ca mi se pare, dar Amalia mi-a furnizat o explicatie. Cum spuneam nu-mi lipseste nimic: pixuri, creion, markere, guma, scoci, lipici, tus, pasta corectoare, agrafe, capse, capsator, perforator, rigla…tot ,,armamentul”. Totusi, la nevoie, tot mai lipseste cate ceva. Desigur, nu sunt vinovata. Asistenta stie (i-am spus de la inceput). Culmea e ca si ea isi aminteste ca a umblat cu lucrul ce lipseste, dar tot asa de bine ar sustine ca l-a pus la loc. Evident, daca lipseste, nu l-a pus. Cautam amandoua. Daca l-am ratacit eu, il gasim. Ma duc tintit la locul unde subconstientul (numai el) mai stie ca l-am pus. Daca l-a ratacit ea, nu are subconstient si cautam zadarnic.
Am renuntat sa cer la colege. Stiu, am inteles de mult, ca daca eu nu am, nu are nimeni.
Ultima data am cautat creionul. N-a fost chip sa dam de el. Clar, l-a ratacit Maria. Jenata, promite ca de obicei sa cumpere unul nou. Nu se poate conta pe asta si comand subconstientului sa nu uite sa trecem pe la librarie. Uita, ca nu e perfect si cand dupa mai multe zile am iar nevoie de creion imi amintesc inciudata ordinul neexecutat de subconstient. Se repeta de cateva ori, ceea ce chiar e inadmisibil pentru reputatia mea de fecioara.
Acum, gasesc pe strada un creion, exact asa cum imi trebuie. Normal ca zambesc. Credeti ca e coincidenta? Nu ma cunoasteti. Sirul lung al miracolelor incepe cu painea. Dar despre aceasta, altadata.

Televiziunea nu este dragostea mea

2007-07-01T10:50:00.000-07:00

Televiziunea nu este dragostea mea
Am avut televizor inainte de a sti sa citesc si am invatat sa citesc inainte de a merge la scoala.Televizorul, frigiderul, intrasera in casa noastra ca o necesitate. Imi amintesc uimirea adultilor cand le povesteam filmele vizionate impreuna, la televizor. In special vecinii ma intrebau ce am inteles, convinsi fiind ca nu mare lucru din moment ce nu citeam titrarea. Povesteam cu atata acuratete nu numai actiunea, dar si jocul de scena al actorilor, fiecare amanunt care facea mai verosimila varianta mea asupra filmului.Imi amintesc bine cat de contrariati erau ca ei nu observasera gesturile, mimica ori secvente de mare finete pe care eu, deloc preocupata sa citesc titrarea, le savuram.
Imi amintesc serile, cu tata, la televizor. Din dorinta de a sta cat mai mult in preajma lui (mereu absent, pentru ca lucra departe de casa) incepusem sa urmaresc meciurile de fotbal. Tata era pasionat. Ii placea sa comenteze. Nu reuseam sa ma molipsesc, dar continuam sa-i tin companie. Altceva era cu meciurile de tenis, unde sorbeam fiecare victorie a lui Nastase - Tiriac si sufeream cand Stan Smith reusea sa-i invinga. Regalul vizionarilor tv era de departe campionatul mondial de patinaj, neaparat comentat de Cristian Topescu. Televizorul alb-negru devenea color prin descrierile inspirate ale captivantului comentator. Costumele patinatorilor colorau nu numai ecranul, ci chiar viata noastra lipsita de paete si broderii aurii. Comentariile lui Topescu ar putea folosi oricand ca lectii pentru studentii la jurnalism. Exemple de profesionalism si elocinta. Tot televizor alb-negru aveam si cand fiul meu privea desene animate pe cartoon network. Doua lucruri sunt legate de acea perioada. Bluza rosie si engleza.La televizorul nostru alb-negru, Radu vedea color. Am aflat aceasta intr-o seara. Juca lego, ca de obicei, pe covor, in fata televizorului, cand si-a intins aratatorul catre ecran si a strigat entuziast:,, Mama, femeia aceea are bluza rosie, ca a ta!". Radeam clatinand din cap, sotul meu la fel si mult timp dupa aceea il mai intrebam pe Radu cu ce sunt imbracate personajele de la televizor. Binenteles, nu avea nici o dificulate in a ne zugravi ecranul monoton in cele mai vii si credibile culori.Pe atunci desenele animate nu erau titrate, sansa lui de a invata engleza. Nu veti crede cum nici mie nu mi-a fost usor. Privind cartoon network si mai mult ascultand, Radu stia engleza inca de foarte mic. Mai tarziu, cand a dovedit o inabilitate jenanta in a invata sa citeasca, nu avea nici o problema la filmele englezesti. Nu era nevoie sa citeasca titrarea. Mai mult, ne intreba cum suna traducerea si se amuza cat de eronata era.
Erau apoi ,,Seratele muzicale duminicale" atat de abil conduse de Iosif Sava. Pretextul muzical pentru a aduce oameni de cultura, de a promova frumosul si valoarea pe ecranul monopolizat de cenzura. Erau ca o gura de oxigen intr-un mediu asfixiant.
Cum vedeti ar fi cateva repere sentimentale legate de televiziune.Am spus, totusi, ea nu este dragostea mea. Sotul meu stie si ma striga sa vin la televizor doar cand pe ecran apar : Octavian Paller, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu...rar muzica buna si foarte rar filme. Cu filmele e alta istorioara. Am un ,,deja vu" hilariant, daca nu intrigant. Gabi chiar spune: ,,te-as chema, dar stiu ca l-ai mai vazut". E mereu contrariat. El priveste tot timpul la televizor, eu deloc, dar am vazut deja toate filmele. Ar mai trebui sa spun ca in dormitorul nostru televizorul e aprins toata noaptea. Gabi doarme numai asa. Am acceptat situatia impunand insa programul: Realitatea Tv. Din ora in ora se repeta stirile, incat uneori as fi capabila sa le recit, fara prompter. Intr-o noapte ce se prefigura insomniaca am privit amandoi finalul unui film.Cateva zile mai tarziu, povesteam unor prieteni anecdota cu ,, iepurasul vecinilor". Gabi asculta la fel de captivat, de parca nu privisem impreuna acea secventa de film. Era pledoaria unei avocate in fata juratilor. Ea le-a spus istorioara cu ,, iepurasul vecinilor": <<>>Avocata continua pledoaria: ,, Intelegeti, sper, nevinovatia clientului meu. El a luat portofelul altcuiva din greseala, pentru simplul motiv ca si el avea unul identic. Astfel de lucruri se pot intampla oricui."
Ar mai fi vizita unei vecine, care imi propune sa privim impreuna emisiunea ei preferata ,, Nora pentru soacra". Nu stiam ce sa mai aduc de la bucatarie sau cum sa dau pe ,,mut" doar sa evit supliciul. <> zice vecina. Si-mi povesteste cate ceva edificator. Ma simt de parca as fi mestecat un pumn de agurida. Veti spune ce legatura are pomelnicul mamei cu televizorul. Aparent ar fi greu de gasit. Si totusi...Mama obisnuieste sa pomeneasca la fiecare ocazie tot neamul cu vii si morti. In ultimul timp imi cere sa intocmesc eu stufosul pomelnic pentru a nu omite pe nimeni. Am ajuns chiar sa-l listez si ea tine hartia alba format A4, agatata de icoana. Cand pleaca la biserica o adauga grabit la cosul cu prinoase: tamaie,lumanari, vin, untdelemn, colaci, coliva... Cand ajung acasa mai arunc involuntar o privire asupra celor doua siruri paralele care sunt vii si mortii nostri. Intre cele doua coloane se realizeaza conexiuni si corespondente. Astfel la vii Aurelia, dincolo, deja, Aurel. Imi propun sa am mai multa grija de Aurelia, cum n-am putut s-o fac pentru Aurel. Un intreg arbore genealogic, atat cat am putut sonda se insiruie apoi: Grigore, Joita, Floarea, Ionita (strabunicii din partea mamei), Elisabeta, Florina (surorile nascute ale mamei, care n-au apucat sa traiasca). Continui sirul regretelor cu Ana, Constantin (bunicii din partea mamei). Urmeaza apoi bunicii din partea tatei, in frunte cu necunoscutul Petru care-a lasat-o pe Paraschiva sa creasca singura cei sapte copii, injunghiat fiind, din greseala, la o nunta.Vasile, Victor, Gheorghe, Valentina, Elena deja reintregesc familia lor chinuita. Revin la familia mamei si adaug: Dumitru, Grigore, Dumitru, Maria, Dinca, Gheorghe. Fiecare cu povestea lui tragica. Se continua apoi cu cateva cunostinte pe care mama le pomeneste ca fiind din familie : Ana, Cristina. In final gasesc adaugat cu pixul Toma. Scormonesc in memorie si nu gasesc nici o legatura cu familia noastra. Nici o ruda, nici un prieten, nici macar cunostinta apropiata. Ma framant, ma incrunt, ma minunez si chiar imi spun ca ateroscleroza nu iarta.Ma uit mai bine la mama, poate descopar pe chipul ei ceva care sa tradeze alienarea. In cele din urma intreb. E putin fastacita, se balbaie scurt, apoi indrazneste:,, Zilele acestea au tot dat la televizor retrospective cu Toma Caragiu. Mi-a placut mult actorul acesta si lui taica-tau, Dumnezeu sa-l ierte! Lasa, sa-l pomenim si pe el!" Cand am sa invat sa nu ma mai mir de tine, mama?

Lumea intre razboi si pace

2007-07-01T10:46:00.000-07:00

Inter armae silent musae
Primul contact brutal cu realitatile unui razboi l-am perceput cu ocazia primei sedinte de trageri in cadrul stagiului militar obligatoriu la acea vreme si pentru studente. Nu numai obligatoriu, dar si de trei ani. Recunosc, l-am satisfacut ca pe o penitenta. Nu era prima data cand le invidiam pe colegele ce se dovedisera inapte pentru acest stagiu, toate cu platfus. Uniforma scortzoasa, ranile de la gulerasul de plastic pe care mi-l cususem singura pe interiorul hainei, supliciul aplicarii exacte a petlitelor sub ochii de uliu ai colonelului Ristea, ghetele inevitabil prafuite si invariabil lustruite prin frecarea de pantaloni, la spate, centura grea, boneta incapabila sa ascunda suvitele rebele, motiv permenent de observatii rautacioase din partea locotenet-colonelului femeie, perfect camuflata sub cascheta, masca de gaze ce ma asfixia numai la gandul c-ar trebui sa mi-o aplic pe ,,figura", interminabilele zile de vara pe Dealul Fetii, obositoarele ore de pregatire militara la sala, care se soldau totdeauna cu un cascat irepresibil. Toate insemnau armata, dar ca prima sedinta de trageri n-a fost nimic. Era vara si tot Dealul Fetii.Panorama linistita a orasului in care abia banuiai ca se intampla ceva. Praful amortit pe drumul serpuit ce urca dealul. Iarba ingalbenita si cei cativa arbusti rezistenti la seceta. Noi, tinere si galagioase la inceput, apoi tot mai abatute si apatice. Invatasem deja sa dezasamblam si sa asamblam contra cronometru pistolul mitraliera (totdeauna mi s-a parut improprie denumirea pentru ceva ce semana mult mai mult cu o pusca). Exercitiile acestea erau singurele care ma mai trezeau din amorteala si piroteala sub care-mi mascam ciuda pentru timpul pierdut. Manuiam expert pistolul mitraliera si n-aveam cum sa uit ca trebuie sa tintesc la baza si putin mai jos pentru a-mi atinge obiectivul. Primisem trei cartuse fiecare si eram intinse pe burta, ca in transee. Glumele colegiale imi alunecau pe la urechi ca de fiecare data. Tot ce-mi doream era sa se termine mai repede. Zapuseala. Pozitia incomoda. Toata ziua aceea pierduta.Disperarea comandantilor. Se agitau bezmetici in spatele nostru aruncand observatii iritate. ,,-Astora de ce le-o fi frica?" ne intrebam tacit. ,, -Exces de zel" raspundeam in aceeasi tonalitate. Mi-era clar ca n-o sa ma marit cu un APV-ist.Cand am primit ordinul de tragere eram deja exasperata, iritata, innebunita chiar de insistenta cu care tot fusesem instruite pentru acea zi. Am apasat nonsalant, cu raceala si grabit pe tragaci, avand o singura dorinta: sa se termine mai repede. Ce a urmat avea sa ma zguduie, sa demoleze toata linistea si apatia. Arma a tasnit sfasietor, reculul mi-a izbit umarul si toata atmosfera pasnica de pe Dealul Fetii a fost brusc si apocaliptic pulverizata. In jurul meu se facea cioburi o zi de vara . In mine se facea cioburi pacea acelei zile.Atunci, acolo, am simtit ce inseamna razboiul. Oroarea care m-a cuprins o citeam si pe fetele inspaimantate ale colegelor. In facultate eram pregatite sa salvam vieti, aici sa le distrugem. In mine mocnea o revolta fara margini. Adica superiorii nostri, militari de cariera, ne pregatisera cu atata disperare pentru acea zi, ne descrisesera amanuntit cum sa utilizam corect,impecabil, armamentul si nu suflasera o vorba despre ce avea sa ne socheze? Primul impuls a fost sa arunc arma si sa plec. Cred ca am si facut-o, iar ce-a ramas din mine sa continuie sedinta de trageri era doar leguma intens instruita si singura capabila sa mai asculte ordine. Inca doua rafale de bubuituri asurzitoare aveau sa marcheze acea zi in care am inteles viu si sfasietor ce inseamna frontul, razboiul. Aprioric as fi facut orice sa fie pace in lume. Simularea ,,simpla" a unui atac ce putea fi foarte bine si aparare m-a aruncat direct pe front. Nu armele, nu uniformele, nu pozitia de-a busilea in ,,transee", nu tintele, nu canicula, nu ordinele rastite, nu reculul ce-mi izbise umarul, ci infernul starnit de pistoalele descarcate acut,devastator, stigmatizant.
A doua oara a fost cu totul altfel. Abia descoperisem internetul si eram fascinata de paienjenisul legaturilor interumane posibile, realizabile, in ciberspatiu. Serile mi le petreceam cu un joc de cultura generala in care nu aspiram la performante. Degetele mele neexersate pareau, toate, de la mana stanga. Tastele nu functionau decat atinse si totdeauna anapoda.Ma incapatanam, totusi, sa particip la competitie si dupa ce stiam pe de rost toate intrebarile si evident raspunsurile, numai pentru chatul care se infiripa intre concurenti. Asa l-am cunoscut pe ,,mite". Tasta uluitor si-l imaginam ca pe un student informatician. Raspunsurile ne prilejuiau firave dispute competitive, dar incet, am inceput sa ne cunoastem. Mereu cam aceleasi persoane frecventau chatul. Cu ,, mite" am stat mai mult de vorba. Povestea de sotie, ca trebuie sa nasca. Am aflat apoi ca el nu este acasa si probabil nu va fi nici cand i se va naste copilul. Era ceva obisnuit, multi romani accesau site-ul din strainatate, unde se aflau la lucru sau la studii. Nu eram interesata sa stiu mai mult decat mi se spunea, asa ca dezvaluirile identitare au urmat lent, gradat. Au fost cateva luni in care am comunicat cu grupul de persoane fara chip, dar cu nick. Cei mai multi erau studenti, cativa elevi in an terminal si extrem de putini apropiati de varsta mea, cu familie si job. ,,mite" era undeva la mijloc. Surpriza care avea sa sfasie linistea serilor pe net a venit de la un chateras care s-a aratat intrigat ca eu nu stiu ca ,,mite" e in ...Irak. Era militar pe frontul din Irak. Vorbisem depre familie, depre copilul ce avea sa se nasca in absenta tatalui, despre atatea lucruri firesti din viata noastra si ceea ce era determinant nu stiusem. A recunoscut ca a eludat special acest ,,amanunt". Asa cum ma cunostea, stia ca ma va marca. Inevitabilul s-a produs. De-acum zilele treceau cu spaima sa nu se intample ceva romanului ce lupta in Irak. Fiecare zi incepea si sfarsea cu o rugaciune pentru ei, cei mai frumosi si mai buni dintre noi, risipiti prin lume (Kosovo, Afganistan, Irak...). Incepusem numaratoarea inversa a lunilor, apoi a zielor pana la reintoarcerea in tara. I se nascuse fetita. Sotia se descurcase singura si cu botezul. Plimbam privirile de la pozele cu bebelus si atmosfera calda a caminului, la uniforme de camuflaj si capete rase. Fiecare zi era presarata cu vesti despre atentate, raniti, morti. De data acesta nu mai era vorba despre necunoscuti. Stiam ca acolo este un om caruia i se nascuse o fetita pe care n-o tinuse inca in brate.Eram departe de acel front, nu auzeam bombardamentele, nu vedeam ranitii si mortii. Cunosteam partial povestea unui singur om ratacit pe acolo. Era ca un fir subtire si intortochiat care ma lega insa de un butoi cu dinamita. M-am rugat sa nu i se intample nimic si nici camarazilor lui (despre care intrebam implicit). Fascinatia paienjenisului legaturilor interumane in ciberspatiu se transformase intr-o capcana diabolica. Ca adesea in viata, m-am trezit ca decupez selectiv doar ce-mi place, ce e frumos si alunec pe langa ceea ce nu-mi place si nu-mi e de nici un folos. Acum alunecarea nu mai era posibila, intrasem adanc in acel spatiu al groazei. Asa au trecut lunile pana la intoarcerea in tara. N-a mai comunicat de atunci. A fost decizia lui, stia ca vor urma alte fronturi si, desigur, pentru mine fusese prea mult si numai cel din Irak.
A treia experienta este recenta si inca in derulare. Scriam usor si cu verva povestioare, mici petice de viata, pe care Marius le privea incurajator ca pilule concentrate, ,,vitamine". Mi le cerea si nu ezitam sa le trimit, cu nonsalanta. Abordam orice tema, aveam mereu ceva de spus. A fost bine pana cand a intervenit divortul. Trebuie sa va spun ca istoria familiei mele este marcata de femei ramase vaduve si care nu s-au mai recasatorit niciodata. Stiam acest lucru inainte sa ma casatoresc. Plana ca o fatalitate asupra femeilor din neamul meu. Un arbore genealogic presarat cu femei frumoase capabile de o iubire unica, pe viata. Matusa, verisoara, mama. Drama verisoarei ramasa vaduva la 27 ani cu doi copii. Misterul mortii tanarului ofiter, la o vanatoare. Suferinta verisoarei ca niste carbuni mocnind sub jarul anilor scursi. Primul divort a fost tot al unei verisoare. Aveau tot ce le trebuie sa fie fericiti, dar s-au despartit. Lupta de orgolii? Nu e bine nici cand ai prea mult? Frustrari afective in ciuda bunastarii materiale? Idealuri divergente? Cate ceva din toate si inca ceva. ,,Unde dragoste nu e, nimic nu e". Ii amintisem cuiva aflat intr-o relatie adulterina ca a jurat: ,, Pana ce moartea ne va desparti". Mi-a raspuns franc ,, a murit iubirea noastra", juramantul nu a fost incalcat, a murit.
A venit randul sorei. Cu ea am trecut Stixul. Stiam cat sacrificase, cat oferise, cat pusese la picioarele casniciei sale.Cata iubire, cat devotament, cata munca. Se zidise pe sine pentru a da trainicie. Nu era de-ajuns. In iubire e nevoie de doi. Unde incetase iubirea, daca fusese, unde incepuse razboiul si mai ales de ce era necesar? Am asistat la convulsiile, spasmele, neputintele, disperarile, sfasierile, tensiunile, esecul unei casnicii. Stiam ca pentru copii va fi cel mai greu. Razboiul rece al nervilor, perfid al tacerilor, ipocrit al tradarilor, dur al destramarilor, sec al pustiirilor, meschin al revendicarilor, nedrept al consecintelor...Am trecut prin toate acestea. Marius continua sa-mi ceara articole pentru revista lui. Temele erau incitante.Oricand as fi putut sa scriu un roman la fiecare dintre ele. Acum insa, eram secata. Ii raspundeam rar si inconsistent, ca un proces verbal in ,,limbaj de lemn". A fost un lung rastimp cand nu puteam sa gandesc, nicidecum sa scriu. Cand puteam doar sa simt. Durere. Si atat. Sa simt viata ca pe o durere acuta. Oricat m-am straduit sa decupez din viata si sa pastrez doar ce e frumos, n-a fost cu putinta. Dulce-amaruie. Asa trebuie sa fie. Dulce-amaruie. Zatzul acesta amar mi-a strepezit sufletul. De-aceea am tacut. ,,Iter armae silent musae". Intre arme muzele tac................................Inter armae silent muzae Primul contact brutal cu realitatile unui razboi l-am perceput cu ocazia primei sedinte de trageri in cadrul stagiului militar obligatoriu la acea vreme si pentru studente. Nu numai obligatoriu, dar si de trei ani. Recunosc, l-am satisfacut ca pe o penitenta. Nu era prima data cand le invidiam pe colegele ce se dovedisera inapte pentru acest stagiu, toate cu platfus. Uniforma scortzoasa, ranile de la gulerasul de plastic pe care mi-l cususem singura pe interiorul hainei, supliciul aplicarii exacte a petlitelor sub ochii de uliu ai colonelului R., ghetele inevitabil prafuite si invariabil lustruite prin frecarea de pantaloni, la spate, centura grea, boneta incapabila sa ascunda suvitele rebele, motiv permenent de observatii rautacioase din partea locotenet- colonelului femeie, perfect camuflata sub cascheta, masca de gaze ce ma asfixia numai la gandul c-ar trebui sa mi-o aplic pe figura, interminabilele zile de vara pe Dealul Fetii, obositoarele ore de pregatire militara la sala, care se soldau totdeauna cu un cascat irepresibil. Toate insemnau armata, dar ca prima sedinta de trageri n-a fost nimic. Era vara si tot Dealul Fetii.Panorama linistita a orasului in care abia banuiai ca se intampla ceva. Praful amortit pe drumul serpuit ce urca dealul. Iarba ingalbenita si cei cativa arbusti rezistenti la seceta. Noi, tinere si galagioase la inceput, apoi tot mai abatute si apatice. Invatasem deja sa dezasamblam si sa asamblam contra cronometru pistolul mitraliera (totdeauna mi s-a parut improprie denumirea pentru ceva ce semana mult mai mult cu o pusca). Exercitiile acestea erau singurele care ma mai trezeau din amorteala si piroteala sub care-mi mascam ciuda pentru timpul pierdut. Manuiam expert pistolul mitraliera si n-aveam cum sa uit ca trebuie sa tintesc la baza si putin mai jos pentru a-mi atinge obiectivul. Primisem trei cartuse fiecare si eram intinse pe burta, ca in transee. Glumele colegiale imi alunecau pe la urechi ca de fiecare data. Tot ce-mi doream era sa se termine mai repede. Zapuseala. Pozitia aceea incomoda. Toata ziua aceea pierduta.Disperarea comandantilor. Se agitau bezmetici in spatele nostru aruncand observatii iritate. ,,-Astora de ce le-o fi frica?" ne intrebam tacit. -,,Exces de zel" raspundeam in aceeasi tonalitate. Mi-era clar ca n-o sa ma marit cu un APV-ist.Cand am primit ordinul de tragere eram deja exasperata, iritata, innebunita chiar, de insistenta cu care tot fusesem instruite pentru aceasta zi. Am apasat nonsalant, cu raceala si grabit pe tragaci, avand o singura dorinta: sa se termine mai repede. Ce a urmat avea sa ma zguduie, sa demoleze toata linistea si apatia. Arma mea a tasnit sfasietor, reculul mi-a izbit umarul si toata atmosfera pasnica de pe Dealul Fetii a fost brusc si apocaliptic pulverizata. In jurul meu se facea cioburi o zi de vara . In mine se facea cioburi pacea acelei zile.Atunci, acolo, am simtit ce inseamna razboiul. Oroarea care m-a cuprins o citeam si pe fetele inspaimantate ale colegelor. In facultate eram pregatite sa salvam vieti, aici sa le distrugem. In mine mocnea o revolta fara margini. Adica superiorii nostri, militari de cariera, ne pregatisera cu atata disperare pentru aceasta zi, ne descrisesera amanuntit cum sa utilizam corect,impecabil, armamentul si nu suflasera o vorba despre ce avea sa ne socheze? Primul impuls a fost sa arunc arma si sa plec. Cred ca am si facut-o, iar ce-a ramas din mine sa continuie sedinta de trageri, era doar leguma intens instruita si singura capabila sa mai asculte ordine. Inca doua rafale de bubuituri asurzitoare aveau sa marcheze acea zi in care am inteles viu si sfasietor ce inseamna frontul, razboiul. Aprioric as fi facut orice sa fie pace in lume. Simularea ,,simpla" a unui atac ce putea fi foarte bine si aparare m-a aruncat direct pe front. Nu armele, nu uniformele, nu pozitia de-a busilea in ,,transee", nu tintele, nu canicula, nu ordinele rastite, nu reculul ce-mi izbise umarul, ci infernul starnit de pistoalele descarcate acut,devastator, stigmatizant.
A doua oara a fost cu totul altfel. Abia descoperisem internetul si eram fascinata de paienjenisul legaturilor interumane posibile, realizabile, in ciberspatiu. Serile mi le petreceam cu un joc de cultura generala in care nu aspiram la performante. Degetele mele neexersate pareau, toate, de la mana stanga. Tastele nu functionau decat atinse si totdeauna anapoda.Ma incapatanam, totusi, sa particip la competitie si dupa ce stiam pe de rost toate intrebarile si evident raspunsurile, numai pentru chatul care se infiripa intre concurenti. Asa l-am cunoscut pe ,,mite". Tasta uluitor si-l imaginam ca pe un student informatician. Raspunsurile ne prilejuiau firave dispute competitive, dar incet, am inceput sa ne cunoastem. Mereu cam aceleasi persoane frecventau chatul. Cu ,, mite" am stat mai mult de vorba. Povestea de sotie, ca trebuie sa nasca. Am aflat apoi ca el nu este acasa si probabil nu va fi nici cand i se va naste copilul. Era ceva obisnuit, multi romani accesau site-ul din strainatate, unde se aflau la lucru sau la studii. Nu eram interesata sa stiu mai mult decat mi se spunea, asa ca dezvaluirile identitare au urmat lent, gradat. Au fost cateva luni in care am comunicat cu grupul de persoane fara chip, dar cu nick. Cei mai multi erau studenti, cativa elevi in an terminal si extrem de putini apropiati de varsta mea, cu familie si job. ,,mite" era undeva la mijloc. Surpriza care avea sa sfasie linistea serilor pe net a venit de la un chateras care s-a aratat intrigat ca eu nu stiu ca ,,mite" e in ...Irak. Era militar pe frontul din Irak. Vorbisem depre familie, depre copilul ce avea sa se nasca in absenta tatalui, despre atatea lucruri firesti din viata noastra si ceea ce era determinant nu stiusem. A recunoscut ca a eludat special acest ,,amanunt". Asa cum ma cunostea, stia ca ma va marca. Inevitabilul s-a produs. De-acum zilele treceau cu spaima sa nu se intample ceva romanului din Irak. Fiecare zi incepea si sfarsea cu o rugaciune pentru ei, cei mai frumosi si mai buni dintre noi, risipiti prin lume (Kosovo, Afganistan, Irak...). Incepusem numaratoarea inversa a lunilor, apoi a zielor pana la reintoarcerea in tara. I se nascuse fetita. Sotia se descurcase singura si cu botezul. Plimbam privirile de la pozele cu bebelus si atmosfera calda a caminului, la uniforme de camuflaj si capete rase. Fiecare zi era presarata cu vesti despre atentate, raniti, morti. De data acesta nu mai era vorba despre necunoscuti. Stiam ca acolo este un om caruia i se nascuse o fetita pe care n-o tinuse inca in brate.Eram departe de acel front, nu auzeam bombardamentele, nu vedeam ranitii si mortii. Cunosteam partial povestea unui singur om ratacit pe acolo. Era ca un fir subtire si intortochiat care ma lega insa de un butoi cu dinamita. M-am rugat sa nu i se intample nimic si nici camarazilor lui (despre care intrebam implicit). Fascinatia paienjenisului legaturilor interumane in ciberspatiu se transformase intr-o capcana diabolica. Ca adesea in viata, m-am trezit ca decupez selectiv doar ce-mi place, ce e frumos si alunec pe langa ceea ce nu-mi place si nu-mi e de nici un folos. Acum alunecarea nu mai era posibila, intrasem adanc in acel spatiu al groazei. Asa au trecut lunile pana la intoarcerea in tara. N-a mai comunicat de atunci. A fost decizia lui, stia ca vor urma alte fronturi si desigur ca pentru mine fusese prea mult si numai cel din Irak. A treia experienta este recenta si inca in derulare. Scriam usor si cu verva povestioare, mici petice de viata, pe care Marius le privea incurajator ca pilule concentrate, ,,vitamine". Mi le cerea si nu ezitam sa le trimit, cu nonsalanta. Abordam orice tema, aveam mereu ceva de spus. A fost bine pana cand a intervenit divortul. Trebuie sa va spun ca istoria familiei mele este marcata de femei ramase vaduve si care nu s-au mai recasatorit niciodata. Stiam acest lucru inainte sa ma casatoresc. Plana ca o fatalitate asupra femeilor din neamul meu. Un arbore genealogic presarat cu femei frumoase capabile de o iubire unica, pe viata. Matusa, verisoara, mama. Drama verisoarei ramasa vaduva la 27 ani cu doi copii. Misterul mortii tanarului ofiter, la o vanatoare. Suferinta verisoarei, ca niste carbuni mocnind sub jarul anilor scursi. Primul divort a fost tot al unei verisoare. Aveau tot ce le trebuie sa fie fericiti, dar s-au despartit. Lupta de orgolii? Nu e bine nici cand ai prea mult? Frustrari afective in ciuda bunastarii materiale? Idealuri divergente? Cate ceva din toate si inca ceva. ,,Unde dragoste nu e, nimic nu e". Ii amintisem cuiva aflat intr-o relatie adulterina ca a jurat: ,,Pana ce moartea ne va desparti". Mi-a raspuns franc: ,, a murit iubirea noastra", juramantul nu a fost incalcat, a murit.A venit randul sorei. Cu ea am trecut Stixul. Stiam cat sacrificase, cat oferise, cat pusese la picioarele casniciei sale.Cata iubire, cat devotament, cata munca. Se zidise pe sine pentru a da trainicie. Nu era de-ajuns. In iubire e nevoie de doi. Unde incetase iubirea, daca fusese, unde incepuse razboiul si mai ales de ce era necesar? Am asistat la convulsiile, spasmele, neputintele, disperarile, sfasierile, tensiunile, esecul unei casnicii. Stiam ca pentru copii va fi cel mai greu. Razboiul rece al nervilor, perfid al tacerilor, ipocrit al tradarilor, dur al destramarilor, sec al pustiirilor, meschin al revendicarilor, nedrept al consecintelor...Am trecut prin toate acestea. Marius continua sa-mi ceara articole pentru revista lui. Temele erau incitante.Oricand as fi putut sa scriu un roman la fiecare dintre ele. Acum insa, eram secata. Ii raspundeam rar si inconsistent, ca un proces verbal in ,,limbaj de lemn". A fost un lung rastimp cand nu puteam sa gandesc, nicidecum sa scriu. Cand puteam doar sa simt. Durere. Si atat. Sa simt viata ca pe o durere acuta. Oricat m-am straduit sa decupez din viata si sa pastrez doar ce e frumos, n-a fost cu putinta. Dulce-amaruie. Asa trebuie sa fie. Dulce-amaruie. Zatzul acesta amar mi-a strepezit sufletul. De-aceea am tacut. ,,Iter armae silent musae". Intre arme muzele tac.......................................

Mari romani

2006-12-03T10:10:00.000-08:00

Atat emisiunea tv cat si indemnul unui prieten (de-a scrie pe aceasta tema), nu mai vorbesc de inversunarea sotului meu in a-l sustine pe I.L.Caragiale, m-au lasat indiferenta fata de subiect. Nu gaseam energie si argumente sa sustin candidatura niciunuia din Marii romani cunoscuti si recunoscuti. Ma gandeam ca intre atatea nestemate eu, daca ar fi sa aduc in discutie o candidatura, asi veni cu... o piatra de rau. Nu veti intelege decat dupa ce va voi face portretul celui mai adevarat roman pe care l-am cunoscut. Nu pot face elogiul unui roman deja cunoscut, pot insa sa aduc in fata cu toata mandria un roman neaos, reprezentativ, pastrator si transmitator al traditiei si frumosului.Eram stagiara intr-o clinica renumita pentru severitatea profesorului si prestigiul lui profesional. La varsata venerabilitatii, profesorul era de o exigenta demonica, rar s-a intamplat sa surprindem la el sensibilitati ori slabiciuni. Tremuram toti la raportul de garda (de la stagiari la medici primari). Dupa un astfel de raport, chiar pe holul slab luminat pe care se insiruiau saloanele ce urmau a fi vizitate de intreg cortegiul doctoricesc, s-a intamplat ceea ce avea sa ramana pentru mine cea mai frumoasa intalnire. Profesorul era in fata si in urma lui ne insiruiam in functie de gradul profesional si responsabilitatile la salonul ce urma sa fie vizitat, un lung sir de medici. Cam la coada acestui sir ma aflam si eu. Profesorul vorbea intotdeauna rasunator si nu am tresarit cand vocea lui magistrala a oprit intreg cortegiul, pe hol. Voia sa ne prezinte pe cineva si cerea sa se faca loc, sa vedem toti. Parea aiurea ca ne prezinta un ,, caz" pe hol si nu la salon, asa ca mi-am intins gatul printre capetele curioase sa zaresc si eu ceva. Profesorul si-a facut loc chiar in mijlocul nostru, asa ca eram de acum aproape de cel pe care voia sa ni-l prezinte. In spatiul acela stramt, slab luminat, plin de halate albe ce imbracau staturi mai degraba medii, daca nu chiar firave, am vazut un barbat ca bradul, drept, demn, mandru. Nu, nu era un pacient. Nu era in cazonele pijamale, lalaul halat spitalicesc, sleampatii papuci impusi. Era...n-o sa credeti, ca mi-au dat lacrimile de bucurie, era un roman de la munte. Imbracat in itari cusuti in casa, impecabil de albi, cu opinci legate cu nojite,(Doamne, n-am mai vazut asa ceva!), cu bluza alba, de panza facuta manual, incins cu un bracinar de piele, frumos lucrat, cu un cojoc negru pe umeri (desi era in plina vara), cu clop. Arata atat de incredibil, parca venind din alte vremi si dintr-o atlantida la care nici n-am visat. Era acolo, atat de ireal de frumos, comparativ cu el deveneam desueti, epigoni. Toata elita medicala ramasese muta de admiratie in fata acestui monument de romanism. Nu ne deslipeam privirile de la omul acela calm, detasat, care ne privea surazand de la inaltimea muntelui din care coborase. Ma simteam in fata lui, chiar sesul unde ne aflam. Profesorul radea, cum rar mi-a fost dat sa-l vad. Ochii lui straluceau de fericire. Ca si cand si-ar fi regasit tatal, ori bunicul, ori strabunicul, radacinile demult smulse. Ca o specie degenerata priveam monumentul acela care ne amintea de unde venim si unde am ajuns. Ma gandeam cata truda sa ajungem sa schimbam panza de casa cu siteticele halate albe. Cata truda sa coboram din casa de barne, de la munte, in cimitirul betoanelor de la oras. Cata truda sa schimbam pastoritul cu stiinta de a lecui. Daca am evoluat, de ce pusi fata in fata, noi, suntem cei uimiti de frumusete si nu omul acela ca bradul. Am simtit atunci cel mai acut dor dupa radacini. Mi-a fost dor de casa bunicilor, de ulita pe care, in amurg, se intorceau vitele de la pasune,de mirosul laptelui fiert in tuciul de mamaliga, de campurile unduind de spice grele, de malul raului unde impleteam coronite de flori de camp, de padurea in care cautam ciuperci si fragi si zmeura si mure...de nedeile din sat, unde vedeai cele mai alese costume cusute in casa...Mi-a fost dor atunci de chiar omul din fata noastra. I-asi fi zis chiar: ce dor mi-a fost!Cred ca ar fi inteles.El este romanul necunoscut a carui candidatura asi sustine-o pentru Cel Mai Mare Roman. Este piatra de rau pe care o pun alaturi de nestematele atat de mult discutate si disputate.

Marica sau Ora de germana

2006-12-03T10:09:00.000-08:00

Intr-o seara, incitati de prezenta unui profesor, am depanat amintiri despre scoala. Nota generala era de nemultumire fata de tot mai marele dezinteres al elevilor. Profesorul povestea anecdote din experienta la clasa. Mi-am amintit acut, de Marica. Le-am povestit prima mea ora de germana. Acum stiu ca asi vrea sa vorbesc despre Marica nu numai prietenilor, ci lumii intregi.N-am mai vazut-o si nici n-am mai vorbit de multi ani, dar gandul la ea este la fel de cald.A fost profesoara mea de germana, in satul natal. Am vizitat-o peste multi ani, cand fiul meu terminase primul an de scoala, in Germania, unde se stabilise intre timp. Mi-a aratat atunci, caietul meu de germana, primul, care continea o singura lucrare scrisa, o compunere. Il pastrase cat timp eu facusem liceul, facultatea, stagiatura, ma casatorisem, nascusem,crescusem un copil, umblasem dintr-un colt in altul al tarii si apoi ajunsesem la ea acasa, in Germania.
Eram in primul an de liceu, cand am aflat cu stupoare ca voi face limba germana. Mi se parea atat mie cat si colegilor cea mai cumplita limba. Preferam rusa. Aveam o repulsie care s-a transferat automat catre cel- cea care ar fi venit la clasa sa predea aceasta materie. Venisera doi profesori noi, sot si sotie, tocmai din Timisoara. Ii vazusem. El urma sa ne predea franceza, ea germana. Erau foarte tandri unul cu celalalt, lucru neobisnuit intr-un sat in care lumea analizeaza sub lupa fiecare miscare. Imi placea afectiunea pe care o emanau, dar cum ea urma sa predea materia aceea antipatica, nu o priveam prea increzator.La prima ora de germana, eram in cea mai mare turbulenta si dezordine. Clasa era plina de agitatia noastra browniana. Din aproape in aproape s-a propagat o unda de liniste, care ne-a facut sa sesizam ca in fata clasei sta nemiscata, cu catalogul in brate, profa cea noua. Blonda, cu parul lung, cu breton,prognatism, supla, gracila chiar, cu o fustita scurta si cisme lungi, parea o adolescenta intarziata. Era o prezenta neconformista, mai degraba semana cu noi, elevele, decat cu profesoarele noastre, toate femei foarte sobre, indiferent de varsta. A stat asa, demna si linistita, neclintita, pana toti am amutit pe locurile noastre, in picioare. Cand linistea a fost deplina, ne-a spus zambind:,, Guten Tag!" Am raspuns in cor:,, Buna ziua!" A inclinat din cap a nemultumire, pastrand acelasi zambet cald, larg: ,, Nein, sagt mir bitte, Guten Tag !" N-am avut incotro si am raspuns, toti ,, Guten Tag!". ,, Nehmen sie platz, bitte!" Nu stiam ce inseamna, dar eram fericiti ca ne putem aseza. S-a prezentat in germana si a strigat catalogul. Primul strigat a raspuns ,, Prezent". A inclinat iar din cap a nemultumire si a spus:,, Hier!". Am raspuns fiecare asa cum ne-a cerut si a inceput cea mai fascinanta ora din viata mea. Abia la sfarsit am realizat toti, ca vorbisem numai in germana, toata ora. O priveam cu o nedumerire ametitoare, pe zana blonda care ne vrajise.Au urmat alte asemenea ore, in care limba germana ne era picurata in suflet. Desena, canta slagarele la moda (Una paloma blanca, imi amintesc) sau lucrari celebre (O Tahnenbaum) vorbea despre clasicii limbii germane,facea joc de rol, dialoguri si alte minunatii nemaintalnite in scoala aceea rurala. Orele zburau si noi deveneam complici la miracolul descoperirii unei noi culturi. Nu ni se preda o materie, ci ni se deschidea o fereastra catre o alta lume. Din lumea aceea venea ea. La sfarsitul primului trimestru cred, ne-a dat prima lucrare de control. Orele de pana atunci fusesera ca un joc. In fata caietului (ne ceruse sa aducem un caiet special pentru lucrare) aveam trac si nu puteam inghiti nodul din gat.Ne-a cerut sa facem o compunere in limba germana in care sa folosim tot ce invatasem pana atunci. Am scris mult, cu verva, stiam o multime de cuvinte, expresii. Abia dupa ce s-a terminat ora si am predat caietul au inceput remuscarile. Stiam ca aveam multe greseli de ortografie. Ma asteptam la o nota mica. Eram obisnuita ca pentru fiecare greseala sa se scada un punct si cand ma gandeam cate greseli aveam, mi se facea rau. Cand ne-a adus lucrarile am fost toti uimiti sa aflam ca nu erau decat noate foarte mari, cu plus si felicitari. Mi-am primit caietul cu o strangere groaznica de inima. Era zece plus cu felicitari. Eram complet nedumerita si cu un simt al dreptatii care nu-mi dadea liniste, am cerut explicatii. Nu pot primi acea nota cand in caiet sunt multe corecturi cu rosu. A zambit si mi-a spus ca, daca dupa numai un trimesru de germana am reusit sa scriu o compunere de zece pagini, inseamna ca merit pe deplin nota. La fel si cei ce au scris numai o jumatate de pagina. Eram toti atat de uimiti si incantati de aprecierea laudativa a profesoarei noastre ca va puteti imagina cu cat avant am continuat sa invatam limba care nu mai era deloc antipatica, era limba ei, pe care noi reusisem atat de repede s-o iubim.Ea a pastrat doua caiete. Al meu si al unui coleg de clasa. Le-am revazut in casa ei din Germania. Biblioteca de acolo era goala. Nu putuse lua cu ea cartile care umpleau peretii casei de aici, dar luase si pastrase acolo acele caiete.Ele fusesera martorele tuturor schimbarilor din viata ei, dovada vie a harului ce-i fusese dat celei ce avea sa fie profesoara inimilor noastre.

O carte 2 - Viata lui Dante

2006-10-28T10:14:00.000-07:00

Fiecare carte pe care am citit-o are povestea ei.
La un simpozion medical am cunoscut un coleg urolog. Auzisem de el, dar il vedeam prima data. Un barbat inalt,atletic, brunet, cu tendinta la chelie precoce, relativ tanar. Lucrarile au evoluat obisnuit.Pot spune ca partea stiintifica, sustinuta chiar de colegul G.M. nu s-a remarcat prin ceva special. La cocktailul care a urmat, am reusit sa discut cu el. Surpriza a fost ca are trei copii si gaseste timp pentru literatura. Am descoperit preocupari comune. Asa am aflat ca pentru el, cea mai frumoasa carte citita in ultimul an a fost ,, Viata lui Dante" de Giovanni Boccaccio. Mi-a starnit un interes care s-a transformat intr-o dorinta acuta de-a citi cartea. Colegul s-a dovedit foarte amabil si mi-a promis ca mi-o imprumuta. Au urmat cateva saptamani in care am asteptat febril sa onoreze promisiunea.Primeam din cand in cand incredintarea ca n-am fost uitata. Incepusem sa-mi pierd speranta si sa caut cartea la prieteni, fara succes. Intr-o seara am primit un mesaj: ,, Victorie! Am invins!" G.M. ma anunta astfel ca pot sa iau cartea de la un prieten caruia ii fusese incredintata. Asa am ajuns sa deschid aceasta carte. Am citit-o in cateva ore si ii multumesc si astazi colegului care mi-a prilejuit aceasta beatitudine.
Viata lui Dante
de Giovanni Boccaccio
Conceputa ca un rechizitoriu la adresa orasului(stat) Florenta, incapabil sa pretuiasca fiul genial ce-i fusese dat, cartea este o exceptionala ,,declaratie de iubire" (parafrazandu-l pe Gabriel Liiceanu) a unui mare scriitor (Boccaccio) pentru un confrate genial (Dante).

,,Solon,a carui minte a fost socotita un adevarat templu omenesc de dumnezeiasca intelepciune si ale carui preasfinte legi sunt inca si pentru oamenii de astazi o martuire limpede a stravechii dreptati, obisnuia, dupa cate zic unii, sa spuna ca - la fel cu noi oamenii - oricare stat merge si se sprijina pe doua picioare; cu o matura gravitate, afirma apoi ca, din acestea, cel drept infatiseaza datoria de a nu lasa nepedepsita nici o abatere savarsita, iar cel stang, pe aceea de a rasplati orice fapta buna, adaugand ca daca, din viciu sau delasare, ar lipsi unul din cele doua madulare aratate mai sus ori nu ar fi ingrijit cum se cuvine, nu incape indoiala ca republica aceea, care s-ar purta astfel, ar urma sa umble schiopatand; iar daca, din nenorocire, s-ar pacatui in privinta amandurora, e ca si sigur ca ea n-ar putea sa se mentina cu nici un chip."
,,S-a nascut aceasta unica stralucire italica in orasul nostru, in anul mantuitoarei intrupari a regelui universului MCCLXV..."
Visul mamei lui Dante:,,...in timp ce era insarcinata, nobila femeie s-a visat la picioarele unui laur urias, alaturi de un izvor limpede, dand nastere unui fiu care, hranindu-se cu fructele care cadeau din copac si cu apa din izvor, s-a preschimbat apoi in pastor voinic si tare doritor de frunzele laurului sub care se afla; si in vreme ce el se silea sa ajunga la ele, ei i se parea ca o sa cada; preschimbandu-se indata dupa asta, i se paruse ca nu-l mai vede pe el, ci un minunat paun, in care acesta se schimbase."
Numele Alighieri a fost dat de o stramoasa nobila, vine deci de la o femeie.
,, Mai totdeauna, studiile - si indeosebi cele speculative, carora Dante al nostru... li s-a daruit in intregime - obisnuiesc sa ceara singuratate, crutare de griji si liniste sufleteasca. ",,...Dante a avut parte de patima inversunata si de neindurat a iubirii, de nevasta, de grijile familiale si publice, de exil si de saracie..."
La noua ani se indragosteste de Beatrice Portinari (8 ani).
,, Dante, la varsta sa copilareasca, a devenit un inflacarat slujitor al iubirii."

Moartea prematura a Beatricei (26 ani) il va marca.
,, Vai, nesocotita judecata a indragostitilor!"

,, Era deci acest poet al nostru de statura mijlocie, iar mai tarziu, cand ajunsese la o varsta matura, cam adus de spate, cu mersul grav si linistit, imbracat intotdeauna in stofe cat se poate de frumoase, cu vesminte potrivite varstei sale mature. Fata ii era prelunga, nasul acvilin, ochii mai curand mari decat mici, falcile puternice, iar buza de sus o depasea pe cea de jos; avea pielea de culoare inchisa, parul si barba ii erau dese, negre, carliontate, iar chipul ii era intotdeauna melancolic si ingandurat."
Ce spuneau femeile cand il vedeau:,, Il vedeti pe ala care se duce in Infern, si se inapoiaza oricand pofteste, si aduce pe pamant vesti despre cei ce stau acolo."
,, In purtarile sale, atat in casa cat si in lume, s-a dovedit deosebit de asezat si de serios, si era in toate imprejurarile mai curtenitor si mai politicos decat oricare altul. La mancare si la bautura era cat se poate de cumpatat, atat pentru ca si le oferea la ore dinainte hotarate, cat si pentru ca, folosindu-le, nu intrecea nicicand masura pe care i-o hotara nevoia; si niciodata nu a avut vre-o preferinta fata de una sau alta: pe cele fine le lauda, iar cel mai mult se hranea cu cele obisnuite si osandea afara din cale pe cei care folosesc o buna parte din truda lor pentru a-si procura bucate alese si pun sa le fie pregatite cu cea mai mare grija, afirmand ca acestia nu mananca pentru ca sa traiasca, ci mai curand traiesc pentru ca sa manance.Nimeni n-a aratat mai multa ravna decat el, atat in ce priveste studiile, cat si in orice alta indeletnicire ar fi avut... Vorbea rar daca nu era intrebat, iar atunci, gandit, si cu glas potrivit celor despre care vorbea; cu toate acestea, acolo unde era nevoie, se arata foarte elocvent si vorbaret, rosind cuvintele tare si raspicat.Muzica si cantecele i-au placut cel mai mult din tinerete...patimas s-a lasat el supus de iubire...I-a placut de asemeni sa stea singur si departe de lume, pentru ca nu cumva sa fie tulburat in contemplatiile sale, iar daca totusi - aflandu-se el in lume - se intampla sa se cufunde intr-una din aceste contemplatii care sa-i placa foarte mult, oricat ar fi fost intrebat in legatura cu un alt lucru, nu i-ar fi raspuns niciodata celui care-l intreba, atata timp cat nu si-ar fi alungat inchipuirile...In studiile sale a fost deosebit de staruitor...A mai dovedit ...o uimitoare indemanare, o memorie de o mare siguranta si o minte deosebit de patrunzatoare, asa ca, aflandu-se la Paris, iar acolo fiind de fata la o disputa de quolibet (*in legatura cu orice subiect) - care avea loc intr-o scoala de teologie - in legatura cu patrusprezece probleme din felurite domenii puse de oameni de valoare, el a retinut toate problemele, impreuna cu argumentele pro si contra folosite de cei care luau parte la discutie, iar apoi, fara sa stea deloc pe ganduri, le-a spus pe toate pe dinafara, fara nici o greseala, pastrand aceeasi ordine in care fusesera ele puse, dezlegandu-le cu multa ascutime de minte si raspunzand la argumentele potrivnice...A fost inzestrat de asemeni cu un inalt talent si cu un ascutit dar al nascocirii...A dorit din tot sufletul onorurile si fastul, poate mai mult decat ar fi avut nevoie glorioasa lui virtute...poetul nostru a fost un om mandru si foarte ambitios...s-a aratat a fi foarte increzut si nu i s-a parut a pretui mai putin decat pretuia (propus a fi sol diplomatic a raspuns,, Daca ma duc cine ramane? Daca raman, cine se duce? Ca si cand, dintre toti, numai el singur ar fi insemnat ceva,si numai prin el ar fi insemnat si ceilalti ceva.")...barbatul acesta valoros a fost deosebit de darz fata de toti dusmanii sai...intr-o singura privinta nu stiu sa spun daca a fost lipsit de rabdare ori inflacarat, adica in legatura cu partidele politice (guelf, tradat chiar din interior, devine aprig ghibelin)...Alaturi de atata virtute, alaturi de atata stiinta, cata s-a aratat mai sus ca se afla in acest poet minunat, si-a gasit un loc larg si desfraul, si nu numai in anii tineretii, dar si in cei ai maturitatii...dar care muritor se va socoti ata de drept judecator incat sa-l osandeasca? Eu, unul, nu. Vai putina tarie, vai, ce animalice pofte au barbatii! Exista oare vreo putere pe care femeile sa n-o aiba asupra noastra, atunci cand vor ceva, de vreme ce, chiar cand nu vor nimic, pot foarte mult? De partea lor stau farmecul, frumusetea, atractia fireasca si multe alte insusiri care lucreaza necontenit pentru ele, in inimile barbatilor; iar ca sa dovedim ca acesta este adevarul, n-avem nevoie sa pomenim despre ceea ce au facut Iupiter pentru Europa, Hercule pentru Iole si Paris pentru Elena - caci, fiind vorba de lucruri poetice, multi oameni lipsiti de simtire vor spune ca sunt povesti - , ci il putem dovedi prin fapte care nimeni nu le poate tagadui. Se afla oare pe lume mai mult decat o singura femeie, atunci cand intaiul nostru parinte, uitand de porunca data lui de insasi gura lui Dumnezeu - s-a lasat invins de staruintele ei? Sigur ca nu! Iar David, cu toate ca avea numeroase femei, nu a uitat oare - numai vazand-o pe Bersabe - de Dumnezeu si de stapanirea lui, de el insusi si de cinstea sa, si a devenit mai intai adulter, iar apoi ucigas? Si ce ar trebui sa se creada ca ar fi fost in stare sa faca, daca ea insasi i-ar fi poruncit un anume lucru? Iar Solomon, la a carui intelepciune nimeni altul, in afara de Fiul lui Dumnezeu, nu a ajuns vreodata, nu l-a parasit pe cel care-l facuse intelept si nu s-a prosternat in fata lui Baal si l-a proslavit, numai din dragoste pentru o femeie? Si ce-a facut Irod? Sau numerosi altii, impinsi numai si numai de propria lor placere?"
Boccaccio despre femei:,, caci ceea ce este dorit de multi cu greu poate fi aparat de cineva",, nici o fiara nu este atat de furioasa ca femeia infuriata, si nu poate trai sigur de el cel ce se increde in vreuna careia sa i se para ca este suparata pe drept; caci de parut, li se pare tuturor. ... Daca voi vrea sa arat in ce fel si cat de mult sunt ele toate potrivnice pacii si odihnei barabtilor"... Despre poezie:,, multi nepriceputi socot ca poezia nu-i altceva decat o vorbire despre lucruri nascocite"
,,Tocmai de aceea se aseamana cu un fluviu linistit si adanc in care mielul cel mititel poate sa mearga in picioare, iar elefantul cel urias sa inoate in voie."
,, Este limpede ca orice lucru ce se castiga cu truda are intrucatva mai multa dulceata decat acela care iti vine fara nici o osteneala. Adevarul limpede, fiindca este inteles repede, fara prea mari sfortari, place si se sterge din amintire. Asadar, pentru ca el sa fie castigat cu truda si mai placut, si pentru ca sa se pastreze mai bine, poetii l-au tainuit sub lucruri in aparenta potrivnice lui, iar pentru acest acoperamant, pentru ca frumusetile lor sa ii atraga pe cei care nu putusera sa-si apropie nici demonstratiile filozofice, nici indemnurile."
,, teologia nu-i altceva decat poezia lui Dumnezeu"
,, ceea ce a fost facut de Febus a dat nastere unor asemenea incununari cu asemenea frunze, harazite pana in zilele noastre poetilor si imparatilor"
,, Dupa cum spun cei ce au cercetat insusirile plantelor, ori mai curand firea lor, laurul are, printre altele, trei insusiri vrednice de lauda si deosebit de insemnate: cea dintai, asa cum vedem si noi, este ca nu-si pierde nicioadata din verdeata, nici frunzele; a doua este ca nu s-a pomenit vreodata ca acest copac sa fie traznit, lucru care nu am auzit sa se fi intamplat cu nici un altul; a treia este aceea de a fi foarte inmiresamt, lucru pe care il si simtim; aceste trei insusiri le-au socotit nascocitorii acestei cinstiri ca fiind potrivite cu minunatele ispravi ale poetilor si ale comandantilor biruitori.
,, Acest glorios poet a compus in zilele vietii sale mai multe opere.... ,,Vita Nuova" (Viata Noua)la 26 ani...lacrimile pricinuite de moartea Beatricei... ,,Commedia" scrisa in vulgara (italiana vorbita, nu latina culta) incepand de la 35 ani.Conceputa ,,in trei carti, incepand cu osandirea vietii vicioase si terminand cu rasplatirea celei virtuoase"....,, cu prilejul venirii imparatului Henric al vii-lea, acest scriitor de seama a mai facut o lucrare in proza latineasca, al carei titlu este ,, Monarchia"....,, a mai compus doua ,, Eglogi" foarte frumoase, pe care, ca un raspuns la unele versuri care-i fusesera trimise, le-a dedicat si le-a trimis maestrului Giovanni del Virgilio.",, A compus de asemenea un comentariu in proza, in florentina populara, cu privire la trei dintre Cantonetele sale... intitulat ,, Convivio".Mai tarziu, chiar in preajma mortii, a alcatuit o carticica in proza latineasca pe care a intitulat-o ,, De vulgari eloquentia" si in care urma sa dea invataturi despre vorbire in versuri celor care ar fi voit sa se apuce de-asa ceva"...,, a mai facut, de asemeni, acest poet valoros numeroase epistole de proza latineasca din care exista destul de multe, a mai compus si numeroase cantonete lungi, precum si multe sonete si balade, atat de iubire cat si morale."
,,Cu astfel de lucruri de mare insemnatate, cum sunt cele mai sus amintite, si-a cheltuit stralucitul barbat acea parte din timpul sau pe care o putea fura suspinelor de iubire, lacrimilor indurerate, grijilor personale si publice si feluritelor schimbari ale soartei nedrepte;infaptuiri mult mai placute lui Dumnezeu si oamenilor decat inselaciunile, nedreptatile, minciunile, jafurile si tradarile cu care cei mai multi dintre oameni se indeletnicesc astazi, urmarind pe felurite cai aceeasi tinta, adica imbogatirea, ca si cand in aceasta ar sta tot binele, toata cinstirea, toata fericirea. Ah, ce minti neroade! Numai o particica dintr-o ora, in care sufletul se va desprinde de trupul cel vremelnic, va sterge aceste trude rusinoase"...
,, de cele mai multe ori hotararile oamenilor sunt biruite de vointa cerului"
De-ar fi avut mai putine potrivnicii...,, el ar fi ajuns un adevarat Dumnezeu pe pamant".Moare in exil, la 56 ani, la Ravena.MCCCXXI de Inaltarea Sfintei Cruci
Epitaf (scris in latina) de Giovanni del Virgilio din Bologna,, Aici odihneste, teologul Dante,/ Cel ce cunoscut-a orice-nvatatura/ Ce-si avea izvorul in filozofie,/ Muzelor mandrie, prea placut multimii/ Si slavit in toate cele patru vanturi,/ El care-mparti-a mortilor taramuri/ Cu gemene sabii: laic si retoric./ Rasuna campia in cantari de muze.Vai, dar neagra Parca opera i-o franse!/ Trista fu rasplata ce-i dadu Florenta/ Cruda si ingrata, surghiunindu-si bardul./ Lui, carui Ravenna, ii dadu cinstire,/ Generos slavindu-l in cetatea sa/ Chiar Guido Novelli, mult preastralucitul;/ `N o mie trei sute douazeci si unu/ Se-ntoarse la astre,-n idele septembre".

,, O patrie nerecunoscatoare, ce nebunie, ce nepasare te stapanea atunci cand, cu o cruzime neobisnuita, l-ai alungat pe cel mai drag cetatean al tau, pe cel mai de seama binefacator al tau, pe singurul tau poet?... Ti se pare oare ca te poti fali cu atatea asemenea titluri incat sa fi vrut sa te lepezi de unul cu care nici un altul dintre orasele vecine nu se poate fali? Hai, spune-mi ce biruinte, ce triumfuri, ce insusiri de seama, ce oameni de merit, iti dau stralucire? Bogatiile tale, lucru nestatornic si nesigur; frumusetile tale, lucru gingas si trecator; palcerile tele, lucru muieresc si de ocara; ele te fac cunoscuta in gresita judecata a popoarelor, care intotdeauna tine sema mai degraba de ceea ce este. Te vei mandri tu oare cu negustorii si numerosii artisti pe care-i ai din belsug? Mare prostie vei face.Unul stapanit tot timpul de zgarcenie, face o meserie slugarnica, arta, pe care o vreme, o innobilasera mintile luminate, facand din ea o a doua natura, este astazi si ea ticalosita de lacomie si nu pretuieste nimic.
,,Sulmona lui Ovidiu, Verona lui Horatiu, Aquinum a lui Iuvenal...operele nepieritoare ale acestora vor fi pastratoare vesnice ale numelor acestor orase si chiar dupa disparitia lor le fac cunoscute acelora care nu le-au vazut niciodata".,, nu s-a intamplat niciodata ca armele sa nu se plece in fata stiintei"
,, A murit deci Dante al tau in acel exil in care l-ai trimis chiar tu, pe nedrept, pizmuindu-i meritele."
...,, Adevarul este ca oricat i te-ai aratat tu de nerecunoscatoare si de aspra, el te-a respectat intotdeauna ca un adevarat fiu si nu a vrut niciodata sa te lipseasca de acea cinste care urma sa ti se cuvina datorita operelor lui, asa cum tu l-ai lipsit de cetatenia ta. Si cu toate ca exilul a fost lung si-a zis intotdeauna florentin si a tinut sa i se spuna astfel, te-a pus intotdeauna inaintea oricarui alt oras, te-a iubit intotdeauna."
...,, asa cum vedem ca se intampla cu uneltele de lupta, pe care folosinta le face tot mai lucioase, la fel se va intampla si cu numele sau; frecat de vreme, el va deveni tot mai stralucitor".

Cosmarul 6

2006-10-18T13:24:00.000-07:00

Masina rula pe soseaua in vesnica
reabilitare. Din loc in loc se circula
doar pe o banda. Minute lungi de
asteptare pana treceau masinile din sens
opus. Se inserase. Altadata ar fi privit
intens ultimele imagini ale soarelui in
amurg. Altadata El i-ar fi aratat
mirajul culorilor in asfintit. Acum
stateau pe bancheta din spate, atoni,
fiecare cu gandurile lui. Ca de fiecare
data apropierea de casa o bucura. De
data aceasta mocnit. Soferul si Traian
pareau sa fi epuizat putinele subiecte
de discutie. Amorteala de pe bancheta
din spate ii neantizase si pe ei. Ultima zi
fusese densa. Ea voia sa
cuprinda cat mai mult din ceea ce se mai
putea vedea. Plecase direct la Muzeul
Literaturii Romane, pe care mai
incercase si de alte doua ori sa-l
viziteze, dar il gasise in renovare.
Trecuse mult de atunci, desigur acum ar
putea fi vizitabil. In strada simte inca
odata asaltul aglomeratiei si mai ales
zgomotul neintrerupt, agasant. Se
strecoara printre pietoni grabiti (unde
ne grabim toti?). Nici Ea nu merge mai
destins. Poate ca macar de acum ar
trebui sa schimbe ritmul. Face totul cu
o iuteala de invidiat uneori, obositoare
alteori (mai ales daca stai s-o
privesti). Nimeni nu tine pasul cu Ea.
Chiar El ii cere adesea sa incetineasca.
Ea nu realizeaza cat de repede merge
decat dupa ce-si pierde insotitorul. Nu
odata s-a trezit vorbind cu altcineva si
abia atunci constata ca si-a lasat
companionul mult in urma. Stia ca
agilitatea aceasta insemna si mult
consum energetic. Adesea chiar spunea ca
Ea arde mai repede. Acum stia ca totul
costa si ar fi vrut sa schimbe ceva.
Poate ar trebui sa inceapa cu mersul.
Priveste cladirile inalte, cu frize si
capiteluri. Adevarate broderii
impodobesc fatade ce denota
prosperitate si un rafinament apartinand
altor vremi. Ce oameni au fost aceeia
care au stiut sa-si inobileze astfel
orasul? Grilaje de fier forjat, ferestre
cu personalitate, vorbesc inca despre
bunul gust al ctitorilor lor. Adesea,
termopane moderne mutileaza fatade
clasice. Cladirile noi, numai beton si
sticla nu o atrag. Descopera Muzeul National de
Antichitati. In curte vestigii
raspandite printre ierburi dominatoare.
Un caine apara de intrusi perimetrul.
Patrunde totusi intr-un hol cu pereti si
tavan acoperiti de picturi cu amorasi.
Cladirea este ea insasi in ruina. E
informata ca nu se viziteaza, este doar
sediul arheologilor.Se retrage privind
mereu in urma, atrasa iar de ideea de
intoarcere in timp.Muzeul Literaturii
Romane este in
continuare in interminabila lui
renovare. In chioscul stiut, regaseste
copiile, demult descoperite, dupa
manuscrise ale clasicilor. Priveste iar,
cu nesat, ortografia pretioasa.Prin usa
larg deschisa a unui magazin
vede cu incantare obiecte de fier
forjat, mai mult chiar, o armura
completa. Proprietarul o invita cu
bunavointa. Zambeste si trece mai
departe. Ignora vitrinele si se simte
magnetizata de o bisericuta asemenea
multora din metropola. Intra si
descopera moastele Sfantului Nectarie,
Taumaturgul. Luminata doar de ferestrele
inguste, biserica pare adormita. Se
bucura de tihna acelui loc.,, Lumina
lina a dulcei slave".Pe zidurile fisurate ale unei cladiri
descopera un medalion: ,, Aici a trait
si a compus marele pianist roman Dinu
Lipati 1917-1950". Intra din nou la Carturesti, parca
pentru asi lua ramas bun. Savureaza un
five o`clok. Cumpara inca un volum cu
,, Cele mai frumoase 101 poezii" ale lui
Dinescu.Aude melodia: << Mai sti cum te
strigam pe-atunci /,,icoana cu picioare
lungi"/veneai pe rau sau rau erai/
curgeai in mine pana-n rai...>>
Din nou in strada, se hotaraste sa intre
si in biserica romano-catolica Sfantul
Mantuitor si ea strivita intre
constructiile invecinate.Un tanar citeste pe o banca.
Alti doi
trec piosi prin fata crucifixului.
Liniste. Carol Woytia intr-un tablou pe
peretele opus altarului. Vitralii
cetoase.Biserica Spitalului Coltea in renovare.
Schele, o soba inalta din ceramica
pictata, iconostasul bogat si...o
fereastra incastrata adanc in zidul
gros, ca de fortareata. Prin ea lumina
patrunde tunelizata. Tasnind din
zidurile austere, pare o victorie a
vietii. ,, Lumina din Lumina". Deasupra
candelabrului central, imaginea disnspre
cupola, inaltatoare. Iisus Pantocrator,
binecuvanteaza poporul si mostenirea
Lui, inconjurat de Sfintii Apostoli.
Ferestre inguste dar inalte lumineaza
radial, convergent catre figura centrala
a Mantuitorului. ,, Am vazut Lumina cea
adevarata". Pe un zid complet intunecat
se desprinde doar conturul luminos al
unei ferestre cu aspect monahal.Mai departe,
Constantin Brancoveanu
strajuieste Biserica Sfantul Gheorghe.
In gradina o sfera zodiacala metalica.
In sfarsit, o biserica inconjurata de
verdeata.Multi credinciosi in jurul
bisericii, inauntru plin.Toti cufundati
in cererile lor rugatoare.Intr-un gang apare ca din vis o
bisericuta alba.Chiar lipita de zidul
cladirii din fata tot nu poate cuprinde
imaginea intreaga a bisericutei. O placa
imensa de marmura insiruieste donatorii
care au reconstruit biserica si
importantele lor donatii in
galbeni.Inauntru semiobscur. Icoanele
par expuse ca la muzeu. iconostasul
patinat. Podeaua mozaicata.O scara metalica,
in spirala, urca pana
la nivelul trei al unei cladiri
paraginite. Pe la mijlocul treptelor, un
pisoi tarcat alb-gri o priveste
insistent. Cladirea impunatoare a unei biblioteci
abandonate inainte de-a fi fost
finalizata. Pasajul Marasesti recent
redat circulatiei. Camera de Comert si
Industrii, un munte de beton si sticla.
In dreapta ei, in zare, imaginea acum
familiara, a Bisericii lui Bucur. ,, In casa
Ta am intrat si la Tine am
cazut, Doamne! Indreapta pasii mei
inaintea Ta!"
Luminile orasului se zaresc in noaptea
care cade ca o cortina peste oboseala
zilei. Ea se invioreaza . El ii strange
putin mana, s-o linisteasca. Am ajuns!
Din nou acasa! Ea simte ca de fiecare
data:,, Peste tot e bine si frumos, dar
nicaieri nu-i ca la noi acasa."

Pe strada

2006-10-09T13:37:00.000-07:00

Un tanar abia struneste in lesa doi
superbi ciobanesti mioritici maturi. Nu rezist si-i spun in treacat,,
Succesul garantat!" Tanarul rade
zgomotos. Ii aud veselia nedisimulata
chiar si cand a ramas mult in urma mea.

Cosmarul 5

2006-10-09T13:26:00.000-07:00

,, Si s-a facut seara si s-a facut
dimineata"...S-au trezit foarte devreme in joia aceea
a asteptarilor tensionate. Nu se
luminase cand au urcat in taxiul ce-i
ducea la spitalul de la marginea
orasului. I-a lasat chiar la scara. In spital, Ea se poarta cu
dezinvoltura, El crispat. S-a orientat
rapid, fisierul este la parter, intr-o
sala de asteptare deja plina. Priveste
in jur. Figuri palide, obosite. Putini
par a fi bolnavii insisi, cei mai multi
par a fi apartinatori. Priveste
insistent femeile. Sunt in varsta,
ingrijite, dar triste. Cativa barbati cu
aspect de pensionari veterani asteapta
nelinistiti. Unul isi face de lucru cu
ziarul, care evident nu-l preocupa.
Altul muta servieta dint-o mana
intr-alta la nesfarsit. O femeie in
varsta, foarte palida, este sustinuta si
incurajata de fiul ei, ca un brad.
Barbatul acela tanar, robust, este
atent la fiecare miscare a mamei, parca
ii numara respiratiile. Parca ii e teama
sa n-o rateze pe ultima, iminenta. O
alta femeie, cu parul alb, strans
intr-un coc anemic discuta aprins cu
fiica ei. Tanara soarbe cuvintele
stinse ale mamei. Incuviinteaza mereu,
incurajeaza, da asigurari ca totul va fi
bine. Cauta un zambet in sala aceea
mare. Nu gaseste. Pleaca sa caute
cabinetul profesorului. E ghidata la
etaj. Aici, in fata usii incuiate, deja
asteapta cateva femei. Sunt mai in
varsta. Se uita la Ea cu mila. Asa de
tanara!!! Ea stie ca pare mai tanara cu
zece ani si le spune varsta. Totusi,
prea devreme, raspund ele. Ea nu mai
suporta privirile si coboara in sala de
asteptare de la fisier. Nici aici nu e
mai usor. El se invarteste ca un leu in
cusca. Pensionarul mototoleste ziarul
din care nu intelege nimic. Celalalt nu
conteneste sa mute servieta dintr-o mana
intr-alta. I se face o noua fisa
oncologica si urca la etaj.Va baleia
intre etaj si parter pana cineva vine sa
ia toata coada formata la etaj si s-o
transfere la parter unde este deja alta
coada. Pe o lista de asteptare fusese
numarul 13, acum era numarul 6, dar se
dau consultatii alternativ de pe doua
liste. Nu se impacienteaza. El e nervos.
Culoarul ingust, intunecat si
aglomeratia din fata usii il dispera. Ea
il linisteste: asa e... la doctor. Sunt
doua cabinete alaturate. Ea citeste
programul. Realizeaza ca e un singur
profesor, cel la care trebuie sa ajunga
Ea, la care deja asteapta toata lumea.
In jur se discuta febril. O doamna
devine nelinistita cand isi da sema ca
ea nu are probleme cu sanii, ci
genitale. Observase ca in jur toate
aveau probleme cu sanii. Oare asteapta
unde trebuie? Alta doamna o linisteste.
Si ea are cancer uterin. Profesorul da
si consultatii ginecologice. Vede doua
doamne care au deja cate un san scos.
Una poarta peruca. Vorbeste cu naduf:,,
Boala aceasta m-a distrus fizic, psihic
si material."Multe priviri catre Ea. O femeie chiar
vine si-i spune conspirativ: ,, e pacat
de dumneata! Asa de tanara! Macar noi
ne-am trait traiul..." Ea coboara ochii. Cand ii ridica, vede chiar langa usa
cabinetului o femeie cu sani planturosi,
dezveliti pe jumatate de un decolteu
generos. Femeia isi poarta cu
dezinvoltura armele de seductie. O
priveste atent. In afara sanilor
dezgoliti nu are nimic atragator. Ce se
va face femeia aceasta fara un san? Ea
nu-si aratase niciodata sanii, nu fusese
niciodata constienta de puterea lor de
seductie. Bluzele nu puteau dezvalui
decat prin transparenta sau prin mulare,
niciodata prin decolteu. Orele se scurg
si holul nu e deloc mai liber. Femeile
intra doua cate doua, alternativ, in
cele doua cabinete invecinate. Intelege
ca profesorul da consutatii simultan
pentru afectiuni ginecologice si pentru
sani. Se aude strigata si intra impreuna
cu alta femeie in cabinet. Un hol scurt,
in dreapta o nisa , in fata cabinetul.
La o masa, cu aspect de catedra,
patroneaza o asistenta planturoasa.Buze
intens vopsite, bratari de aur, forme
rubensiene. Si privirea aceea atat de
cunoscuta, de gardian atotputernic. Ea
condusese coloana formata la etaj in
fata cabinetului de la parter, ea
preluase listele de asteptare, ea striga
si permitea intrarea la consultatie, ea
avea grija sa nu fie tulburat
intempestiv profesorul. Nelipsitul
registru troneaza. Ea va consemna in el
consultatia. Profesorul nu este. Il aude prin usa
intredeschisa ce da in celalalt cabinet.
Are o voce ferma, placuta. Intra in nisa
impreuna cu cealalta femeie care ii
spune pe nerasuflate ca e din Constanta.
Are sigur cancer ca pierde un lichid
hemoragic din sani. A citit pe internet
si stie exact toate semnele. Putin
distrata, Ea intreaba care sunt semnele.
Femeia ii debiteaza rapid: dureri de
cap, ameteli, dureri de spate,
tanspiratii, oboseala. Ii spune ca le
are pe toate, ca s-a studiat singura. Ea
zambeste si-i spune ca semnele acestea
sunt atipice, se pot intalni intr-o
multime de boli. Femeia isi scoate
tricoul decoltat si sutienul. Raman una
in fata alteia, toples. Ea cauta mecanic
bluza de la costumul roz. Nu-si mai pune
sutienul, dar ia bluza transparenta si
incepe sa inchida nasturii.Femeia are
sanii mici, usor stafiditi. Ii arata
demonstrativ cat de mare e tumora care
ocupa toata areola mamelonara, iritata.
O intreaba de ce s-a imbracat. Ea nu
stie sa-i raspunda, dar continua sa
inchida nasturii. Cand termina, aude in
cabinet glasul profesorului. Iese, asa,
nepregatita de consultatie, cu bluza roz
transparenta (peste care mai devreme
avusese un taior asortat). Sanii ei
mari si durerosi strapung materialul
fin. In ultimul moment ia pachetelul de
la Carturesti si il pune pe birou. Cauta
figura profesorului si aproape ca da un
pas inapoi cand intalneste un barbat
atragator, inalt, cam de varsta ei, cu
voce placuta, politicos.Si el pare usor
surprins de aparitia aceea
neconformista. Doar toate pacientele il
asteapta dezbracate, gata sa fie
consultate. Se prezinta, i se cer
analizele. Profesorul (care nu e scund,
chel, gras, batran) studiaza tot, pune
intrebari. Ea raspunde profesionist,
laconic. Urmeaza o palpare minutioasa a
sanilor atat de durerosi. O priveste
intr-un fel multumit. Ii recomanda inca
o ecografie si-i comunica ferm ca el nu
are ce opera (inca). Ea zambeste si-i
raspunde ca nici nu-si dorea un alt
raspuns. Ii indica exact tratamentul pe
care Ea il initiase. E multumita de
verdict si se retrage in nisa sa se
imbrace. Profesorul ii atrage atentia ca
a uitat ceva pe birou. Ii raspunde ca e
ceva ,, pentru minte, inima si
literatura". Profesorul glumeste:,, Sper
ca e ceva de baut!". Ea se imbraca.
Profesorul exclama :,, O, cel putin una
din cartile acestea sigur imi place,
Liiceanu!" ,, Sper sa va placa si
Dinescu", ii raspunde ea. Profesorul
priveste a doua carte incantat:,, Avem
aceleasi gusturi, doamna doctor!" ,,
Sper sa va placa si ,, Cantecul de inima
albastra" domnule profesor". Profesorul
nu mai conteneste sa se bucure de carti.
Ii recomanda sa treaca pe la secretara
sa primeasca o carte de vizita si sa fie
programata la ecografie. Ea pleaca si
parca pluteste. Nu e bucurie. Deloc.
Este la fel ca dupa examenele pe care le
lua cu nota maxima, dar dupa eforturi
epuizante. Aceeasi istoveala si deloc
bucurie. Iese. El o asteapta cu priviri
intens intrebatoare. Ea zambeste, il
scoate din holul asfixiant. ,, E bine!"
Urca impreuna la secretara. Aceasta
vorbeste la telefon cu profesorul si-i
completeaza pe o carte de vizita numarul
de mobil, la recomandarea acestuia. Il
aude cum ii cere secretarei s-o
programeze la ecografie. Ii este
recunoscatoare profesorului. Ii este
brusc mai cald, mai bine.Paraseste spitalul acela in care i se
mai facuse o fisa oncologica. Trece
scurt pe la fosta ei colega de
facultate, acum sefa de sectie intr-o
alta aripa de spital.Se asteapta ca El sa o paraseasca in
graba si sa se duca la birou. E
surprinsa cand o invita in parc. Merg
in Herastrau. Stau amandoi pe o banca.
Prin fata trec perechi de pensionari cu
gesturi tandre ce innobileaza inca odata
varsta. Femei cu bebelusi. Perechi de
tineri indragostiti. Copii pe patine cu
rotile. E o parada a varstelor. El sta
langa Ea, pe banca. Stau mult, fara
sa-si vorbeasca. Nu mai au demult
nevoie sa-si vorbeasca. Uneori nici nu
se privesc si stiu ce gandesc. Cand se
plimba prin parc, El nu sta niciodata pe
banca. Ea insista uneori sa zaboveasca.
El cedeaza scurt, dupa care cere
imperios sa-si continuie plimbarea. Acum
nu. Acum El sta tintuit pe banca, la
fel ca si Ea. Daca vantul nu le-ar trece
prin par, ai putea crede ca sunt
statui.Tarziu, Ea intinde mana catre El.
Tresare ca din vis si o cuprinde dupa
umeri. Ea inclina usor fruntea pe umarul
lui. Am trecut si prin asta, par sa-si
spuna amandoi si nu au deloc alura unor
invingatori. Mai au de facut o ecografie. Pentru ea
e a treia.El o insoteste prima data. Si
cum mai sunt cateva ore pana la
programare, o invita la masa. Ei nu mai
au nevoie de cuvinte. Mananca si numai
gandurile istovite trec precum nouri pe
fetzele lor. Privirile trec paralel
peste umarul celuilalt si se pierd.
Foarte rar se intalnesc si atunci cad
grele, in pamant. O policlinica privata in vestitul
cartier al Primaverii. Elaganta,
rafinament. In sala de asteptare,
secretara le da informatii. Foloseste cu
dexteritate computerul, telefoanele. Din
cand in cand anunta cine la ce etaj si
cabinet sa se prezinte. Curand isi aude
numele si cabinetul la care este
asteptata. Fusese acceptata la
consultatie numai pentru ca avea
recomandarea profesorului,altfel ar fi
trebuit sa mai astepte o luna pentru
programare. In timp ce o examineaza,
medicul ecografist o tot intreaba despre
profesor. Daca are telefonul lui, daca
il va suna imediat dupa consultatie...
Ea intelege ca profesorul o favorizase
si intrebarile o stanjenesc. Raspunde
complezent. ,, Ar trebui sa faceti un
copil si atunci poate s-ar rezolva si
problemele cu sanii." ,, Am unul de
optsprezece ani". Abia acum doctorul o
intreaba cati ani are. Se fastaceste
cand afla si rade singur de sugestia
nepotrivita. Ea nu rade. Si-a dorit doi
copii. Poate cel mai mult si-a dorit doi
copii. N-a avut si curajul sa-i aiba.
Ecografia confirma ceea ce simtul clinic
al profesorului indicase deja. Primeste
recomandarea de monitorizare permanenta
din trei in trei luni. Stie ca asta
inseamna doar,, nu aveti cancer, inca".
O amanare asadar.El o asteapta, livid, in holul elegant.
Ea ii repeta ,, E bine!". Afara lumina cremoasa. Parca raze de
miere se preling. El o poarta iar in
parc. Cismigiu. Ea ii spune ca a mai
fost acolo. El i-l arata altfel. Ea
surade. Numai El stie parcurile asa:
fiecare pom, fiecare arbust. Merg ca in
reluare, agale. Se privesc din cand in
cand ca si cand s-ar redescoperi. Te
pierdusem si te-am regasit, pare sa
spuna El. Merg pe muchia prapastiei,
gandeste Ea. Amandoi stiu ca nu va mai
fi la fel.
Prin geam defileaza copaci, case,
oameni. Soferul a renuntat la ochelarii
de soare. Conduce dezinvolt, cu placere.
Langa el, Traian,directorul, vecinul
lor, vorbeste apasat parca ar rosti
aforisme. Ideile lui par a avea
intotdeauna greutate. Le rosteste ca si
cand ar fi rodul trudei lui de o viata.
Astazi, cuvintele lui trec pe langa ea,
asa cum masina trece pe langa oameni,
locuri. Altadata i-ar fi raspuns, s-ar
fi duelat putin si l-ar fi lasat sa
guste din placerea conversatiei. Acum il
aude ca in surdina si el exulta placerea
de a se auzi vorbind. Ea inchide ochii
ca si cand ar vrea sa mai intoarca o
pagina de existenta.

cosmarul 4

2006-10-06T13:25:00.000-07:00

Masina rula cu viteza pe autostrada. Ea deschidea
rar ochii. El o cerceta din cand in cand,
intrebator. Era epuizat, il tradau cearcanele
adanci. Ea il privea ingrijorata, pe sub gene.
Bolile ei veneau si treceau nebagate in seama.
Niciodata nu statea in pat, nici cu febra.Baietii
insa, zaceau la fiecare viroza. Prefera sa fie
Ea bolnava decat ei.Inchide iar ochii si se trezeste in dimineata
celei de-a treia zi, cea dinaintea
deznodamantului. Aerul era irespirabil.
Fereastra! Deschide fereastra! Zgomotul strazii o
asurzeste si, buimaca, inchide fereastra la loc. Pe marginea patului, isi prinde fata in palme.Trebuie sa iasa si astazi. E ultima zi. Maine va
avea verdictul.Ce-ar fi daca ...ar consulta si un endocrinolog.
Institutul Parhon ar putea fi o destinatie buna
pentru inceput. Cateva telefoane scurte si afla
prin amabilitatea prietenilor unde se afla
Institutul. Porneste inviorata. Trece de
monumentul aviatorilor, fotografiaza case de o
frumusete rafinata. Zareste Institutul de istorie
Nicolae Iorga. La Parhon ajunge ocolit, dar nu
regreta, altfel n-ar fi remarcat bisericuta
ascunsa, ca o perla, in imediata vecinatate a
institutului. Din pacate, aparatul de fotografiat
n-o mai ajuta. Un reprezentant al familiei Ghica
a intemeiat bisericuta, in care rafinamentul este
invers proportional cu dimensiunile liliputane.La Institut reuseste rapid sa fie primita, in
ciuda aglomeratiei, de o colega agreabila.
Consultatia superficiala, concluzia deja
cunoscuta. Primeaza opinia oncologului si apoi,
mastoza fibrochistica e o afectiune despre care
in orice tratat scrie numai doua randuri.Se
gandeste ca a facut bine ca a inceput in
tratament homeopat. Pleaca. In strada zaboveste
putin si porneste sa descopere imprejurimile.
Muzeul taranului roman i-a placut candva, ar vrea
sa-l revada. Descopera o sala noua, amenajata ca
un interior de casa taraneasca traditionala. Sala
de clasa, asa cum o stie din scoala primara, casa
taraneasca din lemn reconstituita cu atata
migala, moara si obiectele mestesugaresti
traditionale, insotite de zicatori populare
despre meserii, icoane, multe icoane, sala
scaunelor, ce invita la reculegere si rugaciune,
costume traditionale, oua incondeiate...Cata
truda, pricepere, dragoste, sensibilitate! Un
fior o strabate. Toate acestea sunt radacini. Ne
reintoarcem la ele, uneori, sa ne tragem seva. Din nou in strada. Se indreapta spre Carturesti.
Un ceai five o`clock de aceasta data. Ia carti
despre Bucuresti, inchipuie itinererii. Afla ca
ruinele pe cere le descoperise in curtea
manastirii Radu Voda sunt de fapt pivnite vechi.O captiveaza denumiri ( Gradina icoanei)Bucurestiul de altadata, cu strazi pavate, domni
cu frac si joben, doamne in crinoline, trasuri
trase de cai imperbi. Muzica imbie la meditatie.
La o masa o studenta subliniaza cursurile
parcurse cu febrilitate. La alta, un tanar
citeste Dilemateca. Se gandeste putin la ziua de maine. Cum va ajunge
la spitalul de la marginea orasului la prima ora
a diminetii? Data trecuta, cand era suspecta de
cancer de colon, a fost singura, in plina iarna.
Nametii ii acopereau cizmele pana aproape de
genunchi. O haita de caini vagabonzi o
impresurasera, flamanzi. Nu se luminase bine de
ziua, oameni adormiti treceau preocupati si
nimeni nu se gandea sa o ajute. Scapase greu de
urmaritorii ei. De ce El nu venise atunci cu Ea?
Nici nu se gandise sa o insoteasca. Era iarna si
Ea umbla singura prin nameti, singura, cu
tristetea ei. Maine va fi iar singura? Nu vrea sa
se mai gandeasca. Seara, El vine si se plimba impreuna mult, pe
bulevarde largi, cu arteziene. Casa Poporului
ocupa tot orizontul. Vorbesc putin. Se tin de
mana, tacuti. El ii spune intr-un tarziu ca maine
o va insoti. Ea se simte ceva mai bine.Si a fost ziua a treia.

cosmarul 3

2006-10-04T01:50:00.000-07:00

El plecase dimineata, foarte devreme, la birou.
Ea incercase zadarnic sa mai stea in pat.
Gandurile o napadeau si hotara sa iasa cat mai
repede. Vazuse foarte aproape o bisericuta
incantatoare. Lumina un damb, intre constructii
impunatoare, cu design modernist. Cu aparatul de
fotografiat, pleca sa exploreze imrejurimile. Pe
langa Camera de comert si industrii, numai
geamuri fumurii, coborau scari marginite de
bazine in care susura apa catorva tasnitoare. In
fatza, SIF Muntenia, un munte de beton si sticla.
Pe o straduta scurta, descoperi, in dreapta,
bisericuta pentru care pornise in explorare si
...surpriza, in stanga, Manastirea Radu Voda.
Bisericuta de pe damb este chiar Biserica lui
Bucur, ciobanul care a intemeiat Bucurestiul.
Construita initial din lemn, cu mult inainte de a
se intemeia orasul, a fost mai apoi zidita, pe
vremea lui Mircea cel Batran, la 1416. In stanga,
o clopotnita cu iz de alte veacuri. Trepte
abrupte, pietruite, urca intr-un pridvor,
asemeni caselor de la tara. Multe flori si un
steag, cu aparente voievodale.Pe pereti icoane
ferecate in argint, seculare, pictate pe lemn,
pe sticla. Un iconostas simplu. Liniste. Multa
liniste si tihna. Tavanul, spre turla bisericii
este alb, imaculat, cu patru ferestre prin care
lumina intra si se statorniceste. Priveste lung
si se umple de tihna acelui locas. ,, In Casa ta
am venit, Doamne. La Tine vin si cad, care
cunosti tot ce este intru cele dinlauntru ale
mele. Curateste, Doamne, ce este rau, iar ce este
bun sa se faca intru slava Ta. Ajuta-ma, Doamne,
sa fac voia ta in toate zilele vietii mele!" Iese. In dreapta, o toaca. Dincolo de imaginea
ei, acoperisuri, ziduri de beton, vuiet de
masini. Mangaie lemnul ros de vreme. Atat de
putin ne-a ramas din tihna altor veacuri!Coboara scarile ce par sa cada in strada. Traverseaza si fotografiaza troita din fata
manastirii Radu Voda, 1568. In curte alte
troite. Spre strada o constructie cu frize
dantelate.Descopera un portic pictat in nuante de
rosu.Inscriptii chirilice, pe peretii bisericii.
O pisanie informeaza ca biserica a fost
construita la 1615-1625 de Radu Voda si apoi
restaurata intre 1969-1977de Patriarhul Iustinian
Marina, care se salasluieste in acest sfant
locas.Coloane inalte, dese, strajuiesc
pronaosul. Bogat daruita si impodobita, aminteste
de Bizant.Scaune frumos incrustate in strana.
Iconostasul aurit.Mormantul patriarhului
restaurator sculptat in marmura. In curte, un
aranjament sculptural si risipite ici si colo
alte miniaturi sculpturale, vase cu flori,
pietre, morminte. Descopera un situs arheologic.
Intr-o groapa se ascunde o colectie impresionanta
de cactusi. Se strecoara dincolo de limita de
interdictie si priveste zidurile dezgropate de
arheologi. O intreaga lume subterana. Fascinata,
viseaza putin la atmosfera altor veacuri. Ce vor
fi fost aici? Acum, ziduri boltite, materiale de
constructie, iedera exuberanta, gata sa acopere
de mister tot ceea ce oamenii aceia pasionati de
trecut incearca sa reinvie, cu greu. Nu stie de
ce se desprinde asa de greu de vestigiile acelea.
Poate pentru ca nu le poate dezlega taina. In curte o cladire adiministrativa. In hol,
plachete ce deslusesc ctitorii acelor locasuri,
donatorii, oamenii care au vrut sa inzestreze
urbea si chiar au reusit. Iarasi gandeste : nu
conteaza cat de multi bani ai, ci cat de mult
reusesti sa faci cu ei si mai ales cat de
durabil.Pleaca pe malul Dambovitei sedata de atmosfera
din care abia s-a desprins. Suna un prieten din Ploiesti. Se cunosc de pe
net, de doi ani. Nu s-au vazut niciodata. El a
facut un an de drept (cum au vrut parintii), anul
acesta a dat la arhitectura, cum si-a dorit si a
luat. Vrea sa o intalneasca. Vine la Bucuresti in
cateva ore. Ea se bucura. Vor avea ce discuta.
Fiul ei vrea sa urmeze tot arhitectura. Se vor
intalni chiar la Facultate. Ea umple timpul pana la intalnire cu o reverie in
piata Universitatii. Pe o banca, priveste catre
arteziana centrala. Rari porumbei coboara pe
asfalt. Studenti obositi converseaza apatic.
Nelipsitul zgomot de pickammer flancheaza
obisnuita rumoare stradala. Claxoane, franari
intempestive. Cate un fluier al agentului de
circulatie. O lumina cetoasa, densa. Pe T. l-a cunoscut pe chat. Abia descoperise
calculatorul si netul. Daca pentru aparat in sine
avea o repulsie vadita (obiect neprietenos), de
ceea ce putea face cu ajutorul lui, era
fascinata. Comunicarea interumana o captiva.
Stresa pe toata lumea incarcand sa invete sa
folosesca minunea tehnologica. T. s-a dovedit
unul dintre cei mai docili ,, profesori". Avea o
rabdare ingereasca. A invatat multe de la el.
Apoi vorbeau si descopereau ca au preferinte
comune. T. visa la Turnul Londrei. Ea il
incuraja. Poti tot ceea ce iti doresti!
Urmeaza-ti visul! I-a cerut la un moment dat, cu
disperare un dictionar ortografic, ortoepic si de
punctuatie. Avea nevoie pentru admitere.Ar fi
trebuit sa ceara permisiunea baietilor ei sa-l
instraineze.Toate cartile imprumutate erau
inevitabil pierdute. Risca. N-a ezitat. I l-a
trimis. Acum T. nu mai are nevoie de dictionar,
dar ea a uitat sa-i spuna sa i-l restituie si era
o ocazie buna. Isi aminteste deceptia lui cand a luat la
Facultatea de drept, cu taxa. L-a incurajat.
Apoi, cand s-a angajat. Nu-i ajungeau banii.
Permanenta contradictie cu parintii. Nu-l
intelegeau. Apela la Ea, ca la un prieten
obiectiv. Vorbeau rar, dar substantial.Acum venea s-o vada. Se hotaraste sa intre in holul facultatii unde
erau expuse lucrarile de la admiterea recent
incheiata. Planse mari, cu desene greu de cotat
pentru Ea. Incearca sa dea note si compara cu
notatia comisiei. Amuzant, ce-i place ei se pare
ca a fost si dupa rigorile academice. Proaspat
admisii comenteaza vesel in fata lucrarilor. Fiul ei va fi anul viitor aici. Ea? Va fi??? ,,A
fi sau a nu fi, aceasta este intrebarea." Aerul
devine irespirabil. Da sa iasa. Chiar in usa, un
tanar impozant o saluta. E chiar T. Ar fi trecut
pe langa el. Ii intinde dictionarul. Ea
zambeste.N-a uitat sa i-l restituie. O conduce
sa-i arate lucrarea lui. Comenteaza doct, Ea il
urmareste surazand multumita. E mandra de el. Se
hoatarasc sa mearga in Cismigiu. Vorbesc putin,
plutesc mai mult in lumina de toamna. Alei
intortochiate, cu denumiri inscriptionate (aleea
indragostitior), rondul scriitorilor, monumente.
Parcul, miniatural comparativ cu cel din orasul
ei. Bancile par toalete ecologice pentru ciorilor
ce invadeaza copacii. Te astepti in orice moment
sa ai aceeasi soarta ca si bancile.Se grabesc sa depaseasca perimetrul. Apoi, centrul vechi al Bucurestiului. O
conduce la Hanul cu tei, unde pluteste o
atmosfera boema si Ea aude, parca muzica de
epoca. Bucati mari de lemn inegrit incropesc
banci sau chiar scaune cu aspect rustic, arhaic.
Panoplii insiruite expun imagini din Bucurestiul
de alta data. Galerii de arta strajuiesc saptiul
stramt.Strada sticlarilor, cu retortele in care mesterii
creeaza vasele ce sunt etalate in vitrinele
alaturate. Forme neobisnuite, indraznete,
surprinzatoare. Culori, combinatii fascinante.
Priveste uimita inca odata de creativitatea
umana. Cred ca uneori si Dumnezeu se induioseaza
cand priveste catre noi, isi spune si priveste,
cald, spre T.Trec printr-un pasaj acoperit cu sticla
asemanatoare vitraliilor. La mese, oameni
relaxati, par sa aibe tot timpul din lume.
Zareste un fumator de narghilea.Privirile sunt
furate de acoperisul de sticla. La iesire, o
cupola inalta, lasa sa patrunda lumina prin
geamuri colorate. Zidurile sunt impodobite baroc.
In exterior, impozante cariatide.La Hanul lui Manuc vede dalele din butuci asupra
carora fusese deja avizata. Chiar asa, butuci de
lemn paveaza intrarea in han. Se spune ca drumuri
intregi ( Bucuresti-Iasi) fusesera astfel pavate.
In curtea hanului, atmosfera de terasa
bucuresteana.In contrast, cladirea: pridvoare si
scari de lemn, pereti pictati cu imagini de
epoca. Poate ca aici ar trebui sa se intre in
costum de epoca? Fotografiaza cu nesat cladiri vechi, unele
darapanate, cucerite de jungla verde. O
bisericuta cu ziduri ornamentate cu caramida
aparenta. Strazi inguste. O firma: ,, Craii de
curtea veche" (magazin de antichitati) si tot
acolo pe o placa :,, In acest imobil, poetul
Mihai Eminescu a lucrat ca redactor la ziarul
,,Timpul" intre anii 1880-1881". Si vede iarasi
imaginea Veronicai Micle. O femeie nespus de
frumoasa, intr-o bluza cu guler usor brodat. A
privit aceasta imagine in fiecare zi cat a fost
eleva in clasele 5-8. Era pe peretele clasei, in
stanga, pe zid, intre doua ferestre mari,
luminate. Si anul mortii ei... 1885. Merg la Curtea Veche. Vestigii aliniate printre
ruinele strajuite de statuia domnitorului Vlad
Tepes.Ramane iar intr-un lung moment de reculegere.
Citeste pe o lespede de marmura:,, mormintele
brancovenesti"...Se insereaza.
T. i-a aratat tot ce a vrut sa vada. O cantitate
coplesitoare de trecut. Se despart tarziu, apoape
in noapte. Ea deschide cartea restituita si
gaseste, asa cum a pus in urma cu un an
biletelul:,, Sper sa iti ajute sa-ti implinesti
visele!", analizat gramatical de T.
Si a fost ziua a doua.

Cosmarul 2

2006-09-26T14:33:00.000-07:00

,,Reverse dulci scantei
A tot stiutoarea
De-asupra-mi crengi de tei
Sa-si scuture floarea
Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag".
Pe aceeasi alee: Zaharia Stancu, George Calinescu, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu,Mihail Eminescu,Traian Slavulescu, I.L.Caragiale. Trage aer adanc. Paralel, Marin Preda, Laurentiu Ulici, Ion Iuga, Grigore Hagiu,Nichita Stanescu, Eugen Barbu.
Se opreste la Nichita:,, Ca si cum ai vedea muntii plangand
Ca si cum ai ceti in deserturi un gand
Ca si cum ai fi mort si totusi alergand
Ca si cum ieri ar fi in curand
Astfel stau palid si trist fumegand.

Eu nu sunt altceva decat
O pata de sange
Care vorbeste".
Perpendicular, traversand o alee principala Nicolae Labis:
,, Pale se sting ale lumilor flori
Mori vegetatie, suflete mori
Eu curg intreg in acest cantec sfant
Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sunt".
Putin mai departe zareste doi batranei ce
ingrijesc mormantul lui... Liviu Rebreanu.
Umbla haotic, nu are nici un indicator.Citeste
ici si colo: Alexandru Macedonski, Ienachita Vacarescu, Irina Rachiteanu-Sirianu, Alexandru Paleologu, Constantin Tanase, Camil Petrescu, Victor Gomoiu (un amfiteatru de la facultate purta acest nume), Prof. Gerota.
Rataceste pe alei intortocheate, citeste nume necunoscute, multe, multe.Vede si aici
stratificarea sociala: palate, apartamente, garsoniere, chiar
sere. Rafinament si kitsch se intrepartrund in orasul nemuritorilor, ca si in celalalt oras care
trepideaza dincolo de gardul inalt.Revine la poarta, obosita deja de
cautari.Intreaba si este ghidata iar, intr-o alta zona, cea a
artistilor.
Din loc in loc muncitori in salopete lucreaza la morminte noi, renovari ori alei.
Ajunge in zona indicata:Gheorghe Cozorici, Ioan Luchian Mihalea, Silvia Popovici, Amza Pellea, Jean Georgescu, Gina
Patrichi, Iozefini, Anda Calugareanu. Ii atrage atentia o sculptura asemanatoare Rugaciunii brancusiene.
Citeste pe lespede: Ioan Andreescu, Stefan Luchian,
Gheorghe Patrascu, Theodor Pallady.
Rataceste iar. Revine la teiul eminescian. Sunt
mai multi tei acolo. Nimeni in jur.I se face putina
teama.Singura, doar cu lucratorii ce se aud vorbind,
muncind. Multi sunt tuciurii. Face cateva
fotografii si indata se trezeste admonestata de un gardian
iesit din pamant. Nu se revolta, chiar se bucura ca e in siguranta.
Pleaca, ajunge intr-o zona ce pare in
amenajare.Are chiar aspectul unui santier. Zareste nume
cunoscute: Marin Sorescu, Academician Dr.Ana Aslan,
Academician Alexandru Graur si tot mai departe se intinde un
camp de academicieni. Cohorte lungi, tacute ale
inteligentei neamului. Tot ce am avut mai bun si mai frumos se odihneste aici. Aerul devine irespirabil. Pleaca. La poarta mai incearca odata sa afle daca nu
exista un ghid al cimitirului. I se arata cu plictis un panou pe langa care trecuse deja de cateva ori. I
se pare incredibil si se apropie inca odata. Da,
bine zis ca la noi la nimenea. Niste coli decolorate,
dezlipite, atarnand sleampat lasa mai mult sa se ghiceasca
o harta si un opis.Ar vrea sa vada ce a ratat. Sunt sute de nume
celebre. Poate Iulia Hasdeu...multi altii, poate.Lumina devine groasa si aerul greu. Iese grabita
si abia la poarta se intreaba,, incotro?". A auzit de Carturesti, de atmosfera placuta de
acolo si din nou insufletita, porneste spre noua tinta a
zilei.Intra in cladirea ce nu pare nici biblioteca,
nici librarie, nici ceainarie. Le gaseste pe toate
trei.Ochii plutesc peste titluri. Cauta cateva care o preocupa (citise niste recenzii incitante).Alege:
Radu Paraschivescu ,, Ghidul nesimtitului" si Belle de jour. Cauta un scaun confortabil (de ce au spatarele asa scunde?)
Peretii cu scene urbane si trecatori. Fiecare tablou parca
spune trecatorului grabit: stai! Intra aici si stai!Sta si primeste un meniu cu o descriere scurta a ritualului ceaiului si o lunga insiruire de
tipuri calde si reci. Cauta si alege unul energizant,
cu ging seng. Indicatiile spun ca se serveste cu miere
si surade. Binenteles ca nu poate avea asemenea
pretentii.Se va multumi cu zaharul traditional. In ultimul
moment arunca o privire la pret si i se pare exagerat
pentru numai o ceasca de ceai. Inghite in sec. Foarte
repede este servita. Un ceainic cu motive chinezesti, o ceasca din acelasi serviciu si...surpriza, un
bol cu miere. I se face recomandarea sa serveasca dupa
zece minute. Nu se grabeste. Citeste. Si nu-i place
ce citeste. O realitate de care se izbeste la tot
pasul e descrisa amanuntit in Ghidul nesimtitului.
Rasfoieste,recunoaste tipologiile si renunta. Ceaiul este
rafinat, muzica in surdina, oamenii discreti, fiecare preocupat
de cartea pe care a ales-o.Obiecte folosite in ritualul ceaiului decoreaza peretele fals din
spatele caruia, printr-o ferestruica, priveste o tanara
mereu atenta si foarte promta in servicii.
Zambeste
multumita.Se simte ca in sufrageria ei ticsita de carti.-,, Nu aveti masina?- Ba da! -si arata catre peretele complet mobilat cu carti, tuturor celor ce par dezamagiti sa
constate pauperitatea lor".
Seara se va intalni la o terasa cu mai multi
prieteni.A reusit sa anunte doar cativa, nu stie cati vor
veni.Pana atunci mai sunt doar doua ore. Si deschide
cealata carte. Jurnalul unei prostituate londoneze.Una
de lux, cu studii superioare. Dupa numai cateva pagini se trezeste rasfoind alert. Nu o
intereseaza fanteziile erotice si mai mult decat atat nu
afla.
Suna telefonul si raspunde grabit. Un prieten, de
la Brasov. A venit pentru intalnire. Il invita la un
ceai. Apare tarziu, a ratacit putin pana sa o gaseasca. Este incantat de atmosfera. Ea ii spune ca a baut
deja doua ceaiuri si ceainicul este inca greu. Bea si
el inca doua neincetand sa se minuneze de atmosfera placuta in care a gasit-o. Dupa ce a golit
ceainicul nu i se mai pare deloc scump.
Suna si El. A plecat mai repede de la servici.
Vine sa o ia pentru a merge impreuna la
intalnire. Ea simte apasarea. El nu termina
niciodata asa devreme lucrul sau. Se desparte de
brasovean care refuza invitatia la un pranz
intarziat.Ramane sa se revada mai pe seara, la
terasa.Paraseste Carturestiul, nu inainte de a
inlocui cele doua carti cu altele doua pe care
le-a citit deja si n-au dezamagit-o:
,,Declaratie de iubire" a lui Liiceanu si ,, Cele
mai frumoase 100 poezii" a lui Dinescu. El vine grabit si cerceteaza atent ridurile ei.Sunt fine, de expresie, dar o demasca. Ea stie
intotdeauna sa zambeasca. O face si acum, cand El o priveste intrebator: ce sa fac sa te simti
putin mai bine? O cuprinde dupa umeri si
pornesc pe strada aglomerata. Se pierd in
multime. Cauta ,,Terasa Argentin", stabilita de prieteni
ca loc de intalnire. ,,Argentin? Nu Argentiniana?
Argentina? -intrebase Ea nedumerita". Vis-a-vis
de ,,Club A" o gasesc si e chiar ,,Argentin". In
plina strada, raman descumpaniti. Mese pline,
nici un loc liber. Atmosfera boema. Tineri
studenti cu pearcinguri si tatuaje indraznete. La
o masa, cineva canta la chitara. La alta, trei
studente savureaza vodka dintr-un pet de apa
minerala. Numai ochii din ce in ce mai sticlosi
le demasca. Mape de cursuri zac aruncate neglijent pe mese.
Se privesc. Ce cauta ei aici? Dar fiul lor, care
abia asteapta sa vina in Bucuresti ca student? La
anul asa il vor vedea? Rad amandoi de perspectiva
aceasta.Se aseaza la o masa care se elibereaza. Ea e
nelinistita, ,,cum vor face rost de scaune pentru
ceilalti?". Aici se pare ca e o vanatoare de
locuri si invinge cel mai abil. Prietenii vin pe
rand. Doi, patru, zece...douazeci. De unde au
aparut atatia? S-au anuntat unii pe altii. Nu
puteau sa n-o vada, e o ocazie rara. Toti isi
gasesc loc. Se comanda bere, sucuri, alune. Se
vorbeste mult , se fumeaza tot atat. Chiar toti
fumeaza? Nu, brasoveanul nu fumeaza. Povestesc
despre vacanta pe litoral, emisiuni radio
(majoritatea sunt redactori), vacanta in Tarile
de Jos... Rotocoale albe o inconjoara. Oriunde
s-ar aseza fumul tot catre ea vine. Disutiile se
estompeaza, rumoarea devine surdina si ea trece
cu privirile de la unul la altul. Tineri,
frumosi, entuziasti, plini de energie. Au umor,
rad tonic. Vorbesc mult intre ei, au multe sa-si
spuna. Sunt un grup, se intalnesc adesea. Se despart tarziu in noapte. Vorbise putin si
inconsistent cu doua fete. Cu ceilalti nu reusise
mai mult decat ,, Bine ai venit!" si ,,La
revedere!" dar ramane surazand ca s-au adunat
atatia, int-o seara.
Au mai ramas doua zile pana joi. Da, joi
dimineata va afla. Va urma o operatie?
Chimioterapie? Ce va face cu cabinetul? Colega
vrea sa plece in concediu. Ea trebuie sa-i tina
locul. Cum sa plece? Se face si sterilizare
chirurgicala sau prin iradiere. Va intra la
menopauza. Ce mai conteaza. Ii va trebui o peruca
pana va creste iar parul. Se va tunde inainte de
chimioterapie. Scurt, scurt de tot. Isi aminteste
socul unei prietene care s-a trezit dimineata cu
tot parul ramas pe perna. Trage aer adanc, dar nu
primeste nimic. Parca toracele e blocat. Ar
continua sa respire asa, fortat, daca n-ar fi El
atat de aproape, atat de atent.

Masina aluneca pe autostrada. Ea dormiteaza, El
ii tine mainile fine, copilaresti, in palmele lui
calde. Revin acasa dupa o saptamana de framantari
si angoase. Sunt obositi si drumul e lung.

Si a fost ziua intai, isi zice Ea, ca prin vis.

Lecturi 1

2006-09-25T11:54:00.001-07:00

DECLARATIE DE IUBIRE de Gabriel Liiceanu
Am luat cartea de la targul Gaudeamus, fara s-o deschid, incitata doar de titlu. Eram curioasa, cui ii face Liiceanu o ...declaratie de iubire. Cartea a asteptat, tacuta,ziua cand aveam sa o pun in geanta si apoi momentul cand aveam sa o deschid. Acest lucru s-a intamplat, intr-un tarziu. M-am edificat repede. ,,Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe carei-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritulcritic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne facpe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu sunt in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori - , invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat. Despre acesti oameni este vorba in aceasta carte. Ei poarta numele de Monica si Virgil Ierunca, Noica, Sebastian sau Cioran, Henri Wald, Andrei Plesu sau Horia Bernea.Alteori sunt anonimi, sunt oameni aruncati in gropile comune ale istoriei sipe care numai iubirea, ca revers al urii care i-a impins acolo, ii poate readuce in amintirea noastra." Cioran -,, Tratatul sau (*de descompunere) pare ca se iveste dintr-o lume alecarei personaje au obosit atat de tare incat ele vor sa stranga, sa curete, sa demonteze, sa puna totul in cufere si sa lase locul gol, asemeni unui ,, peisaj nimicit" Sarutul cioranian: ,, intalnirea dintre doua salive". Paralelismul cu scena balului din,,Romeo si Julieta", unde sarutul este ,, capatul unui pelerinaj catre fiinta iubita".In 1942 cand Cioran o intalneste la Paris pe Simone Boue schimba registrul. ,, Gloria intre patru pereti intrece slava imparatilor", ,, cel ce iubeste isi plaseaza obiectul iubirii atat de sus, incat ajungerea la el il obliga sa intre in conditia de pelerin". Vorbeste apoi despre ,, Sebastian, mon frere", evocand impresionante similitudini existentiale. Retin o expresie din ,, Cum am devenit huligan": ,, (*constiinta iudaica)intruneste intr-un paradox fara solutie inteligenta in formele ei cele mai reci si pasiunea in formele ei cele mai despletite". Noica ,, si-a sfidat contemporanii, acuzandu-i de analfabetism in problema gospodaririi vietii interioare". Citesc si ma scrutez. Unde ma aflu oare in aceasta problema? Desigur intr-un labirint, pe care il explorez nesistematizat, haotic.,, Facand din spirit o riposta la felul in care suntem busculati de viata", Noica cautaraspunsul ,, la intrebarea infrigurata:,, ce pot sa fac atunci cand totul in jurul meu se destrama?" <<>> este ideea profana a mantuirii prin cartile citite si scrise". ,, NOica a avut prilejul sa deschida o scoala de voluptate culturala"...cu deviza:,,Orice infern devine suportabil daca paradisul culturii este cu putinta.Si pentru ca suprimarea infernului nu depinde de noi, in vreme ce obtinerea paradisului este o chestiune de antrenament si vointa personala, centrul vietii- si fericirea odata cu el - se muta in spirit si in cultivarea lui". La scoala lui Noica ,, Fuseseram pregatiti pentru o cursa lunga. <<>> lui Henri Wald, cu care eu si altii care i-am fost studenti in anii `60 (* eu atunci abia ma nasteam)despicam astazi timpul uitarii, este aceea a jubilatiei infinite a vorbirii." ,,<<>> Albeata predicata despre creta se infige,alaturi de creta, in creierul nostru. <<>> Degetul strapunge aerul in sus, il someaza sa se dea la o parte, pentru a ajunge pana la lampa din plafonul amfiteatrului. Aratata cu atata vehementa, lampa devine pentru noi obiectul cel mai important din lume si se asaza in mintea noastra, la loc de cinste, alaturi de creta si de albeata ei.",, Puteai sa nu te lasi prins in enorma lui bucurie? Cand un om traieste extazul vorbirii, continutul ei devine neimportant."* * * * * * *Petre Tutea ,, Apoteoza unei prietenii implinite",, Adevarul prieteniei este apoteoza unei promisiuni mereu reinnoite.Oamenii se grabesc sa vada in prietenie reusita unei relatii, deci partea in care ea se impotmoleste si moare, in vreme ce promisiunea, adica locul de unde totul poate incepe,este de fapt cu mult mai pretioasa.
Promisiunea intretine echilibrul perfect intre fiinta si neant.
Imi placea sa te consider ,, cea mai pura inteligentadin Romania",, turist in infern"
si eram bogati unul de altul
M-ai sunat de la Biblioteca Academiei.M-ai intrebat ce fac si ti-am raspuns: ,, M-am hotrat sa nu mai fac nimic". In clipa aceea legatura s-a intrerupt. ai revenit dupa doua minute si mi-ai povestit ca, sunand indata din nou, telefonul a facut o atingere, a raspuns un glas de barbat, tu ai crezut ca sunt eu si, provocat de replica pe care ti-o dadusem, ai inceput pe data sa vorbesti, nu fara o urma de patos in glas: ,, Propozitia ta nu este corect formulata. Ai vrut sa spui cu totul altceva: ca te-ai hotarat sa nu mai afci nimic cata vreme nu vei simti ca ceea ce faci te reprezinta cu adevarat. Si, pe urma sa sti ca starea ta actuala nu face decat sa reflecte criza filozofiei contemporane." In clipa aceea, la celalat capat al firului s-a auzit: ,, tu cu cine p...ma-tii te certi, ma?"
Declaratie de iubireMonica lOvinescu si Virgil Ierunca
am ajuns prin altul, pana la capatul fiintei mele
Or, tocmai asta iti da garantia de continuitate a lumii intr-o forma suportabila.
Dar de unde vine aceasta incredere care te face sa-ti deschizi larg usa fiintei tale in fata celuilalt? de unde vine aceasta ,, laolalta asezare in lumina"?
...O prietenie presupune deopotriva un anumit cod al bucuriei extras din prelucrarea comica a lumii.Nu e usor sa obtii acest cod. El presupune, insasi o ajustare a punctelor de vedere asupra catorva lucruri esentiale, careia de asta data trebuie sa i se adauge si o coincidenta a ustului. Nu e putin lucru sa ajungi sa razi impreuna sau sa barfesti in mod esential, pentru ca ambele lucruri, in fond, presupun un fel (nevinovat) de a crea din nou lumea. Cine nu a cumoscut senzatia periodica de incursiune pe acoperisul lumiide unde, impreuna cu altul, poti privi in jos tavalindu-te de ras nu cred ca stie ce este o prietenie.
Daca nu ma indignez, eu nu traiesc, mi-a spus la un moment dat Monica Lovinescu.
Cand, in 1984, m0am despartit de ei la apris, fara sa stiu daca o sa-i mai revad vreodata, le-am spus, razand, ca ii astept la Bucuresti la coltul dintre bulevardul Monica Lovinescu si bulevardul Virgil Ierunca.
In curand, va aparea volumul II din La apa Vavilonului. Alegem fotografia pentru coperta - de fapt eu o aleg, in protestele Monicai (,, Gabriel, nu vezi? E prea hollywoodiana! Ne facem de ras!") - Un splendid profil nefertitian din anul `57 ( Monica avea atunci 34 de ani): rochie neagra, taiata simplu, inchisa pe gat, colier metalic oriental, parul aspru si scurt, buzele groase, perfect aliniate, nasul prelung, cu narile deschise, bine conturate. O frumusete matura, coapta intelectual, care-mi produce o bucurie intensa, privind-o asa, in efigie, ca pe marea mea iubire din alta viata.
Horia Roman Patapievici - Ucenicia arcasului tinta
Am pacatuit atunci nu numai din oboseala,din pripeala si din superficialitate, ci si din temeinica noastra instalare in credinta ca extraordinarul nu ne viziteaza decat in mod extraordinar si ca el e insotit, atunci cand apare, de semnele neindoielnice ale recunoasterii lui.
...tu zbori in bataia unei sageti pe care singur ai lansat-o si a carei tinta esti tu insuti. Goana ta este in felul acesta nebuneasca, pentru ca, odata ce-ai azvarlit sageata (catre o tinta care inca nu exista), trebuie sa te deplasezi cu o viteza cat de cat superioara ei pentru a ajunge ca, la celalalt capat, sa dai corp tintei ce trebuielovita si care este propriul tau trup. Zborul in bataia sagetii este de fapt unul inaintea ei.
Va reusi oare Patapievici sa se propuna ca tinta unei lovituri al carei autor este?
De fapt, e oare cu putinta sa ajungi la tine insuti in absenta unei mijlociri?
Andrei Plesu - Portret de premiant hulit
...Andrei Plesu adusese verva celui care ramane liber chiar si atunci cand i se cere sa evolueze intr-un program cu figuri impuse.
Cu ocazia unei vizite facute de Plesu la Viena, in preliminariile discutiilor privitoare la Romania si Uniunea Europeana, ministrul deExterne al Austriei a rostit un discurs de receptie in care a pomenit numele lui Brueghel.( In treacat fie spus, la Kunsthistoriches Museum din Viena se afla cea mai importanta colectia Bruegel din lume.)Raspunsul lui Andrei Plesu a pornit de la aceasta sugestie. Exista, a spus el, in muzeul din Viena un tablou- al lui Brueghel intitulat Nunta taraneasca. Straniu in acest tablou, in care sunt prezenti mireasa, cuscrii si nuntasii, este ca mirele lipseste. Multa vreme istoricii de arta nu au stiut sa dea o explicatie acestei ciudatenii, pana cand, un cercetator a avut ideea sa caute in folclorul flamand, in care a descoperit urmatorul proverb: ,,Era atat de sarac, ca nici la nunta lui nu a putut sa vina". Uniunea Europeana e ca o nunta, a spus Andrei Plesu, la care Romania ar putea sa fie mirele absent. Asta vrem?
Personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o aroganta de catifea si surclasand cu amabilitate pe oricine, obtinand cu usurinta performanta si stralucirea in tot ce i se intampla sa faca, moduland in orice registru uman (devastator in deriziune si adorabil in ceasul suetei), apt sa ia forma oricarui context (de la petrecerea cu lautari la intalniri cu domni in varsta si regine), incapabil visceral sa tolereze afrontul,patimas si nedispus sa-si recunoasca greseala, dotat cu o buna-credinta care uneori se invecineaza cu prostia, devenind relativist si neingaduitorcand e confruntat cu judecati transante, dar grav si slujind patetic adevarul cand sunt lezate principii, distant si angajat, atras de rigori monahale si topindu-se cu voluptate in vanitatile lumii...
Absenta lui Horia Bernea
Cel disparut ia cu el o parte din tine - partea aceea pe care o aveti in comun- si prin acest transport el este de fapt insotit in plecarea lui de aici. Disparitia unui prieten contine in ea sugestia ca ne-am putea muta de aici,ca si cum centrul de greutate al lucrurilor si al vietii a trecut, odata cu el, in alt teritoriu.In acest sens, un prieten care dispare este repetitia generala a propriului tau sfarsit.
Ridici capacul cutiei care este viata celuilalt si inauntru nu mai e nimeni.
Fiecare om inseamna in viata noastra exact atat cat pastram din el dupa moartea lui.
Noi suntem cu adevarat din clipa in care putem face recurs la un trecut, adica din clipa in care incpem sa fim prin raport cu ceea ce am fost.
Si apoi mai era senzatia greu suportabila ca, in timp ce vorbea cu celalalt, il cantarea, ca lua mostre din el - in valurile succesive ale privirii - si ca le prelucra intr-un comentariu intern lipsit de orice complezenta.
In curtea unui taran mi-a vorbit minute in sir despre minunea care e pridvorul ca spatiu de mijlocire intre ,, afara" si ,, inauntru".
A sta de vorba este un sfat de taina despre moartea celor care vorbesc.
Cand ne reprosa ca ,, nu apucam sa stam de vorba", Bernea ne chema, constient sau nu, in orizontul propriei sale morti.
Laudatio pentru un inger al filozofiei - Profesorul Biemel
Dans cu o carte
...miracolul cartilor: cum pot ele (...) sa ne mute din locul in care suntem?
...lucreaza pe termen lung
...par nespus de sfioase
Fiinta lor este asteptare pura.
Cartile aliniate, asteptand, de-a lungul peretelui. Privirea distrata care trece peste ele, fara sa se hotarasca asupra uneia anume.Apoi mana care se intinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul cu o carte.
Ii e totuna unei carti in ce imprejurari va fi deschisa: intr-o biblioteca, intr-o chilie, pe masa de studiu de acasa, in pat, in tramvai, sub felinar, in tren. Important este ca ea sa fie citita....
,, Librarii, domnul meu,sunt cei mai mari codosi. si unde mai pui ca dupa noptile petrecute in tovarasia unor asemenea iubite ramai nu numai vlaguit, dar si cu mintile ratacite." ( Shakespeare, hamlet, actul II, scena 2, replica apocrifa)
Splendoarea cartii este ca ea nu se impune de la sine. Alaturi de foame, de frig si de eros,nu exista nevoia irepresibila de a citi. Cartea nu este ,, cea de toate zilele" - ca painea, ca apa,ca hainele. Nu citesti asa cum resimti nevoia de a manca atunci cand iti este foame.Intalnirea cu cartea nu are loc in virtutea unui instinct. In fapt ,, se poate" si fara ea.Inseamna atunci ca ,,nevoia de carte" e rezultatul unei domesticiri, al unui elevage, al unei ,, crescatorii de oameni". Cei care ajung sa aiba nevoie de carte sunt crescuti si antrenati de un ,, crescator" si ei se nasc inlauntrul omenirii asa cum se naste o rasa de caini sau de cai.
*******************************************************************
Dilemateca nr 2
***Cititul nu dauneaza sanatatii!
***Cinci scriitori francezi au simulat bacalaureatul la redactia Figaro litteraire in acelasitimp cu examenul de bac propriu-zis pe care il sustineau mii de liceeeni francezi.Iata subiectele:Intrebarea: cum explicati ca textele lui Michaux, Ponge si rimbaud apartin poeziei?Inventia:Ati scris o culegere de poeme in maniera lui Aloysius Bertrand. Redactati o scrisoare catre un editor prin care incercati sa-l convingeti sa va publice volumul.Dizertatia: Pornind de la textele lui Rimbaud, demonstrati daca poezia ne indeparteaza de real sau, dimpotriva, ne face sa percepem mai bine realitatea.
***La Madrid a avut loc un targ de carte dedicat cartilor de stiinta ,,divulgate". Altfel spus, mari descoperiri stiintifice prezentate pe intelesul tuturor.
Ce era bine cand ne era rau? - adica pana in 1989 :) tema de reflectie
***Cine sufera de ,,ostalgie"?Ostalgia, forma de nostalgie a locuitorilor fostului ,, stat al muncitorilor si taranilor" (RDG), se manifesta si in alte tari fost-comuniste.
*** LOCURI DE CITIT: La Amsterdam
,, In trecut, frica e conspiratii i-a facut pe legiuitorii olandezi sa monitorizeze atent apucaturile oamenilor. Cum telefoane care sa fie ascultate nu erau, camere de luat vederi nici atat, ei s-au gandit ca ce face omul intre peretii casei sa se poata vedea din strada. Si au dat o ordonanta prin care li se cerea locuitorilor micului regat sa lase luminile aprinse in case si sa nu acopere ferestrele",, Prin geamurile mari cat peretele, neacoperite de perdele sau draperii" se poate privi IN CASE. ,, Si oamenii fac ce fac si pe la noi. Si chiar mai mult decat atat. Se uita la televizor, beau cafea si bere, vorbesc. Multi dintre ei citesc."IN TREN ( Codul lui Da Vinci), LA CHIOSCUL DE ZIARE (rasfoiesti gratis reviste porno), IN TRAMVAI (,, Oranje op weg naar goud" in traducere ,, Portocala este in drum spre aur" ca tot suntem in plin campionat mondial de fotbal, IN PARC, LA COFFY SHOP,IN VITRINELE CARTIERULUI ROSU, o prostituata citeste...Dostoievski ,,Fratii Karamazov"

*** CRITICA LITERARA,, Sunt un om <>. Nu suport lectura <> a literaturii cuiva care (<>) ma dezgusta, asta e situatia. Lui cutare sa-i faca dreptate posteritatea, eu nu dispun de timp si nici greata nu pot sa o pun intre paranteze sub durata lecturiitextelor sale pline de atlent... Parca Arghesi zicea de un poet ca e un inger pe hartie si un porc in viata;nu-i pot citi pe porci, necum sa scriu in liniste despre arta lor,nu pun intre ghilimele cuvatul arta...Alta prejudecata: nu-mi plac <> in literatura. Sa te fereasca Dumnezeu de nebunii fara geniu! Abia sunt de suportat ceilalti - geniile sau genialoizii- oricum dupa moarte, nu inainte... Am prejudecata de a crede ca un scriitor de mare valoare poate fi (fara sa-si dauneze) si un caracter exemplar. ca Ileana Malancioiu." (Lucian Raicu)
*** POEZIERobert Serban ,, Cinema la mine acasa",, poezia este ceea ce ramane din viata/dupa ce o traiesti",, Dumnezeu nu vorbeste cu nimeni/ despre niciunul dintre noi"
***LIMBA ROMANA - PRIMAVARA/VARAG.gruita ,, Moda lingvistica la romani" caracterizata trendy...,, o supercarte"
*** ,, Intreaba praful" John Fante ,, O poveste despre singuratate, despre un oras cu ritmuri ametitoare in care sangele neamerican te poate condamna la marginalitate, si despre o iubire care moare si se cicatrizeaza, intr-un tarziu."
*** Cei mai destepti dintre prosti - eseu despre doua carti care trateaza despre intelectuali de marca ,, in ce masura sunt acestia indreptatitisa sfatuiasca omenirea cum sa-si organizeze viata". Concluzia este ca cele doua acrti ar fi putut sa poarte un titlu comun:,, Cum au putut niste oameni atat de destepti sa fie atat de prosti?"
***Gabriel Liiceanu ,, Despre minciuna",, cunoasterea este o parte componenta a fericirii, daca nu cumva fericirea suprema",, adevarul, spre deosebire de minciuna, nu stie prea bine sa se faca placut",, Acum am ajuns sa traim intr-o tara trista, in care descoperim minciuna ca un mod de viata, al unei vieti marunte, care si-a pierdut reperele".
***Savuroasa recenzia lui Razvan Petrescu la cartea ,, Asigurare pentru moarte" scrisa de James M. Cain,care a scris si ,, Postasul suna intotdeauna de doua ori".
Ti se recomanda sa citesti cartea daca ,, e noapte si esti in tren, in avion, la stomatolog, in pat cu o femeie urata, in statie la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineata, la propriu-ti birou sub lampita, cautand o modalitate de a omora pe cinevapentru a face rost de bani de intretinere, langa o tasnitoare, la farmacie". Desigur, e de retinut (poate numai) morala:,, feriti-va de agentii de asigurari!".
********************************************************************
Nina Breberova TRESTIA REVOLTATA
Am primit aceasta carte de ziua mea. M-am bucurat ca prietenii mei stiu atat de bine sa aleaga carti.
Este povestea unei femei care ramane fidela unei iubiri din tinerete.
In viata fiecaruia se intampla ca dintr-odata, poarta trantita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu-ul definitiv sa nu mai fie decat un poate, lumea sa se transfigureze, un sange nou sa ne curga prin vine. Aceasta-i speranta. Am obtinut o amanare. Verdictul unui judecator, al unui medic, al unui consul e amanat. O voce ne anunta ca totul nu-i inca pierdut. Tremurand, cu lacrimi de recunostinta in ochi, trecem in incaperea urmatoare, unde suntem rugati sa asteptam inainte de-a fi aruncati in abis.
,, Citeste-o si da-o unui prieten!" ( o carte)
Ea il numea pe Dimitrie Gherghievici ,, ,,secolul al nouasprezecelea".- Cum se mai simte secolul al nouasprezecelea? Cum te descurci cu secolul al nouasprezecelea?- Secolul al nouasprezecelea doarme, spuneam eu uneori...
Exista o viata ce se vede si o alta, necunoscuta celorlalti, ce ne apartine intru totul. Asta nu inseamna ca una este morala si cealalta nu, sau ca una este permisa si cealalta interzisa. Ci doar ca fiecare om, din cand in cand, scapa oricarui control, traieste in deplina libertate si in mister, singur sau cu altcineva, o ora pe zi, sau o seara pe saptamana, sau o zi pe luna. Si aceasta existenta tainica si libera continua de la o zi la alta, si orele continua sa curga unele dupa altele. Asemenea ore adauga ceva la existenta ta vizibila. Cu conditia ca ele sa nu-si aiba propria lor semnificatie. Ele pot fi bucurie, necesitate sau deprindere, in orice caz servesc la pastrarea unei linii generale. Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina imprejurarilor va desoperi intr-o buna zi, cu surprindere, ca nu s-a intalnit niciodata cu el insusi. Nu ne putem gandi la asta fara un sentiment de melancolie. Mi-e mila de cei care in afara de momentele cand se afla in baie, nu sunt niciodata singuri.
no man`s land
Tu esti martea mea.
...viitorul meu ce mi se parea a nu fi posibil fara el, iar cu el irealizabil...
pisica atotstiutoare (se afla la Venetia)
...o fericire aproape insuportabila...
*******************************************************************

O carte

2006-09-24T12:02:00.000-07:00

In fiecare zi port cu mine o carte.
Obiceiul l-am dobandit in perioada cand eram navetista. Uram timpii morti, de asteptare. Cu o carte, totul se transforma din supliciu, in delectare.
M-am obisnuit sa citesc oricand, oriunde. Citesc in picioare, in autobuz, in tren, in salile de asteptare, citesc cand am doar cateva minute dar si cand am cateva ore. . Asa cum cochetele isi pun in geanta trusa de farduri, eu imi iau cartea. Nu plec nicaieri fara ea. La cabinet este cel mai adesea imposibil sa ai timp neocupat. Eu ma incapatanez sa sper si port todeauna dupa mine o carte, chiar daca saptamani la rand nu reusesc s-o deschid. O scot din geanta imediat ce ajung, o pun undeva aproape, pe birou si privesc tanjind dupa ea toate cele cinci ore pline. La sfarsit, ii mai arunc o privire, indatoritoare, pentru rabdarea pe care a avut-o sa ma insoteasca, fara s-o deschid. O pun la loc in geanta si-i promit mai multa atentie, acasa. Mi-amintesc promisiunea a doua zi, la birou, cand iar o scot din geanta si o asez cat mai la indemana. Uneori, rar, reusesc s-o deschid si atunci, ne contopim.
Port de cateva zile o carte pe care am pus-o, grabit, in geanta. Azi am reusit s-o deschid si de la primele pasaje mi-am dat seama ca o recitesc. Distrata, arunc o privire pe ultima pagina si gasesc notate cateva cifre. Zambesc, am obiceiul sa notez paginile unde am intalnit pasaje care mi-au placut.
Iata pasajele din cartea de astazi:

Adolfo Bioy Casares - ,, Dormind in soare"

Totdeauna am crezut ca, daca intr-o zi o sa fiu sub pamant si Diana va calca peste mormantul meu, o voi recunoaste.

Prezenta unui animal ne schimba viata.

Poate ca indragesti cel mai mult ideea pe care ti-o faci despre cineva.
- Eu am norocul ca Elvira nu dezminte niciodata ideea asta a mea.

...mahnirea intuneca mintea.

...barbatul caruia ii place o femeie pe de-a intregul se poate considera fericit.

Poti sa ramai traznit in fata fanteziei oamenilor.

- Niciodata nu v-a trecut prin cap ca poti iubi oamenii pentru defectele lor?

Urmarirea

2006-09-22T11:02:00.000-07:00

Mergeam ca de obicei grabita spre cabinet. Gandul la aglomeratia careia urma sa-i cad prada odata intrata in cabinet, ma facea sa maresc pasul de care si in mod normal nu prea se tine nimeni. La un momet dat am simtit ca in spatele meu, cineva se tot straduieste sa ma ajunga. Instinctiv am intors capul si intr-adevar era un barbat cam le 35 de ani, atletic, inalt, imbracat in bej, sport-elegant. Cand i-am intalnit privirea (eu, in spatele ochelarilor de soare) a zambit larg, parca a recunoastere si chiar a schitat un salut, care mie mi-a creat un usor disconfort dubitativ, pentru ca in mod sigur nu-l mai vazusem niciodata. Putin stanjenit, ca in fata unei confuzii, el a grabit pasul si m-a intrecut. N-am acordat pe moment nici o importanta intamplarii, dar barbatul nu avea un mers mai rapid decat al meu, asa ca l-am intrecut din nou. Am simtit zambetul lui oarecum surprins, dar mi-am vazut de drum in ritmul meu alert. Ceea ce deja imi atragea atentia era insistenta lui de a ma depasi din nou, lucru care s-a si intamplat. Era randul meu sa zambesc, imi aminteam nenumarate intamplari din trafic, masini ce se intrec pe sosele si soferi care incearca ambitii minore la volan.Trebuie sa mai spun ca eu am un zambet permanent, natural si nuantat usor de impresiile ce ma domina.Probabil ca in acele momente zambeam putin si interior. La primul semafor mi-am dat seama ca persoana nu era familiarizata cu traseul si am profitat sa traversez neregulamentar (ca de obicei de altfel) castigand cateva minute pretioase. Strada este impartita in doua de un scuar si acolo este si statia de tramvai. Semaforul, desi nu permite trecerea pietonilor, nu permite nici trecerea masinilor, pentru un timp suficient cat sa ajungi la scuar. Apoi, cand ai verde, deja ai avantajul unei jumatati de sosea traversate. Aceste calcule mi le faceam si am reusit sa le si aplic, astfel incat sa ma distantez de (acum) evidentul meu urmaritor. Eram deja voioasa si rasuflam usurata cand am traversat complet strada si am mai dat si primul colt. N-a durat mult si iarasi am simtit ca cineva vine puternic din urma. A trecut pe langa mine (eu nu prea sunt depasita pe strada) si l-am recunoscut pe tanarul domn.Pentru ca deja coincidentele nu mai puteau fi simple, am decis sa-l las pe el sa ia avans si, desi ma grabeam, am intrat in primul magazin. Straduta e plina de magazine.Am intrat doar cateva minute, dupa care am privit in departare sa ma conving ca nu ma voi mai intalni cu urmaritorul necunoscut. Incepusem deja sa ma gandesc la altceva cand, dintr-un magazin iese chiar in fata mea, el. Eram deja inciudata si aveam de gand sa pun capat situatiei, asa ca am marit pasul, sa-l intrec, stiind bine ca nimeni nu se poate tine de mine daca imi propun asta. Am tentat sa-l intrec prin dreapta, fiind mai liber trotuarul. Chiar cand sa realizez depasirea, tanarul domn schiteaza un blocaj evident. Imi schimb atitudinea si incerc o depasire pe stanga, soldata de un blocaj indubitabil si de aceasta data. Nu mai incapea nici o indoiala, eram hartuita. Mi-am ridicat inelarul si i-am spus clar: - In caz ca nu ati observat, sunt casatorita. Mi-a zambit, evident amuzat, si a raspuns: - Voiati sa ma agatati? Mi s-a parut obraznic si i-am raspuns putin tafnoasa:- Nu eu. A zambit abscons si s-a prezentat. I-am raspuns politicoasa, dar distanta. Avea un zambet care parea a fi obisnuit, care inspira un fel de dispozitie permanenta. Deja devenea amuzant. M-a intrebat ce zodie sunt si pentru a ma incuraja sa deconspir mi-a spus ce zodie este (scorpion). Ma asteptam sa se lanseze in cine stie ce descrieri ale celor doua zodii, ceea ce pentru mine era complet lipsit de importanta. Niciodata n-am rabdare sa ascult prognoze zodiacale. Spre surprinderea mea, incepe sa rada si-mi spune ca habar nu are, nu stie daca se potrivesc cele doua zodii si ma intreaba daca eu stiu. Rad si eu, amuzata deplin. El continua, la fel de neinspirat sa ma intrebe ce zodie e sotul meu. Intru in joc si ii spun. Atunci el intreaba daca sunt compatibila cu zodia sotului. Ii Spun ca ne intelegem perfect, desi dupa zodiac s-ar spune ca nu suntem compatibili. Mai am doar doi pasi si voi intra pe aleea blocului unde lucrez. El nu stie. Ma intreaba daca nu vreau un suc, o cafea. Il anunt ca indiferent ce-a fost, urmarire sau cum s-o numi a fost amuzanta si...a luat sfarsit. El continua sa se amuze cand eu am virat brusc catre intrarea blocului in care m-am facut nevazuta.Ii povestesc imediat, amuzata, asistentei. Ea m-a sperie ca s-ar putea ca la plecare sa ma astepte tipul. Rad si- mi incep ziua care avea sa se termine seara tarziu. Cand mi-am reluat drumul spre casa mi-am reamintit cursa de la pranz. Am incercat sa-mi amintesc numele, simplu, pe care-l purta urmaritorul meu ,asa cum s-a recomandat dar... a fost imposibil. :) Drumul pe care-l fac zilnic spre servici, de atatia ani, ar fi extrem de monoton fara intamplari de genul acesta.

Lectie la zoo

2006-09-22T10:56:00.000-07:00

Ieri, la zoo, am primit o lectie de viata sau chiar de educatie a copiilor.
Am constatat cu surprindere ca a nascut leoaica, lupoaica, dar si porcusorii vietnamezi. Am vazut la fiecare cate trei pui.
Era ora mesei si ingrijitorii aduceau hrana. La vulpi am constatat cu uimire ca dintr-o vizuina de doar 1,5 m2 au iesit 8 exemplare platinate, negre. Intr-o alta cusca erau platinate albe.Gabi chiar a glumit: ,, Daca te faci platinata, sa nu fi ca cele negre".
Lupoaica avea trei pui, costelivi. Parea si ea istovita si usor naparlita. Cand a primit hrana, patru bucati de carne cruda, ne asteptam sa vedem cum isi hraneste puii.
A inghitit hulpav doua bucati. In acest timp, puii s-au apropiat, timid, de celelalte doua. Erau imposibil de mancat. Se invarteau in jurul lor, morsicau fara sa poata desprinde nici macar o bucatica. Unul din pui s-a apropiat de mama. Ea l-a indepartat cu brutalitate. Puiul a facut uz de toate farmecele si gratia lui ingenua. Mama, neinduplecata, isi vedea mai departe de ciosvarta a treia, din care, totusi, s-a desprins o bucatica pe care puiul a inghitit-o imediat. Ceilalti doi pui au inceput o disputa acerba pentru ce-a de-a patra bucata. Maraiau amenintator, se impingeau, se muscau chiar. Era un exercitiu in lupta pentru existenta.Cu ratiunea noastra am fi vazut alimentatia lor cu totul altfel. Nu era necesara nici o disputa. Mama ar fi putut sa rupa bucati mici pentru pui si sa-i ramana si ei suficient. In lumea lor, insa, aceasta era o lectie de existenta. Puii trebuiau sa lupte pentru hrana, sa invete asta inca de la inceput. Astfel, cei doi pui s-au luptat cu inversunare pentru bucata pe care mama le-a lasat-o intentionat. Ea n-a intervenit deloc. Puiul care reusise sa prinda o bucatica de carne s-a ghemuit langa mama care-si facea indiferenta siesta. Remarcam ca este cel mai intremat, poate era favoritul. Ceilalti doi se luptau inca pentru bucata indestructibila. Unul parea usor ranit, dar nu abandona. Inainte de a se fi decis invingatorul, am parasit disputa, gandind la eficienta educatiei la animale. Cred ca am primit cam tarziu aceasta lectie, dar nu inseamna ca n-o voi retine.

Ganduri pe strada

2006-09-22T10:54:00.000-07:00

Pe strada am trecut pe langa un om (homless) care, gandeam eu, semana cu Brancusi. Cand tocmai faceam aceasta reflectie, l-am auzit spunand: ,,- Frumoasa esti, doamna!" Gabi i-a replicat ceva de genul ,, De aceea am ales-o", eu n-am reusit sa dau glas gandului meu.

Bebelusa

2006-09-22T10:53:00.000-07:00

In parc. O pereche tanara, la o masa spre care priveam. El tinea atarnat de piept, intr-un ham, un bebelus. Dupa bratara fina, de aur, am dedus ca e fetita. Cand a scapat din streangul acela, bebelusa a trecut la alimentatia oferita de mama. Ceai. Priveam cu cata disperare suge. I-am spus sotului meu care privea si el scena, ca un mare iubitor de copii, ca bebelusa e flamanda si mamica nepriceputa. Pana la urma mamica a inteles si a schimbat ceaiul cu lapte. In scurt timp, captivata de dialogul cu prietenii mamica a uitat de biberon si bebelusa inghitea cu nesat aer. Devenea tot mai agitata. A fost momentul cand admiratia muta in fata unei minuni a lumii m-a propulsat catre ea. Sotul meu, caruia ii marturisisem intentia, m-a admonestat. N-am tinut cont si am ajuns imediat langa bebelusa. Mamica parea incantata de perspectiva ca cineva sa-i preia atributiile. I-am inspirat incredere imediat. Bebelusa avea doar 3 luni. Ochii incredibil de albastri si toate trasaturile de o delicatete subjuganta. Experta, am facut mai intai manevrele de scoaterea a aerului ingurgitat, apoi am continuat sa-i dau biberonul. Fetita tragea cu disperare, dar laptele parea de neclintit din recipientul lui. Am intrebat mamica daca a verificat orificul tetinei. Ea a spus ca e redus, tocmai pentru ca si fetita e foarte mica. Am vrut sa verific si eu. Orificiul era blocat. Atunci am inteles amandoua, disperarea bebelusei. Dupa ce am rezolvat impedimentul am avut parte de cea mai frumoasa recompensa. Fetita a mancat hulpav si fara pauza tot continutul, in admiratia nemascata a asistentei. M-a tinut in tot acest timp cu manutele strans, de degete si la final mi-a zambit satisfacuta. Taticul, uimit si el de succesul alimentatiei rapide a sugarului, m-a intrebat de ce nu-mi fac si eu unul, daca tot imi place asa de mult. Am zambit si cand tanara mamica a indicat prezenta unui copil la masa de la care veneam. Baietelul de 12 ani care ne insotea era nepotul, fiul meu de mult nu ne mai insoteste, are 18 ani. Surpriza era evidenta. Le-am multumit pentru delectarea pe care mi-au oferit-o si am plecat cu baietii mei sa dam o mana de iarba proaspata ursului, conform unei mai vechi obisnuinte.

Bogdan

2006-09-22T10:52:00.000-07:00

Am terminat de citit cartea. Spre final, Bogdan (care a refuzat sa-i mai citesc Legendele Olimpului) a venit langa mine, in pat. Tragea cu ochiul la ce citesc, apoi l-am vazut tot mai captivat, era dezamagit cand intorceam pagina fara ca el sa fi terminat. Am decis sa-i povestesc ceea ce citisem pana atunci si sa citesc mai departe cu voce tare. A fost incantat. A stat apoi lipit de mine pana am terminat romanul. Dupa baia pe care si-o dorea inca de dimineata, a venit cu parul tepos si ud, m-a imbratisat si sarutat ca inainte de culcare. Mi-a soptit la ureche ca abia asteapta sa povesteasca ceea ce i-am citit, cand se va duce la scoala.

Declaratie de dragoste

2006-09-22T10:50:00.000-07:00

Nu-mi place sa gatesc. Cat am stat cu mama, refuza cu incapatanare sa ma invete. Este foarte priceputa. Singura a facut pregatiri pentru nunti si botezuri. Uimitoare cand are musafiri. In numai cateva minute pregateste o masa copioasa. La fel de priceputa in tot ce se lucreaza de mana. Laseta a fost o pasiune pentru ea. Opere de arta tot ce a lucrat.Imi amintesc bine, ca adesea voiam sa stiu si eu. Chiar ii ceream sa ma initieze.Totdeauna refuza cu hotarare.-Tu sa inveti carte, sa ai menajera! Sa nu faci singura toate astea.Am invatat, dar menajera nu am. Asa ca si astazi trebuie sa gatesc.N-am devenit o bucatareasa priceputa nici dupa ce am exersat ani. La inceputul casatoriei gateam pe un resou improvizat. Lua mult timp. Era obositor. Primul aragaz n-a schimbat prea mult situatia, doar ca pe patru ochiuri se pregateau simultan mai multe feluri de mancare. Totdeauna gateam pentru mai multe zile, mereu incercand sa stau cat mai putin la cratita. Sotul meu ma incuraja. "Cea mai buna mancare e cea gatita de nevasta". Il credeam, mai ales ca manca tot. Dar mancarea mea nu semana niciodata cu cea de la mama de acasa. Aducea mult cu cea din cantinele prin care am trecut ca eleva, studenta si apoi stagiara. Cati ani am mancat la cantina? De la 16 la...27.Am intrebat-o la telefon pe mama, cand am gatit prima supa, cum se face. Mi-a raspuns telegrafic si de atunci am tot gatit dupa reteta astfel insusita.Acum pun din nou bucatele la foc si-mi amintesc toata istoria mea de... bucatareasa. Cat de mult asi vrea ca mancarea pe care o pregatesc astazi sa fie cea mai gustoasa din lume!Si-mi amintesc cum venea mama la noi, dupa ce ma casatorisem. Adesea ne ducea la restaurant. Cum isi permitea? Nu stiu. Asa cum multe alte lucruri facute de ea sunt inexplicabile. Odata am insistat sa mancam acasa. Gatisem. Era dupa cinci ani de casnicie. Mama a reiterat invitatia la restaurant, dar am fost ferma. Ramanem sa mancam ce am gatit eu. Supa. Eram noi trei la masa. Eu si sotul meu sorbeam supa aburinda. Mama privea mirata in farfurie. Si-a facut, dupa un timp, curaj si a luat o lingura de supa. Figura ei a conturat o grimasa din care mi-a fost clar cat de greu ii este sa inghita. O priveam contrariata.N-a mai rezistat:-Cum faci tu supa?I-am raspuns putin tafnoasa:-Asa cum m-ai invatat. Un morcov, un cartof, o ceapa, fidea, patrunjel, vegeta si sare.Disperarea din ochii mamei n-avea margini.-La cinci litri de apa?Pentru prima data cineva imi spunea cat de oribil gateam. Mama se uita acum indignata la sotul meu:-Si tu ai mancat tot timpul apa aceasta?-Da, mama, de cinci ani.Am ras. De atunci de fiecare data cand mancam impreuna evocam momentul, devenit crucial pentru mine. Ma gandesc mai mult la ceea ce pun in mancare. Am inteles ca doar dragoste, nu e suficient.Astazi pun toate ingredientele si toata dragostea si tot nu mi se pare de-ajuns.Si-mi amintesc de matusa Polina, sora bunicului dinspre mama. Femeie care a trait toata viata ca un pustnic. Nu vorbeste cu nimeni. Traieste din munca ei,in ograda si la camp, fara sa fi avut vreodata servici. Un satean care are teren invecinat cu ea povesteste. Pusesera amandoi lucerna. Se facuse de toata frumusetea. Stiau ca vor avea toata iarna pentru animale. Acum trebuia cosita si stransa. El, om tanar si in putere s-a apucat odata cu matusa. O vedea mereu, ca o furnica. Trecea cu spinarea plina. Se minuna barbatul. Cum poate o mana de femeie, la peste 80 de ani sa care cu asa iuteala. Nedumerirea lui s-a transformat in revolta, catre seara, cand si-a dat seama ca el nu termina treaba, iar matusa e aproape gata. I s-a pus in cale.-Tusa Polina cum faci dumneata, invata-ma, ca eu nu reusesc? Termini si pe mine ma prinde noaptea aici. Cum aduni, cum cari, mai repede decat mine?Cu spatele cocarjat de greutate, batrana s-a inchinat si i-a spuns:-Eu? Nu eu fac toate astea. Singura n-am cum le face.A ridicat ochii apasati de vreme, catre cer. Apoi a disparut, odata cu ultimul balot de lucerna.Gatesc si-mi vin in minte toate acestea.

Intimitate

2006-09-22T10:48:00.000-07:00

Intimitate
Sunt barometrul sentimentelor tale. Daca presiunea atmosferica m-ar iubi, asi fi cel mai fidel indicator al ei. Asa, nu-mi ramane decat sa indic exact bucuriile si intristarile tale, dorintele si emotiile pe care, teleaptic, mi le transmiti. Cand ti-am impus limite de comunicare stiam ca voi fi prima care va avea de suferit. Tensiunile tale miscau spasmodic acele barometrului meu. Te ingrijorasei ca mi-ai dat telefonul si e-mail adresa ta. Mi-am amintit cat de greu te-am determinat s-o faci. Cat de greu a fost, apoi, sa patrund sub carapacea ta, sa te trag afara, sa te contemplu. Cred ca exploratorii, marii descoperitori doar, au mai trait asemenea bucurii. Te-am vazut frumos ca un zeu grec. Sub duritatea ta diamantina am descoperit vulnerabilitati si sensibilitati care ne erau comune.
Cand am aflat ca se vorbeste despre intimitate stiam ca am multe de povestit. Ma gandeam ca ar fi posibil, insa, sa patesc la fel ca G. Ea este, in opinia mea, unul dintre cei mai talentati scriitori necunoscuti. Dovada, scrisorile ei, opt ani de corespondenta care m-au ajutat sa supravietuiesc. Cand i-am cerut sa scrie un documentar pentru o revista, s-a blocat. N-a reusit. Pe mine ma purtase in destinatiile exotice ale concediului ei, dar cand a fost sa adune totul intr-un material publicabil, autocenzura, poate exigentele ei, au facut totul insurmontabil. Imi amintesc descumpanirea mea, dezamagirea chiar. Acum, cand stiu si eu tema, dinainte, ma gandesc daca nu cumva aceasta sugruma spontaneitatea ideilor si impovareaza dorinta de destainuire. Simt ca nu.Voi putea sa spun tot ce am acumulat, sa dau drumul suvoaielor care s-au adunat in spatele barajului in atatia ani.Ar trebui sa incep cu bunica. Amintirile despre ea sunt tot atatea puncte de reper in univers. Femeie care a nascut noua si a crescut sapte copii si se pare, cam tot atatia nepoti. Nu am vazut-o niciodata cand se imbraca. N-am vazut-o niciodata neimbrobodita. Am vazut-o, insa. cand se pieptana. A fost un privilegiu. Atunci am vazut prima data ca bunica avea parul lung. Nu si l-a tuns niciodata. Facea parte dintr-un ritual. Parul ei carunt, rarit de vreme, era pieptanat cu grija, intr-un fel pios, adunat intr-o coada care apoi se incolacea la spate si ramanea tintuia acolo, in agrafe subtiri, pana seara urmatoare, cand ritualul se relua. Firele de par ramase in piepten, nu se aruncau. Ele erau parte din trupul bunicii, deci sfintite. Urmau acelasi ritual ca al apei de imbaiat, se intorceau in natura. Fiecare gest al bunicii avea ceva sacru. Nu i-am vazut niciodata trupul si acum ma tot straduiesc sa-mi amintesc daca a purtat vreodata maneca scurta, sau piciorul fara ciorap si inclin mult sa cred ca nu. Parintii, fara a fi atat de piosi, ne-au educat intr-un respect al intimitatii. Tata, spunea dansul la porc si dansa la gaina. Respectul acesta pentru tot ce-l inconjoara l-am inteles mult mai tarziu. Pentru a nu supara pe cineva era gata sa-i dea dreptate si cand evidentale indicau contrariul. Avea o asa grija sa nu tulbure pe nimeni, sa lase de la el numai sa fie bine, incat de cele mai multe ori facea gesturi de o bunatate confundabila cu prostia. Cum altfel asi putea catologa felul in care el a cedat pieile de miel din care trebuia sa-mi faca mie Alain Delon (haina atat de la moda pe vremea aceea). Fusese inMoldova natala dupa ele. Le alesese pe cele mai frumoase. Le daduse unui unchi la tabacit. Acestuia, de cum le-a zarit, i-au sclipit ochii. I-a popus tatei un targ. Ii dadeaastrahan pentru pieile merinos. Tata i-a spus ca sunt pentru haina mea si i le-a incredintat spre argasire. Am stiut imediat ca nu le vom mai vedea. Asa s-a si intamplat, ne-a adus in schimb niste piei latoase, duble in dimensiuni. Din pacate numai Alain Delon nu se mai putea face din ele. N-a fost totul. Un alt unchi le-a zarit si a considerat ca ar fi numai bune de huse pentru masina lui cea noua. Spre stupefactia mea, tata i le-a daruit. Niciodata n-au ajuns huse, dar la intrebarile mele, insistente, tata mi-a raspuns ca voia oricum sa scape de ele, sa nu-si mai aminteasca de inselatoria celuilalt unchi. Asa era el, omul care spunea buna ziua si la pietre. Asa model am avut noi, cele trei fete, care am crescut sub exigentele militare ale mamei. Ea era tot timpuil cu noi. Tata venea rar, uneori o data pe luna. Lucra pe santier. Mama devenise un fel de fac totum. Nu-i intelegeam asprimea fata de noi. Stiam insa foarte bine ca face mult mai mult decat poate. Nu stiu cum a reusit ea sa ne creasca asa cum suntem. De multe ori ma intreb ce ne-a spus mama, cum reusit sa fie un asa bun didact. Parinte la randul meu, nu rareori ma simt incapabila sa transmit fiului meu valorile la care tin. Mama a reusit. Eram trei, n-aveam camere separate si totusi niciodata nu am fost private de intimitate.
Primul rapt l-am simtit la caminul din liceu. Acolo, trebuia sa ma imbrac si sa ma dezbrac in prezenta altcuiva. Imi amintesc stupoarea pe care am incercat-o cand am vazut cu ce dezinvoltura se comporta colegele mele de camera. Ele erau deja al treilea an in camin. Toate subterfugiile mele erau sortite esecului. Nici la baie nu eram singura. Voiam sa invat, aveam nevoie sa stau la camin, trebuia deci sa ma acomodez. Cat mi-au ars obrajii, stiu numai eu. Dar, ma pregateam sa devin medic, trebuia sa ma calesc.
Facultatea a debutat cu practica la Simian, la cules de struguri. O luna cantonament intr-un fost grajd amenajat sa gazduiasca in paturi supraetajate studentele mediciniste. Aici am avut parte de cele mai superbe imagini de trupuri feciorelnice. Eram fascinata de frumusetea colegelor mele. Complexata inca, de pubertatea care ma adusese brusc la dimensiunile care aveau sa fie definitive, ma ascundeam cat puteam de bine in haine ca de camuflaj.. Cel mai mult ma deranjau sanii. Mi se pareau enormi si ma incomodau. Nu i-asi fi aratat pentru nimic in lume. Priveam cu nesat la colegele mele care ii etalau ca pe niste trofee si recunosteam cu incantare ca aveau cu ce se mandri.
In caminul facultatii, toplesul nu mai era o noutate. Acum aveam sa deprind de la colegele mult mai mari (anul trei deja) subtilitatea farmecelor feminine. Orice iesire era minutios pregatita, ca un asalt. Trusele de farduri erau etalate si sub straturi succesive dispareau, incredibil, cosuri si puncte negre. Ochii capatau contururi ademenitoare si buzele senzualitati provocatoare. Adepta indaratnica a simplitatii si naturaletii, cu greu m-am lasat convinsa sa se incerce si pe fata mea puterile miraculoase ale trusei de farduri. Nici dupa ce am fost dichisita cu toata maiestria nu am fost convinsa sa apelez la randu-mi la acestea.
Socul a fost prima lectie de anatomie. S-a intamplat in sala care avea sa ne gazduiasca prima jumatate a fiecarei zi din urmatorii doi ani . O sala vasta, cu ferestre inalte la care nu se putea ajunge si prin urmare ramaneau vesnic inchise. Era la demisol. Mirosul greu, de formol, a fost primul semn ca nu am ce cauta acolo. Pe o masa cimentata era etalat un barbat gol. Toti colegii si colegele mele s-au inghesuit spontan in jurul trupului acela care avea sa fie materialul nostru didactic. Am iesit pe hol si m-am lipit cu spatele de peretele inghetat. Priveam rugator in sus. Era prea mult pentru mine. Voiam sa ajung medic, dar nu asa. Acum am aflat ca in vest nu se utilizeaza cadavre, ca se lucreaza doar pe mulaje. Se pliaza foarte bine pe sensibilitatea mea, acesta excludere a materialului uman.Nu puteam sa intru in sala de disectie. Nu puteam sa ma apropii de trupul acela. Era un barbat care a trait, a mers, a mancat, a vorbit….a iubit. Nu nu puteam sa folosesc bisturiul pe trupul acela. Doi ani mi-am repetat aceste lucruri si multe altele. Mi-am pus atatea intrebari despre omul acela, ca asi fi fost mai degraba in stare sa-i aflu biografia decat sa-l ating. Privirile mele catre el nu puteau fi decat piezise, paralele sau inlacrimate. A recunoaste ca nu pot sa particip la orele de anatomie era echivalent cu a renunta la studii. Am reusit (veti putea crede?) sa ma eschivez, doi ani, fara ca cineva sa stie. N-am atins acel corp. La examene ma duceam cu cineva care stia tot si imi arata scurt elementele anatomice la care s-a ajuns cu disectia, care facuse deliciul catorva baieti ce se pregateau sa devina chirurgi. Excelenta mea memorie vizuala ma ajuta sa retin blitz totul si nimeni nu realiza absentrismul meu de la orele de disectie. Nici faptul ca eu n-am cumparat nici un os si nici n-am dormit cu ele sub perna. Stiam bine fiecare element anatomic, fiecare scobitura, orificiu, tuberozitate, din plansele desenate. Tot doar inainte de examen priveam scurt cate un os bine conservat, aflat deja in posesia mai disperatelor colege care si-l achizitionasera inca de la inceputul facultatii, uneori pe bani grei De curand, la aniversarea unui prieten am intalnit un cuplu. Ea medic, el avocat. N-am reamintit de orele de anatomie, cu oasele lor cu tot. Brusc, ea si-a intrebat sotul unde sunt oasele ei. El i-a raspuns senin ca, probabil, au ramas in casa socrilor. Ea isi aminteste ca le-a pus bine, in pod. Sotul sare exasperat si-i cere imperios sa fie serioasa, spera ca oasele acelea care l-au torturat (craniul trona in biblioteca socrilor) nu sunt acum in casa lor cea noua.Atatea trupuri am vazut, atata frumusete dar si abjectie fizica!Fiecare trup isi suporta boala intr-un fel specific. Impresionante sunt femeile cochete. Le-am urmarit evolutia. Deveneau palide si incercanate in camasile albe de spital. Cand le revedeam fardate stiam ca le este mai bine, ca deja reintra in normal. Ma gandesc la primul viol. Chirurgul pe care l-am secondat sase luni in cate 3-6 operatii zilnic. Era si directorul spitalului. Ma primise parinteste, ma ajutase cu formalitatile si chiar imi facilitase cazarea. Ii eram indatotrata. Asa debuta stagiatura mea. Pasionata de chirurgie, nu faceam decat sa cochetez inca putin cu o idee abandonata. Din anul intai pana in anul sase am facut garzi la chirurgie. In ultimii ani intram in sala de operatii fara probleme. Cele sase luni de operat mana a doua erau ca frisca de pe tort. Renuntasem odata cu lucrarea de diploma la marea mea iubire, chirurgia. Stupefactia profesorului in fata motoului meu:,, Ca un ultim omagiu, chirurgiei”. ,, Ce vrei sa spui? Moare chirurgia?” m-a intrebat. ,, Nu, eu renunt la ea”. Voiam familie si amandoua nu aveau loc, asa cum nu au loc doua sabii in aceeasi teaca. Profesorul stia cel mai bine si desi nu-si putea ascunde regretul, a inteles ca avea sa ma piarda.Parea ca voi fi fericita in acea sectie unde inca o data faceam ce-mi placea cel mai mult, intram in sala de operatii. Cu vulgaritatea operatorilor eram deja familiarizata, o nota mai ingrosata devenea doar o doza suplimentara de vaccin. Am deprins repede exigentele chirurgului si in scurt timp i-am devenit indispensabila. Cateva altercatii intre el si colegii mei (doi baieti simpatici pe care i-am simtit ca fratii in acel stagiu) m-au facut vulnerabila. Chirurgul stia si nu mi-a aplicat aceleasi metode. Am apreciat. Beneficiam deja de un tratament preferential. Nu eram niciodata bruscata, chiar daca tot niciodata nu eram incurajata. Situatia mea s-a lamurit, scurt, inca din primele zile. Propunerea a venit pentru mine ca un traznet, dar n-am lasat sa se intrevada nimic din consecinte. Puteam fi ajutata sa promovez, sa devin specialist in orice domeniu mi-asi fi ales. Virginitatea nu putea constitui o problema, de altfel, credea el, nu poate fi ceva real la varsta mea. I-am raspuns brusc: ,, pentru mine virginitatea tine mai mult de psihologie decat de anatomie” . Desigur, citisem undeva . Si-a dat seama din rapiditatea raspunsului, dar a fost putin dezorientat. A insistat si atunci nu m-am mai eschivat, am raspuns franc. Urma ca aceasta discutie sa nu afecteze munca in echipa. Dar nu acesta a fost violul. A venit mult mai tarziu. Eram deja in stagiul de ginecologie. Tot garzi. In seara aceea eram la urgenta. Asteptam salvarea cu o gravida cu amenintare de avort. L-am revazut pe directorul chirurg. M-am bucurat instantaneu. Era omul de la care, in sase luni, invatasem toata chirurgia generala. Ma lasase chiar sa operez o apendicita. A trecut pe langa mine plin de veselie. Era foarte rumen. Statura lui impunatoare avea ceva directorial, oricum. Ne-am salutat si a trecut spre iesire. Ca iluminat de un gand s-a intors din usa sa-mi spuna un banc. Spunea mereu bancuri si povestea mereu chestii deocheate. Eram obisnuita. Acel banc, insa, a fost un viol. Era o aluzie directa la o dorinta a lui, exprimata si refuzata, candva, elegant. Duhoarea de alcool nu a constituit o circumstanta atenuanta. Omul pe care l-am considerat, pana atunci, avand calitati si defecte la fel de mari, mi-a ramas de atunci, in memorie, ca un violator.Mi se spune ca nepotul meu, plecat la facultate, in Bucuresti, vrea sa abndoneze studiile. Nu se poate acomoda cu metropola. Aglomeratie, mizerie, viata insuportabila in comun, la camin. Totul e apasator, nu are aer. Ma declar surprinsa si comentam indelung. Fiul meu vine si intrerupe sirul prezumtiilor mele. Explica doct si foarte sigur. Alexandru (nepotul) a crescut la casa. Cei care au trait la casa au spatiul intim mult mai vast. Brusc, la 19 ani, acest spatiu intim ii este diminuat, invadat chiar. E normal sa dezvolte o reactie de respingere,de aparare. Ma mir ca remarca vine tocmai de la Radu, pe care altfel il consider superficial. Imi aminteste de cursurile de psiho-pedagogie unde ni se explicau, in metri, distantele de adresabilitate. Nu le mai stiu exact, dar retinusem ca sub 75 de cm, deci cam o lungime de brat, nu ai voie sub nici o forma, sa te apropii de cineva, decat doar daca el isi manifesta intentia. Asa imi explic de ce mi se par libidinosi cei doi pacienti care sar mereu sa-mi sarute mana. Un gest care ar putea fi intruchiparea elegantei masculine, devine, in practica lor, care nu se bucura de acceptarea mea,un gest vulgar, de violare a intimitatii.Cat asi putea sa mai vorbesc inca despre intimitate!…
Revin la tine, care m-ai lasat sa te cunosc. Dorinta mea de a te descoperi, de a-ti arata tie si lumii ce ascunzi sub carapace, a fost ca o destramare de basm (cand printesa arunca in foc pielea de porc, printul, astfel deghizat, dispare). Te-am cunoscut si te-am inteles pana in itimitatea care ar face ca oamenii sa devina aliaje, daca ar fi metale. A fost o stare de gratie, posibila doar pentru ca am comunicat fara bariere. Incandescenta ta, de care ma fac vinovata, impune acum barierele pe care eu le stabilesc. Dincolo de ele, de dorinta ta de a reveni in carapace, de a trage oblonul, sta barometrul meu, sensibil adanc la orice vibratie.

Colibita

2006-09-22T10:47:00.000-07:00

COLIBITA

Am fost atrasa de ideea unei tabere de vara in zona montana, mai ales la invitatia insistenta a prietenilor de pe radio3net. Cum concediul era planificat la mare, se plia numai bine pe apetitul meu pentru ozon si brazi.O companie ca cea a tinerilor nostri prieteni era de asemenea o chemare irezistibila. L-am entuziasmat si pe Gabi, altfel mult mai reticent. S-a ocupat cu zel de toate pregatirile (bilete dus-intors, bagaje, etc).Plecam din Craiova la Bucuresti si de acolo cu grupul la Bistrita. Trenul nostru ajungea cu o ora inainte de plecarea din Bucuresti, suficient pentru a ne intalni prietenii.Nu stiam prea mult despre organizarea taberei, aveam sa aflam pe parcurs.Joi, cu bagaje si entuziasm ne-am dus in gara. Taximetristul care ne-a lasat la intrare ne furnizase deja o surpriza incantatoare. Chiar cand sa incheiem cursa noastra in masina lui bine intretinuta si cu o muzica de fond bine aleasa, a primit un telefon: _,,Alo, Pierre, bonjour! Commen ca va?" si tot astfel, l-am auzit purtand o conversatie cu un frumos accent fratuzesc.O delectare surprinzatoare pentru noi, care am considerat-o si de bun augur pentru un inceput de week-end promitator.Ne-am inselat. Elanul ne-a fost brusc taiat (ca si respiratia) de constatarea incredibila ca trenul nostru avea o intarziere de o ora. Neuronii nostri pregatiti pentru un relash montaniard au fost brusc asaltati de probleme matematice ce se exprimau in kilometri si ore,in teorii ale probabilitatii. Gabi tipa exasperat la ceferista de la informatii, care mai mult decat sa dea vina pe colegele de la agentia de voiaj, nu stia. Mi-am scos telefonul si-am multumit inca odata progresului tehnologic. Pacientul meu, taximetrist, era gata sa ne duca in Gara de Nord, dar timpul era la limita. Mai putin de patru ore. Ma gandeam la cursa contra cronometru care urma si mi-asi fi dorit un sofer mai experimentat. Stiam unul singur cu care m-asi fi incumetat la asa o cursa. I-am spus lui Gabi ca ar fi cazul sa ceara masina lui de serviciu, care de altfel il ducea mereu la Bucuresti cand altii aveau nevoie de el. Neasteptat, a reactionat. Abia atunci am realizat cat de mult isi dorea el sa ajungem la Bistrita. Ne-a fost asigurata masina, suportam cheltuielile.Ce n-am stiut era ca masina venea de le tara. Alte 30 minute pierdute.Cand i-am spus soferului ca trebuie sa ajungen in Gara de Nord in trei ore si jumatate, stiam la fel de bine ca si el ca ne angajam intr-o ,,misiune imposibila". Numai gandul la circulatia bara la bara din capitala cu 10 bulevarde simultan in reamenajare, ne dadea fiori reci. Traficul era imposibil. Barbatii de pe locurile din fata imi semnalizau orice incurcatuta prin ducerea simultana, reflexa, a mainii la crestet. Credeam ca vor face chelie pana la Bucuresti.Muzica relaxanta ramanea pentru pietonii intarziati pe trecerile marcate sau nemarcate. Noi sufeream pentru fiecare trailer care nu ne permitea o depasire si parca toate iesisera special la defilare.Pana pe autostrada pierdusem o ora si jumatate. Am traversat urmatoarea ora cu 170km, ceea ce, in alte conditii ,m-ar fi determinat sa cer sa cobor. Bucurestiul ne-a furnizat, incredibil, surpriza unor culoare libere salvatoare. Era ca si cand am fi impresionat prin cursa noastra de pana atunci si cineva, care ne-a urmarit, a considerat ca meritam sa ajungem la destinatie. Am simtit cum ne facilita un deznodamant fericit. Telefoanele zbarnaiau agitat,prietenii nostri erau alarmati de intarziere. I-am gasit tineri si exuberanti la McDonald`s si- am avut chiar ragaz sa povestim peripetiile noastre.
Multumim CFR pentru bunul mers al trenurilor! Nu, sa nu-si ceara scuze, altfel n-asi fi avut ce povesti.
Drum de noapte in glasul rotilor de tren. Prilej sa-mi amintesc de naveta mea la Ditrau,cu acelasi tren, in urma cu aproape 18 ani. Atunci nu era direct, schimbam in Braov. Acum, in miez de noapte, in Brasov urcau alti prieteni. Foarte dragi. Printre ei, Teodora, care avea sa implineasca 9 ani la Colibita. Am cunoscut-o cand unchiul ei mi-a cerut s-o sun, intr-o zi cand el urma sa ajunga seara, tarziu, acasa. Parintii ei erau plecati la lucru in America. Am vorbit mult atunci cu ea. Mi s-a parut un copil maturizat, responsabil.Luase cinci de foarte bine in ziua aceea, inca o data memorabila. Mi-a spus povestea ei prefetata, Legenda Oltului si a Muresului ( doi frati care au fost despartiti impotriva dorintei lor). Am inceput mai apoi sa-i citesc Legendele Olimpului. Indata ce am deschis usa compartimentului mi-a sarit in brate. Urmatoarele zile am stat mult impreuna.Noaptea aceea am cunoscut-o pe Victoria, companioana noastra. Studenta la ASE, studia ,singura, de doi ani, japoneza (voia sa plece la lucru in Tara Soarelui Rasare). Aceasta desoperire a fost prilej de discutii elevate cu implicarea prietenilor nostri de la radio, tineri si surprinzatori prin preocupari. Am intrebat despre frumusetile locurilor si Victoria s-a oferit sa ne arate Bistrita, daca programul nostru ne va permite.Mi-asi fi dorit mult, asa cum imi doresc sa exploatez fiecare loc si moment pe care-l parcurg. Ne-a avizat asupra deliciilor culinare ale zonei: branzeturi, slana, palinca.
Dimineta eram buimaca, neobisnuita cu nopti nedormite. In Bistrita ne astepta colibri,chaterasul care organizase tabara. Un tanar brunet, cu priviri cetoase,vite rebele acoperind ochii indirect cercetatori. Atletic, dar usor inclinat, parca mereu gata sa-si asculte interlocutorul. Il chema Calin si asa cum aveam sa-l cunosc, trezea similitudinicu poezia eminesciana. Am schimbat priviri intrebatoare (cine esti tu si ce gandesti?) dar am vorbit mult mai tarziu.Am parcurs nemultumit-obosita peisajele ce se etalau de-a lungul soselei prost intretinute. Ma gandeam daca nu cumva intentionat sunt mai greu accesibile locurile frumoase.Sa ajungi acolo numai daca iti doresti suficient de insistent. La Colibita (un lac de baraj, extins prin acumulari pluviale, inconjurat de paduri de brad si constructii tot mai indraznete) eram primiti in doua vile. Intr-una am fost cazati, in cealalta urma sa luam masa. Unii au preferat sa locuiasca tot in vila in care mancam, de altfel cu un confort sporit de cazare. Dupa prima noapte nedormita, au inteles dezavantajul de-a avea patul deasupra salii de biliard.Intr-o sala vasta, ne asteptau mese intinse, ca de ospat. Deliciile despre care eram deja avizati, tronau. Trei zile am mancat urda. Nici sarmalele la ceaun (1200 spuneau gazdele), nici gratarele, nici mititeii, ori fasolea cu carnati n-au fost argumente convingatoare. Urda a fost regina oieritului zonal.Ma tot minunam ca nu se mai termina berea, adusa de-a dreptul in lazi, in ciuda eforturilor sustinute ale baietilor aflati intr-un atat de mult dorit relash........................................................
Au urmat trei zile de odihna pe care fiecare le-a exploatat cum s-a priceput mai bine.Lacul avea oarecum o forma ovalara, neregulata. Privind spre el, ne plasam in treimea dreapta a ovalului. Mergand mai spre dreapta se ajungea la barajul care-l generase. Ma ispitea un ocol complet al lui. Am incercat din prima zi, pornind spre stanga, dar ne-am oprit la Mitza, undeva in coada lacului, unde drumurile se bifurcau si nimeni nu stia sa ne indrume, mai mult ne ofereau informatii contradictorii. Nu riscam sa ne prinda noaptea prin locuri necunoscute,asa ca ne-am intors.Am cules flori de camp, demne de un buchet de mireasa.Aveau sa impodobeasca sala de mese in zilele urmatoare, sfidand supozitiile celor ce credeau ca vor muri a doua zi.Probabil ca in mod normal asa s-ar fi si intamplat,poate doar admiratia noastra plina de multumire pentru aceste uimitoare daruri naturale le incapatana sa reziste.A doua zi am pornit spre baraj. Grupul se misca lent, ca in reluare. Ne bucuram de fiecare stanca,prapastie, floare, pom. Profesorul de geografie din grup ne informa doct despre formele de relief. Florinete si cornete,conuri, circuri, chiar supozitii fanteziste despre evolutii geologice.Il ascultam distrata, mai ales de intrebarile incitante ale celorlalti.O palnie giganta, betonata, aflata la capatul unui pod suspendata starnit reactii contradictorii. Exploratorii indraznetis-au avantat, mai fobicii priveam, tematori, de la distanta. Gabi ma tot indemna sa ma apropii de acel monstruos hau. Il estima la 200m. Profesorul a corectat,90m.Ametesc privind doar prapastia naturala ce se casca in buza drumului, nicidecum sa ma mai hazardez pe podul suspendat sau sa mai cobor cu privirea in putul betonat.Privesc insistent lacul si sunt indata rasplatita. Prin transparenta se zaresc pestii. Descriu tacute traiectorii circulare, ca un miraj al peticelor de apa insorite. Un indicator ne trimite in basm:Taul zanelor sibrusc, ne dorim sa ajungem acolo, pe taramul celalalt. Grupul parca se invioreaza la ideea unei tinte de drumetie.Cu ceva experienta pe munte, intreb primele persoane intalnite, doua tinere vilegiaturiste, daca stiu despre Taul Zanelor. Raspund cu siguranta:,, da, este putin mai incolo".Cu o zi inainte, intalnisem doi biciclisti (pareau tata si fiica). Ne spusesera ca au facut ocolul lacului in patru ore, noi ne blocasem la Mitza, coada lacului, in opozitie cu barajul. Acum mergeam entuziasti in cautarea basmului. Din urma ne-a prins o caruta.Carutasul ne-a invitat bonom. Am urcat cativa, ei cu entuziasm, eu cu reticenta, peste sacii cu grau, suprapusi,care incarcau caruta. Bucuros de companie, carutasul vorbea vesel si privea numai la noi. Caruta se legana pe marginea prapastiei. La fiecare cotituraaveam impresia ca sacii de sub mine fug si eu cu ei, in hau. Ii tot ceream omului sa fie atent la condus,el se amuza de teama mea si-mi tot dadea asigurari ca ar putea sa doarma, calul stie singur drumul.Angoasa nu m-a parasit (era inedit sa merg intr-o caruta, pe marginea unei prapastii, condusa doar de-un cal) dar nici nu m-a impiedicat sa admir peisajul salbatic ce ni se desfasura mereu altfel cu fiecare pas. Omul nostru, parea la fel de mirat de frumusetilelocului, le sorbea ca si noi si nu pregeta sa intreberepetitiv: ,,Vedeti cat de darnic este Dumnezeu, cata purtare de grija are pentru noi? Meritam noi toate acestea?" Ma linistesc putin, daca mi-a dat aceste daruri, s-ar putea sa ma lase sa ma si bucur de ele.Ascult vocea molcoma a omului, asa potrivita cu freamatul padurii, apelor, scartitul obosit al carutei, chiar cu epuizarea noastra de sfarsit de saptamana. Ma smulg putin din reverie si intreb de Taul Zanelor. Omul ne lamureste ca de la el de acasa (pana acolo nu-i problema, mergem cu caruta) mai e ceva de mers. Intreb precauta (am experienta cu distantele la munte) cati kilometri. Imi spune ca numa`16. Sar brusc dezmeticita direct din caruta in drum. Le strig si celorlalti sa coboare. Omulprotesteaza. Trebuie sa mergem macar pana la el acasa, sa mancam mamaliguta cu branza si smantana.Aveam sa regret imediat ca nu am luat relatii despre el, poate folositoare alta data. Acum caruta lui isi vede de drum, calul isi face neabatut datoria, poate si el dornic sa ajunga mai curand la capatul ostenelilor.Din urma vin, in alta caruta, prietenii nostri. Le spun sa coboare, ceea ce-i nemultumeste. Erau incantati de asa mijloc de transport. Tanarul brasovean, nostalgic al satului natal, vrea sa incalece calul. Iau distanta, ingrozita de posibilitatea unui accident, poate chiar iminent.Ideea este nu numai indrazneata si riscanta, este si un act de curaj, de barbatie.Arunc priviri piezise, care amesteca teama si admiratia.Reuseste cu o usurinta incredibila. Calul, bine strunit de carutas, are si el un moment de surpriza, se cabreaza.Tanarul este deja calare si da un icnet devictorie. Coboara apoi satisfacut si tine mortissa-i multumeasca , pentru ingaduinta calului, ca de la om la om. Ii vad ochi in ochi, fata langa fata. Imi aminteste de Robert Redford in ,, Cel ce sopteste cailor". ........................................................Serile erau concerte folk. Doua perechi de laureati ai Festivalului ,,Om Bun" ne-au delectat cu generozitate. Atmosfera de tabara era completata de focul pentru gratare si animatia neobosita. Oscilam intre dorinta de a fi impreuna cu grupul si nevoia de a respira aerul tare al serii. Plouase si drumul eradesfundat. Mi-asi fi purtat pasii in noaptea pura,dar bezna si nesiguranta fiecarui pas imi trezeau angoasecare-mi blocau receptorii pentru frumos, pentru o chemarealtfel irezistibila. Am incercat sa gust putin din toatetentatiile serii.Ca de fiecare data ramane retrospectiv regretul de-a nu fi mers mai departe, mai adanc, mai profund, mai complet in explorarea clipei (,,cea repede ce ni s-a dat").Bezna noptii si sunetul indepartat al chitarei,raman repere sentimentale.Surpriza a fost prezenta atat de dorita a lui Florian Pittis(asteptarea de peste zi se prelungise mult, epuizand o seara folk). La prima intalnire constatasem ca pot fi blocata, altfel de neconceput pentru mine. Acum eram chiar revoltata de oasa ratare, imi luasem avant sa nu se repete .M-a ajutat mult atitudinea lui, deschisa, raspunsurile binevoitoare si implicarea intr-un dialog in care curiozitatea mea se impletea cu amabilitatea lui de se dezvalui.Nu stiu cand au trecut urmatoarele trei ore.Se pregateau gratare si mititei cand am plecat sa trag oblonul peste o zi lunga, memorabila.
Dimineata de duminica m-a surprins prin port-bebeul care astepta langa intrarea in sala de mese. M-a fulgerat incredibilul constatarii ca Lisa, prietena din nordul Frantei, reusise sa ajunga acolo, sfidand distante si probabilitati. Cyrille, sotul ei, usor de recunoscut,supraveghea port-bebeul. O insufletire pe care numai prezenta angelica a unui bebelus mi-o poate da, m-apropulsat catre Elyka, pe care nu sperasem s-o pot tine in brate. Din neamul uriasilor si ea, crescuta ca in basm (intr-o zi cat altii in trei), o priveam ca pe un dar nesperat. Lisa, tonica, in verva, povestea intamplari de la vama.

De fiecare data cand ne intalnim (acum pentru a treiaoara, deja) se suprapune o aniversare. In noiembrie, la aniversarea unui an r3n, l-am sarbatorit pe ctn, la club Azteca, pe cris, acum era randul Teodorei. Nu aveam lumanare potrivita pentru cei 9 aniai ei. Am gasit doua lumanari: unu si opt. Cineva a pus un plus si am rezolvat irezolvabilul. Tortul, in forma de inima si toata dragostea noastra.Sa-i cante Florian Pittis ,,La multi ani!'' nu e de uitat.
Deja simteam gustul amar al despartirii, cand am hotarat sa mai facem cativa pasi spre baraj, poate mai departe, spre chei. Am mers fara prea mult entuziasm, cautand repere pentru zilele in care betoanele vor lua locul brazilor si aerulnu va mai fi respirabil. Nu-mi plac despartirile si acum imineta lor ma apasa deja. Am facut semn primei masini si m-am bucurat ca a oprit. Soferul, un barbat supraponderal, blond, m-a interogat mult. I-am vorbit despre grupul de prieteni veniti din toate colturile tarii, despre amabilitatea gazdelor, despre drumetiilenoastre si esecul de-a inconjura lacul. M-a lasat chiar in fata vilei in care luam masa, nu inainte de a-mi spune ca el este proprietarul ei. Imi promisese ca data viitoare ma va duce cu masina in jurul lacului.
Ultimele imbratisari, colibri (organizatorul intalnirii)imi spune, cand plec, sa privesc inapoi, sa creada ca abia am venit. Am ramas sa privesc inapoi toata saptamana ce-a urmat.

Exigente

2006-09-22T10:45:00.000-07:00

Acord usor prietenia tuturor celor care par macar a fi asemeni mie.Nu o data s-a intamplat sa fiu dezamagita. Continui sa fiu la fel de disponibila in relatiile cu ceilalti. La fel a fost si cu H.C. Era agreabil, politicos, un bun animator al intalnirilor noastre. Nu odata a reusit sa ne inveseleasca. Avea un talent aproape actoricesc, dublat de cultura si farmec personal. Am fost foarte dezamagita cand am constatat ca nu poti conta pe cuvantul lui. Ocaziile au fost numeroase. N-am incercat sa le retin. Acum imi amintesc doar cateva. A insistat mult, la un moment dat, sa convoc o reuniune intre prieteni la mine acasa. O faceam destul de des, asa ca am acceptat cu dezinvoltura. Bineinteles, am anuntat tot grupul, pentru data si ora pe care H.C. a propus-o ca fiindu-i convenabila, desi pe mine m-ar fi avantajat o alta programare.In ziua intalnirii, am facut pregatiri minutioase, ca de obicei, sa pot oferi prietenilor mei o intalnire agreabila, dublata de o cina sofisticata.Au venit toti si l-am asteptat indelung pe H.C. Tresaream de fiecare data cand suna telefonul. M-am ingrijorat chiar, intr-un tarziu si n-am ezitat sa le impartasesc si celorlalti sentimentul meu. Cineva care-l cunostea de mult timp pe H.C. si care de fapt ni-l si recomandase la inceputul prieteniei noastre, s-a amuzat de ingrijorarea mea. Era sigura ca H.C. nu numai ca a uitat, dar precis este deja la bridge.Nici in saptamana urmatoare n-am primit nici o explicatie de la H.C.Cand ne-am intalnit, intamplator, l-am intrebat, totusi, ce s-a intamplat in duminica aceea. S-a lovit cu mana peste frunte si si-a cerut scuze, evident stanjenit. Uitase , dar avusese o partida reusita de bridge.Patania aceasta ma facuse destul de reticenta. Mult timp dupa aceea, cand H.C. a venit cu propunerea de a pleca in week-end, impreuna, cu masina lui, la Sibiu, am refuzat. A insistat sase saptamani si s-a folosit de argumentul forte ca si prietena noastra, A. isi doreste foarte mult aceasta excursie. In plus ea urmeaza sa se reintoarca foarte curand in Germania, unde si locuieste. Mai mult pentru a face pe plac lui A. am acceptat drumul acesta, la care am fi suportat jumatate din costuri. Pana la urma in asteptarea week-endului, chiar ne-am entuziasmat, facand planuri. Sibiul va fi capitala europeana a culturii,nu vazusem inca Dumbrava. Am facut toate pregatirile necesare, cu minutiozitate, mai ales ca H.C. insistase sa mergem cu cortul (probabil tot in dorinta de a reduce costurile). Nu ne-a sunat deloc in saptamana in care trebuia sa plecam. Am facut-o noi si ne-a spus ca vom pleca sambata. Joi seara, deja ma foiam ca nu stiam daca ceea ce am pregatit va fi suficient si mai ales pentru ca H.C. nu dadea nici un semn. L-am sunat intr-un tarziu. Am aflat astfel ca nu mai mergem nicaieri, pentru ca A. are probleme, ba si el trebuie sa mearga la o onomastica duminica si apoi, ceea ce e cel mai important, va ploua. Dar vom merge cu siguranta week-endul urmator, sa nu ma supar. Am schimbat priviri semnificative cu sotul meu. Ne-am plimbat mult in week-endul acela insorit.Cand am povestit intamplarea unei cunostinte comune, m-a consolat: ,, Sa nu ne miram ca unii oameni raman singuri". H.C. e celibatar.
Stiu sigur ca exigentele mele vor fi mai ferme in alegerea prietenilor. Cineva zicea: cernem mereu, selectam si realizam cu cat de putini oameni ne potrivim.

Pe un peron sau Gara garniturilor suplimentare

2006-09-22T10:21:00.000-07:00

Trenul oprise brusc in gara despre care stia doar ca va permite adaugarea unor garnituri suplimentare.Calatorii coborasera toropiti de canicula. Un grupzgomotos de tineri ii atrase atentia. Imbracati sport, discutau cu verva. Majoritatea fumau pasional. Fetele, ca niste vrabiute gurese, baietii galanti, cu gesturi tandre care divulgau empatii rau disimulate. Calatoria se anunta lunga si obositoare.Coborase in speranta unei adieri racoroase. Un lung sir de scaune marginea o bordura lata langa calea ferata. Trenul obosit astepta sa i se ataseze noi vagoane.La tasnitoarea de pe peron se aglomerase.Privea grupul tinerilor, animatia lor exuberanta, glumele usoare, rasetele stridente. Ca prin fumul unei tigari niciodata aprinse, un fuior ce se rasucea usor in volute, aerul capata nuante de semiobscur ce alternau cu transparenta realului.Cauta ceva necunoscut, nebanuit, ceva de care sa se agate in arsita zilei. Prin fata defilau figuri banale, in surdina convesatii complezente, in fundal zgomote obositoare. Parea ca totul e cotropit de caldura si apasat de normalitate.Grupul tinerilor, alimentat de o energie nebanuita anima peronul cu vivacitatea lui. Ca de obicei incepu sa scruteze chipurile, sa incropeasca portrete psihologice. Era un exercitiu experimentat in momentele, rare, cand nu putea citi. Trecu rapid peste perechea de gugustiuci indragostiti. El, tandru agatat de mijlocul ei, ea, debitand alert. Gura ii parea tot mai larga cu fiecare cuvant rostit si ea tot mai grabita sa deschida un hau in care el sa se prabuseasca, rapus. Tanara sensibila, cu ochelari si vite blonde, razletite pe frunte, parea usor narcotizata. O pereche nu prea tanara, cauta sa stearga diferenta (altfel nu prea distonanta) fata de restul grupului, printr-un comportament de gasca, sigur distonant. O fetita se plictisea ingrozitor langa tinerii ei parinti preocupati mai mult de libertatea lor decat de constrangerile familiale. Un tanar inalt, brunet, arogant, cauta sa-si ascunda in spatele tacerii afectate lipsa de idei.O femeie scunda, cu impregnare tabacica, par bogat, lung, revarsat pana la talie, tragea cu patos din tigara care ai fi zis ca este ultima ei scapare, daca nu ultima dorinta.Tocmai se pregatea sa baleieze cu privirea plictisita peste restul grupului, cand il remarca. Parea ca e in grup, dar nu cu ei. Tanar, atletic, saten, statea usor incovoiat de parca si coloana vertebrala voia sa priveasca inauntrul ei. Era si nu era acolo. Erou si spectator. In mijlocul grupului, dar detasat de el. Privirile lui erau clar indreptate spre inauntru. Ce cauta? Ce abisuri scruta? In mijlocul animatiei, el parea discordant. Privirea ei se agata de acest subiect de cerceatre psihologica si fumul tigarii nevazute involbura tot peisajul decupand distinct silueta tanarului. Nu intreba, raspundea vag la intrebari. Nu radea si parca nu auzea vacarmul ce-l inconjura. Era de parca nu numai ea il decupase din context, ci el insusi se delimitase, crease in jurul lui un invelis protector, nevazut, dar sesizabil. Vizibil apartinand unei alte sfere, tanarul ii captiva atentia.Isi puse ochelarii fumurii pentru a-si disimula interesul pentru tanarul necunoscut. Stia ca uneori oamenii simt cand sunt priviti. Nu voia sa-l tulbure pe tanarul cufundat in lumea lui. Mai degraba voia sa intre ea in acea lume, sa arunce o privire. Din cand in cand, un zambet vag schitat infiora coltul buzelor sensibile. Privea lumea usor, mai mult trecea prin decat peste imaginile ei. Parea ca diseca realitatea cu mijloace extrasenzoriale. L-ar fi intrebat: ,, Ce mare porti in suflet si cine esti?". Stia ca raspunsul ar fi fost tot in zambetul din coltul buzelor. Desprins de lumea aceasta, tanarul locuia fervent in lumea lui. Isi imagina ca ar putea fi victima unei recente deceptii in dragoste.Ii placeau barbatii indragostiti. Le recunostea privirile stralucitoare. Ii considera niste forte dezlantuite ale naturii. Un barbat indragostit isi venereaza iubita, uneori toata viata, chiar dupa ce a fost dezamagit. Nu acelasi lucru ar fi spus despre femeile indragostite. Erau ca niste gaini bete. Victime pasionale ale barbatului care le cucerea inima uneori sfidand orice ratiune. Zambea la amintirea atator povesti de dragoste la care fusese confidenta. De ce toata lumea simtea nevoia sa i se destainuie? Se identifica adesea cu problemele altora, vedea clar solutiile. Analiza fin si exprima clar.Limpezea adesea cele mai tulburi dileme si era de temut in critici si previziuni. Pe cat de putin ii placeau femeile indragostite, pe atat de mult le admira pe cele iubite. O femeie iubita radiaza. In jurul ei aerul capata irizatii, un curcubeu de fericire se revarsa peste toti si toate.Lunecase putin de pe chipul tanarului in lumea ei si acum tresarea surprinsa ca l-a pierdut. Il cauta nedumerita baleind grupul, apoi peronul, roata de jur imprejur. Tanarul parca se teleportase cu totul din real in lumea lui. Continua sa-l caute, cu ciuda.Cum tasnitoarea nu parea sa devina vreodata mai disponibila unei calatoare solitare, se hotara sa se aseze pe unul din scaunele insiruite anost.................................Se gandea inca la tanarul care frecventa un univers in care ei doi s-ar fi putut intalni.Nu o cunostea, n-o remarcase si daca ar fi zarit-o tot n-ar fi stiut ca si ea are o lume a ei in care gliseaza adesea. Surade bland si aude glasul Feliciei, sora cea mica:,, Hei, iar ne-ai parasit? Ma enerveaza.Cunosc privirea asta a ei. Nu mai e cu noi. E in lumea ei".Se rezema relaxata de spatarul scaunului metalic. Privea undeva in zare, in jur totul se estompase si ea calatorea in lumea ei, rupta de lumea lor. Beatitudinea aceasta era privilegiul ei. Brusc se simti privita si cum stia exact directia, se smulse si intoarse privirea in lungul sirului de scaune, toate ocupate de oameni sau bagajele lor. Toti stateau aplecati in fata sa-si vada interlocutorul,sa scruteze orizontul, sa analizeze animatia peronului, sa-si sprijine capul obosit in palemele transpirate sau pur si simplu intamplator.Zeci de scaune ocupate de oameni usor aplecati inainte lasau sa se vada distinct, in capatul sirului, pe ultimul scaun, rezemat de spatar si privind-o fix, patrunzator, indubitabil, el, tanarul visator. Privirile li s-au intalnit uimite, scormonitoare, insistent cercetatoare. Tanarul ii sustinea privirea cu o cutezanta dezarmanta. Nu era invatata sa cedeze si continua sa-l tintuiasca in ciuda semnalelor de alerta. Spunea inimii sa nu mai galopeze, ochilor sa nu se plece, capului sa ramana drept, ba si oamenilor sa ramana inclinati inainte, sa nu curme involuntar aceasta clipa de intimitate. Un fluviu se nascuse intre ei. Mai mult decat orice imbratisare, sarut sau declaratie.Cand a simtit ca paharul ei s-a umplut, s-a ridicat brusc, a defilat prin fata scaunelor ocupate, chiar prin fata tanarului si s-a grabit dezinvolt sa-si ocupe locul in trenul ce adastase in gara, pret de-o intalnire neasteptata si o clipa de intimitate nesperata. Cum nu-i placeau despartirile, n-a aruncat nici o privire inapoi.

Raspunsuri

2006-09-20T02:35:00.000-07:00

Am afirmat candva ca imi plac barbatii indragostiti. Un prieten
m-a intrebat cum sunt barbatii indragostiti? Dar femeile?

Un barbat indragostit este o forta dezlantuita a naturii.
Cineva spunea ca atunci cand este indragostit devine rob al femeii iubite.

Nu stiu cum este o femeie indragostita. Cele cateva pe care le-am vazut erau ca niste gaini bete. :)
Stiu cum este o femeie fericita (iubita). :)
Radiaza, straluceste.

Mama

2006-09-20T02:33:00.000-07:00

Am stat numai cateva ore cu mama.Iarna
evit sa merg. E frig. Mama incalzeste
doar camera in care sta.Acum creste
ultimul nepot care are deja sapte ani.A crescut trei fete si tot atatia
nepoti.Cat am stat la mama, masa a fost plina
de bunatati. Ea n-a stat o secunda.
Mereu aducea altele si altele. Ma
ispitea cu tot ce stie ca-mi place.Ea
intotdeauna are. Nu stiu cum face.
Adesea mi-e greu sa gasesc ceva bun sa
servesc un musafir. La mama nu se
intampla niciodata. Ea are cu
asupra de masura.Nu sta o clipa. Mereu
iese sa mai aduca ceva. Trebuie sa se duca la un vecin, cu
lumanare. Se imbraca iute si nici nu
prind de veste cand dispare. Revine
repede. E al treilea care
se duce de cand n-am fost pe-acasa. Se aseaza in sfarsit langa mine. Dar nu
sta. Croseteaza o pereche de papuci de
lana pentru cumnatul cel mic. Scoate o
multime de sosete de lana pentru mine si
mai ales pentru Gabi. A facut pentru
toti. Privesc la Rares. Are niste sosete
liliputane (ca si piciorusele lui) din
lana alba cu doua dungulite albastre. Ma gandesc la cearsafurile si pernele
copilariei, toate brodate ales, de mama.
La cuverturile si fetele de masa
crosetate pe degetul cel mic, numai
inele. Sora cea mica a avut la un moment
dat ambitia sa faca si ea o fata de masa
ca a mamei. A abandonat foarte repede
decretand ca un om in mod normal nu
poate sa faca asa ceva. Mama a lucrat de
toate. Mult macrame. Covoare cusute pe
etamina, in muste. Fete de masa cu toate
broderiile imaginabile. Multe au ajuns
la surorile tatei.Fiecare dintre noi,
fetele, avem o colectie demna de o
expozitie. Multe le-am folosit cand eram
copii. Imi amintesc cate fete de masa am
patat cu cerneala. Fiecare era o opera
de arta. Asa ceva niciuna dintre noi nu
va mai face. Nici cozonaci, nici
cartabosi, toba, ori carnati ca la mama
acasa.

Poetul Ion Maria

2006-09-20T02:30:00.000-07:00

Ieri am ajuns la Gaudeamus, am achizitionat mai mult decat as fi vrut, dar m-am consolat ca i le voi darui lui Gabi (in curand il aniversam). Aseara n-am rezistat si i-am dat deja doua carti. Cand sa ies de la expo, in usa era...Ion Maria. Cred ca l-am recunoscut. Un om maruntel, cu par rar pe frunte si ondulat la ceafa, brunetel. Era cu inca doua persoane. Vorbea animat, cu o voiosie bonoma. Daca n-as fi fost deja in intarziere la cabinet si el ar fi fost singur l-as fi interpelat. Asa...m-am oprit putin, brusc, cand l-am descoperit, suficient cat sa atrag atentia celor doi insotitori (un barbat si o femeie mult mai inalti). M-au privit putin nedumeriti, poetul era acum cu spatele si vorbea. L-am privit pret de cateve secunde si mi-am continuat alergarea. Trecem mereu unii pe langa altii. Rar ne oprim din alergare sa ne privim. Foarte rar sa vorbim. Mult mai greu sa ne cunoastem. Aproape imposibil sa ne descoperim.

Dimineti

2006-09-20T02:28:00.000-07:00

In diminetile cand n-as vrea sa ma dau jos din pat imi propun tinte usor de atins. Odata a fost o panza de paianjen. M-am ridicat doar sa zadarnicesc incercarea unui paianjen de-a monopoliza un colt din casa mea. De altfel cu arahnidele sunt intr-o relatie de ,,noli me tangere" reciproca. Nu te ating, daca nu ma atingi. Nerespectata de niciuna din parti. M-am ridicat doar sa indepartez capcana lui indelung elaborata. Din coltul acela, bine plasat, am revazut patul pe care abia il parasisem. Pentru a nu mai fi ispitita, l-am netezit si aranjat asa incat sa fie sigur ca pana seara nu ma mai vede. Cum in dormitor era deja ordine, am inceput sa ma plimb ca-ntr-un ritual, peste tot. Sufrageria e putin deranjata. Numai Radu mai intra seara la televizor si adesea cineaza acolo. Bineinteles, niciodata nu lasa asa cum gaseste.
In dormitorul lui e ca dupa un razboi recent.
Nu stiu de ce dar nu ma revot. Incerc sa ating cat mai putin cu maxim de eficienta. Incep prin a aerisi. Apoi patul, doar intind cuvertura peste asternuturile lui.

E inca dezastru, dar e ordinea lui si-o respect. Imposibil sa aranjez muntii de piese electronice aruncati pe birouri, debordand din sertarele intredeschise. Atatea hartii imprastiate (cate mai au sens acolo?). Proiecte incepute si abandonate...Atatea vise imprastiate. Privesc din usa sufletul lui risipit prin camera plina.
Deja prind viteza cand ajung in bucatarie. Bineinteles, Radu s-a descurcat minunat la micul dejun. Nu-mi ramane decat sa strang totul de pe masa si blatul de bucatarie, sa spal vasele. E simplu, automat si pot sa gandesc la ceea ce voi face azi. Nicidecum la ceea ce nu vreau sa fac azi, pentru ca deja am rezolvat acest capitol.
Cu aceste ganduri iau micul dejun si plec in tromba.

Ca o zi de primavara sau...gheara invidioasa

2006-09-20T02:27:00.000-07:00

Astazi din nou am simtit ca vine primavara.
Eram exuberanta si atrageam atentia. Cand am vazut ca si cei de la volan intorc privirea, deja am devenit circumspecta. Mereu cand cred ca sunt fermecatoare ceva nu e in regula. Acum ma controlam disperata sa vad ce e pe dos, sta sleampat, atarna. Daca n-am cumva vre-o scama aiurea sau daca tivul este desfacut. Daca n-am ramas cu vre-un bigudiu sau daca ...da, asta era ...ciorapul. Pe mica portiune dintre fusta si cisma lunga, ciorapul meu fin era destramat ca de o gheara invidioasa. Acum priveam tinta pe cei ce indrazneau sa admire blonda trecatoare. Le intersectam privirile gata sa spun ,, stiu, am ciorapul rupt". Nimeni nu sesiza ceea ce eu, cu disperare, reusisem sa vad abia dupa ce iesisem in strada. Si totusi, stiam sigur, de fiecare data cand ma simt admirata, ceva nu este in regula.
Cu acest sentiment am respirat astazi, primavara.

Martisor

2006-09-20T02:18:00.000-07:00

In seara dinaintea intaiului de martie pregatesc cina fiului meu, singura, in bucatarie.
El nu este acasa toata saptamana. Tocmai acum a trebuit sa plece in delegatie. Imi fac singura curaj:,, nu-i nimic!". Mi-a trimis deja un buchet de ghiocei prin e-mail. Nu voi suferi ca maine nu voi purta martisorul lui. Voi pune darul primit la recenta aniversare a casatoriei. Este o bijuterie superba si chiar mult mai mult decat un martisor. Apoi, pot sa ma gandesc la toate martisoarele primite pana acum, tot atatea puncte de sprijin in univers. La toate florile care mi-au incarcat bratele atatia ani. Cate surprize am avut in acesti ani! De cate ori am fost rasfatata. Nu, nu voi fi afectata de absenta lui, tocmai acum. Apoi va urma 8 martie si atunci, poate, nu va mai fi plecat. Chiar planuim o petrecere intre prietene. Anul trecut ne-am intalnit toate la mine. Am fost multe. El a sunat ca nu ne va deranja, va veni tarziu. M-a intrebat despre fiecare dintre prietene, l-am salutat toate. Cand fetele se pregateau sa plece a venit si el. Avea bratele pline de flori pentru noi, toate. A primit tot atatea imbratisari si florile daruite de el au inviorat inimi, case.

Incerc sa ma incurajez si de fapt ma afund tot mai rau. Poate ar fi mai bine sa recunosc: mi-e greu fara el. Mi-e dor de el. Detest delegatiile.
Radu imi striga din hol ca iese cateva minute. E straniu, nu stiu de ce trebuie sa plece. E intuneric si mancarea e apoape gata. Chiar ma nelinistesc putin.
L-am auzit mai devreme vorbind la telefon. Ma incurajez singura: ,, e baiat, cine stie, poate trebuie sa duca si el un martisor, undeva."
Asez masa frumos, asa cum l-am obisnuit. Uite ca s-a si intors. Unde-o fi fost?
Suna si telefonul meu.
Este el. Ii multumesc pentru e-mailul martisor. Imi spune ca nici nu am vazut martisorul. Ii multumesc inca o data gandind ca imi va aduce martisorul cand va reveni. El imi spune sa merg in dormitor sa-mi vad martisorul. Ii spun ca am facut ordine azi in dormitor si poate l-am aruncat. Chiar intru in panica. Stiu sigur ca am aruncat cate ceva astazi. Mi-e ciuda pe obiceiul meu de a ma debarasa de unele lucruri fara a le studia mai atent.
Intru in dormitor tot scuzandu-ma in telefon ca poate am reusit sa distrug fara voie o surpriza si... ....
Nu, nu poate fi adevarat! Un trandafir alb si... martisorul sunt acolo unde spune el.
Inteleg de ce a lipsit Radu. Stiu acum cine i-a telefonat. Totul se leaga si e coplesitor. El stie din vocea mea transfigurata.

Cosmarul - parea I

2006-09-20T02:16:00.000-07:00

Masina se strecoara cu greutate pe strazile
inguste, supraaglomerate. Adesea se opreste
bara la bara. Minute lungi de asteptare
pana ce sirul nesfarsit incepe sa se miste
lent, cu unduiri de molusca. Dormiteaza pe
bancheta din spate. Langa ea, el sta atent,
de parca ar fi la volan. Ea se simte in
siguranta, asa, cu mama in mana lui. Acum o
saptamana cand au venit in metropola, era
altfel. Dimineata, foarte devreme. Ea
dormita si atunci dar altfel. Nelinistit.
Agitat. Se culcase tarziu, se trezise
devreme. Poate nici nu dormise. Totul incepuse cu acea mamografie. Amanase
cincisprezece ani s-o faca. Nu era nimic
nou. Doar ca trebuia odata s-o faca. Si din
incercarea de-a face o explorare, intrase
in masina de tocat a spitalului. Mamografia
se facea numai cu bilet de la oncologie.
Oncoloaga,ii palpa ingandurata sanii.
Vorbea putin. Era de-ajuns ca ii facea o
fisa oncologica. O astepta cu rezultatul.
Privirile ingrijorate ale radioloagei.
Alerta ei. Cum o luase cu grija sa-i faca
si o ecografie. Cat ofta doctorita aceea
privind ba mamografia, ba imaginea
ecografica. Voia sa-i spuna ceva si nu stia
cum. Isi cauta cuvintele. Ea a inteles, a
ajutat-o. Nu era bine. Va face tot ce
trebuie, fiti fara grija. Doctorita tanara
incearca s-o incurajeze. Ea nu se temea.
Stia ca poate duce mult.Din nou la oncoloaga cu rezultatul.
Oncoloaga clatina din cap, ofta. Trebuie
facuta punctie biopsie la Bucuresti, la
Fundeni, la oncologie. Ii da un numar de
telefon care se dovedeste dezafectat dupa
multe zile de incercari esuate. Apoi ii da
alt numar de telefon. Aici are noroc.
Secretara o programeaza intr-o zi de marti
dimineata foarte devreme. Pana atunci inca
doua saptamani de incertitudini. Incercase
sa mai consulte si alti colegi. Facuse inca
o ecografie si inca un control oncologic.
Aceleasi opinii.Trebuia mers la un chirurg
oncolog. I se mai sugerasera niste analize
scumpe, dar n-a pregetat, le-a facut.
Rezultatele, neconcludente.E obosita. Ar dormi tot timpul. Nodulii
sunt durerosi. Se hotaraste la un tratament
homeopatic ce amelioareaza simptomele. N-ar
vrea sa spuna nimanui si totusi trebuie
sa-i spuna lui. Vor pleca impreuna la
Bucuresti(el lucreaza acolo), va trebui sa
stie de ce. Ii spune. Nici o reactie,
aparent. E bine, isi zice. Apoi el o
priveste in fiecare zi ingrijorat. La
telefon o intreaba mereu daca se simte
bine. Spala el vasele dupa cina sau
dimineata, inainte sa plece la birou. Are
grija sa nu lipseasca painea si ii cere
insistent lista pentru piata. Nu e bine. E
altfel. Ii pasa. Ea oscileaza intre
multumirea ca nu e singura si apasarea ca
si el sufera. Ii spune pana la urma ca ea
nu crede ca poate fi ceva grav. El o ia ca
pe o incercare de disimulare a realitatii.
Ea renunta. Asa au ajuns cu o zi inainte in orasul
acela obositor. A doua zi dis de dimineata
putea sa stie verdictul. Suna in nou la
secretara,parca manata de un presentiment.
Asa afla ca medicul si-a prelungit concediu
cu o zi. Miercuri nu da consultatii, joi
s-ar putea reprograma. Toata tensiunea
ultimelor saptamani se prabuseste asupra
ei. Totdeaua a spus ca prefera o
certitudine nefasta, unei incertitudini.
Acum avea parte de ceea ce o apasa cel mai
mult, de prelungirea incertitudinii. El o suna. Ea ii spune despre amnare. E
debusolat. Si ea. Inghit greu. Se despart
sec. Ea se hoataraste sa nu piarda timpul.
Anunta la cabinet ca va sta toata saptamana
in Bucuresti. Asistenta ei e sigura care
mai stie. Nu-i place sa alerteze. Apoi si
de s-ar dovedi ca este cancer tot nu vrea
sa mai stie altcineva. Nu face bine
nimanui. Va suporta totul. Nu e singura.
Are atatea paciente si cunostinte care au
trecut prin asa ceva. Stie exact ce va
urma. Oparatia (mutilanta pentru
feminitate, dar acceptabila pentru ea),
tratamentele dure, caderea parului, peruca,
sutien cu vata in locul sanului lipsa.
Greturi, varsaturi. Paloare. Spitale,
medici. Coridoare lungi si reci. Cozi.
Bani, multi bani, pe care nu-i are. Totul
se roteste ametitor. Respira adanc si
porneste. Astazi va vedea Bucurestiul. Un
prieten ii sugerase cimitirul Belu.
Porneste intr-acolo. Frunze vestede pe
alei, lumina groasa ca mierea. Descopera
teiul lui Eminescu.

Copii si caini

2006-09-20T01:39:00.000-07:00

Intr-o alta zi a periplului meu bucurestean, urmaream fatade vechi ce combinau coloane clasice, arcade neogotice, frize baroc si capiteluri rococo, sau poate...invers. Intr-un gang, care se deschidea in dreapta spre un teren viran, iar in stanga urmarea fatzadele ce ma captivasera, am zarit scena pe care ma voi stradui sa o descriu. Parasisem o strada principala atrasa de broderia arhitectonica a unor cladiri vechi, patinate. Oarecum cu teama de necunoscut, am pasit in gangul intunecos. Dupa doar cativa metri se luminase din nou si privirea mea avea sa fie magnetizata de o scena ce se petrecea chiar la iesirea din gang, printre masini parcate si tomberoane ravasite. Trei copii zdrentarosi, doua fetite si un baietel, bronzati sau poate colorati asa de la natura, hraneau doi caini care pareau chiar mai bine dezvoltati decat copiii. Cainii lingeau caserolele de plastic din care primisera hrana si copiii isi exprimau regretul ca n-au avut decat atat de putin sa le ofere. Intr-un pet de plastic taiat pe jumatate intindeau apa pentru animalele care pareau familiarizate cu gesturile filantropice ale copiilor. Ii auzeam cum vorbesc cainilor, ca si cand ar fi vorbit intre ei. Cainii raspundeau cu voiosie gesturilor tandre. De la vacarmul strazii ce amesteca zgomotul traficului la o ora de varf cu defilarea grabita a pietonilor si devastatoarea asurzeala a picamerelor (tot orasul pare demolabil), ajunsesem intr-un gang, martora unui tablou de o calda umanitate. Femeia obeza, cu antebratul plin pana la cot de bratari de aur, vorbind afectat la telefonul mobil, barbatul in costum impecabil cu nelipsitul diplomat pentru laptop, tanarul imperb cu brate tatuate si lanturi grele la gat, pensionarele cu plase incarcate, studentii ametiti de culorile toamnei, defilau alert la doar cativa pasi. In spatele acestei alienante rumori stradale avusesem sansa sa fiu martora unei scene ce avea sa-mi umple ziua, altfel banala.

Lacrimi de copil sau...,, Sa aveti inima senina!"

2006-09-20T01:32:00.000-07:00

Ma plimbam prin Bucuresti, fascinata de
bisericile pe care le descopeream cumva
camuflate in spatele cladirilor impozante.
Daca oriunde altundeva bisericile domina
imprejurimile, in Bucuresti ele sunt ca
niste bijuterii ascunse. Te surprind adesea
cu prezenta lor. Sunt mici, strivite parca
in spatele blocurilor uriase. In ciuda
constrangerilor, ele revarsa din spatiul
modest ce le-a fost rezervat, o serenitate
care te determina sa doresti sa dai la o
parte draperia de constructii invecinate si
sa le pasesti, pios, pragul.Desoperisem o

bisericuta alba, ascunsa pe o
straduta laturalnica. Ocolisem mult pana sa
ajung la ea, printr-un gang. Ea insasi
parea simbolul smereniei si puritatii. Ma
zgaiam incantata la turlele ei, ce nu
depaseu acoperisurile din jur, dar le
dominau prin frumusete. M-am indepartat
putin , pana la zidul cladirii invecinate,
sa pot avea perspectiva. Am incercat sa
fotografiez, constienta ca nu voi putea
imortaliza sentimentul cald pe care-l aveam
descoperind acea perla din spatele
blocurilor. Pe treptele bisericutei erau doi copii. O
tigancusa de vre-o zece ani, cu parul de
abanos, plangea cu toata fiinta ei. Parea
intruchiparea suferintei, altfel greu de
acceptat si pe chipul unui adult.Prietenul
de joaca, putin mai mic, o consola fara
succes. Cand am inceput sa fotografiez,
baietelul m-a intrebat curios si oarecum cu
teama, daca vreau sa-i dau la ziar. I-am
linistit. Fotografiez doar bisericuta.
Fetita plangea sfasietor si n-am ezitat sa
intreb despre cauza suferintei ei. Am aflat
ca ii fusesera confiscate gutuile verzi pe
care le luase cu acceptul femeii de la
lumanari. Ingrijitorul bisericii,
intransigent, nu acceptase scuza pertineta
a fetitei. Cunosteam bine ce se intampla in
sufletul ei. Nimic nu putea sa repare
nedreptatea comisa de un adult. Iar gutuile
acelea verzi erau, desigur, de neinlocuit.
Am cautat din priviri ingrijitorul. Copiii
au inteles imediat intentia mea si m-au
insotit la el.In ochii lor licarea o
speranta. Era in gradina imprejmuita in
care se afla si gutuiul. Am incercat,
zadarnic, sa recuperez macar o gutuie. Toate
explicatiile si argumetele mele se izbeu de
un zid.Omul era inflexibil:,, Daca vreau
s-o mangai pe fetita, sa-i dau bani!" I-am

dat fetitei bani, demonstrativ , in fata
lui. Ea plangea si mai cu foc. Omul a
inceput sa ma ameninte, intimidativ, printre
dinti, iar buzele lui subtiri parca taiau.
Era putin nu numai la trup. Am renuntat, eu
insami intristata si coplesita, invinsa, la fel

ca si fetita ale carei lacrimi asi fi vrut sa le sterg.

M-am indreptat grabita spre iesirea din
acea incinta unde speram sa gasesc altceva
decat pe strazile furnicar.Eram apasata de

incidentul altfel minor. Chiar la iesirea din gang

am zarit un
tiganus.Manca o gutuie cruda ca pe cea mai
delicoasa delicatesa. Maieul lui se mula
peste o burta uriasa de...gutui. M-am
inviorat si i-am cerut sa dea si fetitei
triste o gutuie. N-a ezitat nici o clipa. A
scos o gutuie si a mers cu mine sa o
daruiasca. Ingrijitorul inca mai suduia
cei doi copii care-si aparau cu indarjire
principiile. I-am spus fetitei ca i-am
facut rost de o gutuie si atunci a aparut
si tiganusul fericit ca poate darui ceva.Nu
va pot spune metamorfoza de pe chipul
fetitei. Expresia cea mai acuta a
nefericirii s-a transformat in cel mai
luminos zambet inlacrimat.Celalalt baietel,
consolatorul, a ravnit si el la gutuie.
Daruitorul a avut un moment de ezitare,
scurt (cat calculul: eu cu ce mai raman?)
dupa care a mai scos o gutuie din san.
Ingrijitorul spumega de acum, dar am plecat
purtand chipul fericit al celor trei copii.
Mi-am amintit urarea repetata de un prieten,

la un post de radio: ,, Sa aveti inima senina!"

Buzunar la inima

2006-09-08T05:36:00.000-07:00

Marius Dobrin
propunere de scenariu dupa un text de Irael

[Imagine in alb-negru]
La o margine de oras, cu case pe o strada linistita. Imaginea e ca din varful unui pom, cuprinzand strada dreapta cu case aliniate, delimitate de garduri. Curti in care se desfasoara activitati casnice. In mijlocul drumului un grup de copii, baieti si fete, de varste diferite dar undeva intre 5 si 14 ani, se joaca. Tocmai sunt in cerc si pe masura ce camera se apropie de ei, fara sa piarda din vedere orizontul, in lungul strazii, se aude rostirea acelei numaratori care asigura alegerile pt jocuri: "Ala-Bala-Portocala-ce-ai mancat-de-te-ai-umflat-Sapte-pite-si-un-pitoi-si-un-caval-de-usturoi".

Un baietel mai inaltut este cel care rosteste formula pe silabe si atingand pe rand cu mana cate un copil..La cine se termina formula trece deoparte. Camera e la nivelul capetelor de copii si prinde in cadru si lungul strazii.
La al doilea sau al treilea copil se aude un claxon si dupa colt de undeva apare un camion mare, care vine din lateral, opreste in intersectie si ulterior se va indeparta de punctul central. Cat timp a oprit din cabina coboara un barbat care de jos se intoarce spre sofer, il saluta. Camera se apropie de ei si ajunge de prim plan pe chipul barbatului cand camionul porneste mai departe el isi aranjeaza putin hainele (e in camasa si cu sacoul peste umeri), isi salta mai bine mica valiza si porneste spre copii. Camera se intoarce cu fata spre copii. Din grupul lor se desprind trei fetite, toate blonde, cu coditze, de inaltimi diferite. Imbracate cu cate o rochitza in culori asemanatoare, cu sosete albe in picioare. Alearga spre el, spre camera, strigand vesele: "Tata! Tata! A venit tataaaaaa...."

Cea mai mica ii sare in brate, cele mai mari se lipesc de cate o mana de-a lui. Valiza a ramas jos in mijlocul strazii.
Camera e in lateral, ca sezand pe o bancutza de pe trotuar.
Cea mare incearca sa ia valiza, se cazneste cu amandoua mainile, e grea. Tatal ia valiza zambind si o lasa si pe fetita sa tina de maner. Cea mica, in bratele lui, il alinta si se apropie tot mai mult de buzunarul camasii.
Atunci barbatul, razand,se opreste din mers,pune valiza jos. Camera, curioasa, se apropie de barbat, de zona de interes al mezinei, spre buzunarul de la piept al camasii.

Cu mana stanga tine fetita in brate si dreapta se misca incet, spre a prelungi nerabdarea fetitelor. Camera prinde nu doar mana ci si ochii mariti ai mezinei care e purtata magnetic de mana pana sa intre cu totul si ea in buzunar.
Mana se opreste, tensiunea e maxima, apoi din buzunar apar trei ciocolate mici, celebrele ciocolate cu rom.
Mezina o insfaca pe-a ei, o desface grabita, ambalajul cazand pe jos si da sa muste din ea.
Cea mijlocie desface cu grija si cu poleiala desfacuta la un colt musca din ciocolata.
Cea mare desface ambalajul colorat si pune in buzunarul rochitei ciocolata ramasa numai in poleiala. Intinde bine ambalajul colorat si se uita atent la el, ca fascinata de culori .
camera se apropie de acest ambalajsi pe masura ce se apropie indeajuns de mult incat sa nu se mai vada nimic altceva in afara hartiei si putin din degetele care tin hartia, incepe a se colora imaginea. Sta cateva secunde asa apoi imaginea se departeaza, tot centrat pe ambalaj.Doarca acum, desi color, se vede patina timpului.

[Imagine color]
O femeie tine intre degete ambalajul vechi al ciocolatei, priveste meditativ la el.
Este tot in strada. Casele: unele neschimbate, doar parcamai apasate de timp. Altele noi, stralucind. asfalt. Trec masini in sus si-njos, nu se vad copiii la joaca pe strada. Femeia, undeva peste 30 de ani, blonda, cu o rochie pana aproape de genunchi, dreapta, asteapta in statia de autobuz si priveste pierduta in ganduri ambalajul presat de la ciocolata cu rom din copilarie.
Trec doi copii de scoala care discuta intre ei:
-Am vazut-o pe Cera aseara pe messenger.
-Are webcam?
-Da...E naspa....
Deodata se aude zgomotul unui microbuz care opreste in statie fix in dreptul femeii. Ea tresare si intoarce capul zambind spre microbuz. Usa culiseaza incet, treapta de jos coboara si apare si grabit un picior barbatesc urias gata sa calce. E un barbat inalt, se apleaca mult ca sa poata iesi pe usa. A coborit, se scutura putin si strange inc-o data cu un gest vizibil valiza diplomat din mana stanga. Pe umar atarna breteaua unui sac de voiaj. In blugi, un hanorac. Barbos, cu parul cret, ochi impodobiti cu cearcane dar vioi. Femeia, pe nume Adela, sare imediat in calea lui. El, George, blocat fizic de asaltul ei pare usor derutat , ramane mut. Se apleaca spre a fi sarutat pe obraji, nu reuseste sa ingaime decat un "bine te-am gasit" timid.

[A:]-George, sunt asa de fericita ca ai putut veni sa ne ajuti... Mi-a fost jena ca a trebuit sa apelez la tine dar suntem intr-un moment greu, dupa moartea tatei mama nu si-a mai revenit si inca nu am ajuns la un liman. Si fara bani e greu sa gasesti pe cineva priceput si de buna credinta. Si nu indrazneam sa ma adresez oricui. Dar cu tine am totdeauna inima usoara cand vorbesc.
[G:]-Ei, Adela, nu te mai scuza... Hai sa vedem despre ce e vorba.

Ea il ia de mana sa-l conduca spre casa. Se uita mirata spre valiza.
[A:]-Pari asa de oficial cu diplomatul acela...
[G:]-Sunt sculele, nu plec la drum fara el. Am tot ce-mi trebuie pt orice lucrare.

Merg amandoi cu pas vioi impus de Adela. De altfel George nu are de facut decat un pas pentru a fi egalul celor doi ai Adelei. Ajung la un gard de lemn aplecat in afara, incarcat cu zorele inflorite. Adela se desprinde de el si intra prima pe poarta:
[A:]-Verdi, stai cuminte... striga ea la un catel –genul maidanez- legat cu un lant de cotetul sau aproape de poarta.

Pana sa intre si el pe poarta, George prinde intre degete o floare inchisa si o strange ca s-a pocneasca. Se uita la ea zambind, scuzandu-se:
[G:]-Mi-a ramas gestul asta de cand eram copil.
Si paseste in curte. Verdi, care pana acum latra de mama focului, tace brusc si da din coada. Adela se mira si in acelasi timp roseste putin in obraji.
[A:]-Daca Verdi te-a intampinat asa inseamna ca am avutdreptate in privinta sufletului tau...

Pana sa mai zica el ceva coboara cele 3 trepte de la casa o femeie in varsta, cu parul alb, ridata si o voce blanda, usor obosita. E imbracata intr-un capot bleumarin cu flori albe, are un sortz.
[m:]-Bine ati venit domnul George, poftiti, poftiti!
[G:]-Sarut mana doamna.... si George chiar se apleaca sa-i sarute mana. Femeia se rusineaza, isi sterge repede mana...
[m:]-lasati, lasati, vin de la bucatarie...
[G:]-Mi-a povestit Adela ce gospodina desavarsita sunteti.

Chipul mamei radiaza. Apoi, gradual, cu o umbra pe chip:
[m:]-Ei, mama, facem si noi ce putem ca de cand s-a prapadit sotul meu nu mai am nici tragere de inima si nici putere. Ca de-aia am si zis fetei asteia... ce sa mai reparam tevile astea, ce instalatie sa mai facem?Asta-mi trebuie mie acum? Cand eu astept sa ma duc dupa Ion al meu?
[A:]-Lasa mama, am vorbit de-atatea ori... Mai bine ai invita pe omul asta sa se aseze la masa ca e plecat de-aseara de-acasa. Toata noaptea pe drum...

La care mama imediat tresare si se pune in priza.
[m:]-Vaaai, scuzati-ma, m-am luat cu batranetile mele. Masa e gata... cafeaua am lasat-o la urma sa fie aburinda.
George se fastaceste...
[G:]-Doamna, nu va deranjati, e prea devreme pt masa. Apoi am venit l atreaba si daca incepem cu mancarea, nu mai avem nici un spor...
Si zambeste , bucuros ca a gasit motivul refuzului. Se intoarce spre Adela ca sa capete sprijin de la ea.
[G:]-Sa vedem mai intai care-i treaba. Sa-mi las si eu bagajul undeva.

Si se uita in jur, alege un colt dupa scara de la intrare. Da jos sacul de voiaj si-l aseaza langa valiza cu scule. Adela care s-a tot invartit pe langa el o ia inainte spre interior. Si in timpul asta vorbeste:
[A:]= De cand mama a ramas singura, desi nu e chiar singura, creste pe cel mai mic nepot al meu, la toamna merge deja la scoala, o s-al vezi, doarme inca, parca toate se prabusesc.

George da sa spuna ceva, la vestea ca doarme cel mic se retine, calca parca mai usor pe covoarele vechi dar moi. De altfel se opreste si se descalta. Adela protesteaza, el nu se lasa, Adela ii aduce o pereche de papuci. Si continua cu explicatiile.
[A:]= Eu ajung tot mai rar pe la ea, am mult de lucru, mi-am mai luat inca doua firme lacare sa tin contabilitatea, noapte de noapte ma culc pe la 1-2 ca sa fiu cu toate gata al timp. Mai ales ca s-au schimbat iarasi legile, alta regula de contabilitate, sunt ametita de atatea calcule si schimbari. O sun cat pot de des. Sun si mama se plange. Mereu are probleme. Acum se infiltreaza apa sub casa. Putrezeste scandura in camere. De trei luni tot asta aud. Intreb de sanatate. Spune de scandura din camere. Trei ani mi-a vorbit doar de cavouri. Tata a vrut groapa de pamant. Mama cavouri. Trei ani am auzit doar spaima ei ca va muri iarna si n-o sa putem sapa groapa. Am adus oameni, au facut cavouri. Nu doua, nu. Tata a ramas asa cum a vrut el. Doar o placa de ciment deasupra.Mama a facut patru cavouri. Nu vrea sa fie singura. Vrea cu noi, fetele ei. S-a ingrijit de toate. Terminasem cavourile, ma gandeam ce urmeaza. Ma gandeam la gard. Nu, nu gardul. Apa. Apa putrezeste scandura de la camere.

Tot vorbind asa, au ajuns in camera din spatele casei.Camera merge cu ei, ca si cum ar fi privirea lui George, in spatele Adelei. Tot drumul ea vorbeste si el priveste la un pas in urma ei fie parul blond care salta la pasiiei vigurosi, fie inregistreaza prin camere si holuri cate un tablou pe perete sau cate o etajera cu cate un bibelou asezata pe un tishlaifer. In camera din spatele casei se vede ca baia a fost improvizata.Totul la vedere, tevi si racorduri. Un geam mare vopsit cu alb. Peretii simpli, curati, dar se distinge o usoara nuanta de umed in dreptul tevii, la un colt. Adela il indeamna sa pipaie peretele, apoi da la o parte covorasul care duce spre cada.
[A:]= Sunt tevi sparte in ziduri. Nimeni nu vrea sa se bage. Pe-aici numai lenesi. Nu gasesti un om sa vrea sa munceasca. Sunt sigura ca nu e asa si tot insist sa caute pe cineva sa repare. Trei luni nu vorbim la telefon decat de asta. Nu mai pot. Gata. Iau concediu, special.

George, dupa ce pipaie, ciocaneste ici si colo. se apleaca pe sub cada, deschide si inchide robinetele, cat timp Adela vorbea, se opreste in fata ei, sta o clipa pe ganduri, clatina din cap si zice:
[G:]= Nu e de glumit. Tevile au peste 50 ani, sunt numai rugina. Totul trebuie schimbat. O luam de la capat, sa facem o treaba ca lumea si care sa dureze. Hai sa-mi arati de unde vine apa, unde e racordul din curte.
[A:]= Hai ca-ti arat dar mai intai sa bem cafeaua. Cum a fost drumul?
[G:]= Am dormit pe tren. Dorm totdeauna foarte bine, imi fac un culcus al meu.
[A:]= Nu ti-era teama ca trece statia si nu cobori unde trebuie?
[G:]= M-am obisnuit cu drumuri din astea lungi de-o noapte. Ma trezesc usor din cand in cand, vad, presimt cam pe unde sunt si ultima jumatate de ora pana la sosire e ca dimineata in pat cand ma trezesc din somn dar mai stau in pat, cu ochii inchisi dar cu televizorul deschis...

Afara mama tocmai iese cu cafeaua aburinda. La masa e deja asezat un copil cu par blond din belsug, somnoros, asezat cu capul pe bratul arcuit sprijinit de masa. Aburul cafelei il trezeste si pe el. George se aseaza langa baiat, ii trece mana prin par . Se aseaza si Adela in fata baietilor iar mama in cap, aproape de scara, gata sa mai aduca de la bucatarie o farfurie cu mancare.
Pe masa sunt deja cateva platouri , un mic dejun consistent.

[G:]= Salut Tibi! Ce-ai visat?
[T:]=Salut... (raspunde morocanos)
[A:]= Tibi nu poate sa viseze decat batalii cu nave spatiale.
[G:]= Pai atunci e cel mai priceput sa ma ajute ca si tevile astea de apa sunt tot ca pe-o nava spatiala. Uite, o sa incepem de-acolo de la poarta unde vad gura aceea de acces la racord.
[m:]= A, domnu George, saracu’ barbatu-meu, el a facut racordul ala, singur a sapat santul si in strada si in curte si a tras teava de apa. Si apoi tot singur a sapat in curte si a venit cu teava in casa si ce drag mi-a fost cand a curs prima data apa in bucatarie...Ce drag imi era cand nu mai trebuia sa car galeti de apa de la fantana din colt. Si mai apoi...

Vocea ramane cumva in off, camera e mai degraba pe George care aparent asculta atent, darcare in acelasi timp isi face calculele asupra lucrarii ce-l asteapta. Cand termina cafeaua se uita spre Adela:
[G:]= Vreau sa ma schimb si eu de haine, sa ma apuc de sapat.
[A:(zambind)]= Sigur, hai cu mine.
Si-l conduce pana la o usa, i-o deschide si el se strecoarainauntru cu savul de voiaj iarea merge sa stranga masa.

Cum trebaluiau amandoua sa stranga ce era pe masa:
[m:]= Adelus mama, sa nu-mi strice razoarele de rosii cand o sapa... Sa-i spui sa aiba grija unde arunca pamantul. Sa-l puna deoparte pe cel galben de cel negru, ca p’orma se amesteca si nu mai creste nimic acolo. Si sa fie atent sa nu strice cazmaua ca numai pe-asta o mai am si ai vazut si tu ca nici o coada la lopata nu poti sa mai rogi vreun vecin sa-i puna....
[G:]=Am grija, doamna, stati linistita...
Camera se muta brusc pe George aparut ca din senin. In spatele lui se observa fereastra deschisa a camerei in care se schimbase de haine.

Adela care terminase de strans masa arunca o privire de repros mamei si repede spre George:
[A:]= Cu ce te ajut George? Sunt gata sa fac orice ... (spune cu entuziasm si rosind putin)
[G:]= Pai sa stai frumos la masa si sa lucrezi cu bilanturile tale. Sa vedem caretermina mai repede..
Dar numai bine ca apare mama din nou.
[m:]= Dar daca schimbi teava acum mai sunt materiale bune ca alea de-altadata? Ca am vazut eu ce se gaseste acum prin magazine... Am luat niste sandale acum o luna si s-au rupt dupa o saptamana...Mai bine poate reusesti sa lipesti unde trebuie si gata.
[G:(cu calm, munceste si explica pe ton bland)]= Nu va fecti griji doamna, o s aluam materiale bune, se gasesc si proaste si bune, alegem numai ce trebuie. Apoi nu putem lipi , teava e ruginita rau, lipestiintr-o parte si cedeaza in alta.

Mama isi mai face de lucru prin curte dar revine.Adela se uita mustrator la ea dar nu apuca sa rosteasca o vorba. Au schimb de replici din priviri.
[m:(nu tine seama de suflul lui cand izbeste pamantul tare)]= Dar cum e mai bine? Sa pun contor pt apa sau nu? Ca de cand s-a dus Ion al meu doar opensie nu ajunge la cate angarale sunt de platit.
Si vocea ei se aude in off si camera se departeaza putin, urmarind cum George sapa santul, da gaura in zid si munceste fara incetare. La masa, Adela lucreaza si ea dar la un moment ii cade
capul pe masa, obosita. George continua sa insire teava, sa lipeasca bucata de bucata sub ochii mirati ai tacutului Tibicare sta nemiscat pe ciuci si priveste fara sa clipeasca.
Doar vocea mamei, netulburata in discursul ei...

Adela ridica la un moment dat capul, incearca s-o domoleasca, renunta a lehamite.
Nici macar spre George nu se mai uita, a scuza, s-a convins ca el inainteaza cu munca netulburat.
Deodata camera coboara pe chipul lui. S-aoprit din lucru, brusc. Parca nu are suflu, curge transpiratia pe fata lui. Mama a observat si ea si s-a oprit parca speriata din turuiala. Adela tresare la clipa de liniste. Se uita amandoua la el. DoarTibi are o reactie, se apropie si inrteaba:
[T:]= Vrei sa-ti aduc un ciocan mai mare?
George izbucneste in ras, Adela si ea....
[G:]= Mi-e sete.

George se aseaza pe marginea santului, acum se simte osteneala. Adela acum sesizeaza ca la un deget s-a julit. Se aseaza langa el, vrea sa-i cerceteze mana si sa-lpanseze dar refuzul lui tacit o convinge. Vine mama cu o carafa de vin de culoarea mierii. Carafa e aburita. O pune pemasa, toarna intr-un pahar, George il soarbe cu sete pe tot dintr-o singura inghitirura. Isi mai pune unul, Adela se uita la el, camera le cautarepede privirile amandorura. George se opreste la jumatate cu al doilea. il bea mai usor ...

[G:]= Multumesc doamna, foarte bun!
[m:]= E facut de barbatu-meu acum trei ani, mai avem o damigeana in pivnita. Ziceam s-o pastrez pentru ca pomana dar cu caldurile astea mi-a fost frica sa nu se acreasca. Anul asta nu stiu ce s-o alege de strugurii nostri. O sa vorbesc cu nepotu-meu Gica sa vina sa faca din ei ceva.
Si din nou se apuca de lucru sub aceeasi ploaie de vorbe.

Dupa putin timp se deschide poarta si intra o femeie blonda cu doi copii. Un baietel si o fetita care alearga spre Tibi sa-i arate ce jucarii au ei. El se uita la ele si ii trage dupa le in casa, acolo unde le arata si el ceva.
Adela se ridica vesela de la masa:
[A:]- Soru-mea, ce ma bucur sa te vad! Hai , vino sa-ti prezint pe George, stii, prietenul de la capatul lumii de care ti-am vorbit... A avut bunatatea sa vina sa ne ajute sa rteparam toata instalatia mamei. George, ea este ....
[G:]-Stiu, se vede, apoi mi-ai povestiti atata despre ea. Scuza-ma Sanda, sunt cam plin de praf...
[S:]-Ma bucur sa te intalnesc George. Si eu am auzit atatea lucruri frumoase despre tine. Cum merge lucrul?
[G:]-Bine, lucrurile sunt mai grave decat banuiam, trebuie sa schimbam totul.
de undeva se aude vocea mamei:
[m:]-da, dar dupa ce mancam. Poftiti la masa, ciorba e deja in farfurii.

Camera se fixeaza pe aburul ce se ridica in farfurii, face inconjurul mesei la care s-au adunat cu totii, se ridica apoi pe traseul banuit al mirosului placut si ajunge in bucatarie unde prin peretele spart se vede santul sapat pana la poarta. Mama si Sanda sterg vasele spalate si se uita pe fereastra la Adela si George care mai zabovesc la masa cat fumeaza el o tigara.
[m:]-Ce bine-ar fi de s-ar marita cu George... Ce baiat bun! Ar face un palat din casa asta.
[S:]-Hei mama, darGeorge e insurat!
[m:]-Zau? Si ea nu mi-a zis nimic de asta. Nici pe el nu l-am auzit vorbind de familia lui. Vai de norocul ei, numai de din astia are parte...
[S:]- De, mama, cum e scris la fiecare. Avem visuri si nu totdeauna se implinesc...

Camera inregistreaza incetinirea miscarilor cu care stergea farfuriile, privirea ei pierduta pe fereastra.... In curte George tocmai se pleaca sa ia o scula cand se intoarce cu fata spre cer. Intinde palma...
[G:]- Incepe sa ploua. Hai mai bine sa mergem sa cumparam ce materiale ne mai trebuie.
Adela ramasese o clipa cu privirea pe palma lui care primise picatura de ploaie. Se "rupe" de clipa magnetica si sprintena:
[A:]-da, sigur. (catre bucatarie) Mama, mergem la Praktiker sa luam ce ne mai trebuie pana se pune ploaia.
Adela ia poseta dintr-un cui si porneste spre poarta, tragandu-l de mana si pe George sub privirile Sandei ramasa tacuta in fereastra.

Doar ce ies pepoarta si vine un microbuz, urca in el, se pierd in lungul strazii. Camera se muta in interiorul microbuzului. Inghesuiala, amandoi , lipiti unul de altul, nu spun nimic, fiecare se uita pe fereastra. El mai greu, e inalt si de la inaltimea lui nu vede mare lucru. Doar simt parfumul parului ei.

Coboara cu toata lumea, capat de linie. Deja a inceput ploaia, alearga . El o ia de mana sa poata sa ajunga mai repede in magazin. Rad amandoi, iauun carucior si ca orice pereche plecata la cumparaturi intr-un paradis al marfurilor, pornesc printre sirurile inalte de rafturi. Cerceteaza cate un capat de rand, o ezitare, apoi trec la urmatorul. Si tot asa pana gasesc unul unde au de aprofundat. Intra pe culoarul acela, el se paleaca decateva ori adupra unui obiect sau altul, se decide si pune in carucior. Se muta la alt culoar si tot asa.Uneori o intreaba sa decida ea. La casa e coada, stau unul langa altul, se uita unul la altul, zambesc, apoi se uita in laturi, mai fac un pas...

Cand au iesit de la casa,....
[G:]-Adela, tine tu putin caruciorul. Vin imediat.
George se grabeste spre un chiosc, se apleaca si mai, mai ca intra cu capul pe ferestruica aceea, cumpara ceva si se intoarce zambind.
[G:]= Hai! Ca mai avem atatea de facut...

Si din nou cu pasi grabiti, ploaia ii uda pe cei cativa metri pana la microbuz. Acum gasesc locuri pe scaune, se aseaza unul langa altul in spatiul acela stramt. El se strange pt ca a plecat in hainele de lucru, se imte murdar de praf, ploaia a jilavit praful, se fereste sa n-o murdareasca. Ea nu are habar de asta, se uiat cand al chipul sau si cand la maini. Coboara din microbuz, ploau cu galeata. Se adapostesc sub o streasina. Microbuzul pleaca. Ramane doar strada pustie.
Stau amandoi lipit cu spatele de peretele unei case, sub streasina, cu falduri de iedera pe margini. Trec secunde bune.

Deodata, de unde-o fi aparut, un caine costeliv langa ei. Se adaposteste si el. Se uita al ei, cu limba scoasa. da din coada.George duec mana dreapta la buzunar, cotrobaie, scoate o punga de alune. ii da alune. Ii da si ea. Rerand, una cate una, rad amandoi aruncandu-i alune, cu grija, sa nu-l expuna la ploaie. Cand au terminat, cainele se aseaza cuminte pe labele dinapoi.

Adela se uita tinta la buzunarul de la piept, din stanga, de la camasa.
[A:]- Dar acolo? Ce ai acolo?
Si rade sagalnic, ca si cum l-a prins ca mai ascunde ceva , dar cu ea nu-i merge...
Ridica putin, cat sa se vada... trei ciocolate cu rom.
[G:]-Pentru nepoti

Deasupra buzunarului se vede ambalajul ciocolatei cu rom, tot mai aproape, cat sa umple ecranul, pe care cad apoi stropi de ploaie

Sfarsit

[A:]= Adela
[G:]= George
[m:]= mama Adelei
[T:]= Tibi, nepotul Adelei
[S:]= Sanda, sora Adelei

Buzunarul de la inima

2006-09-08T05:24:00.000-07:00

Irael

Stiti ca barbatii au la camasa, in partea stanga, un buzunar. Asta stiti, desigur. Ce nu stiti este ce se tine in acel buzunar. Nu, nu batista frumos aranjata. Nu, nu garoafa rosie sau alba. Nu. In buzunarul acela, tata ne aducea intotdeauna ceva. Venea rar. Lucra departe. Il asteptam intotdeauna mult. In ziua in care stiam ca vine stateam la poarta, privind peste gardul scund, in lungul strazii. Il recunosteam chiar de cand se profila. Fara gres. Inalt si subtire, blond, cu pasul mare, hotarat. Mainile lui mari aspre, batatorite de munca,pareau ele insele a fi brazde din pamantul pe care l-a lucrat candva. Un var al lui, din Moldova ne-a povestit ca tata muncea mult, din tinerete. Nu era nimani ca el. Avea mainile dupa coasa. Si cand statea, mainile lui parca tineau coasa.

Se profila cum va spun acolo, in capatul strazii si strigam mamei peste umar ,, a venit tata!''. O zbugheam in calea lui, la intrecere cu surorile mele. Ne lua in brate pe rand, ne ridica la cer, ne ravasea parul auriu, ca al lui. Din capatul strazii pana acasa il tineam de maini, pe cate una o ducea in brate. Eram trei, fetele tatei. Uneori venea cu o masina uriasa. Stiam si masina. Cand oprea la poarta saream in calea tatei. Din masina se descarcau saci cu prune redingote din care mama facea borcane uriase de magiun pentru iarna, saci cu struguri afuzali, din care se umpleau borcane de compot, saci cu oale si urcioare de Horezu si cate si mai cate nu aducea tata. Dar oricat de multe s-ar fi descarcat din masina sau din nelipsita lui geanta, mai era ceva. Totdeauna, in buzunarul de la camasa, la piept, tata purta ceva pentru noi. Ducea mana acolo si noi il priveam cu ochii dilatati. Ne privea si el intrebator:,, ia ghiciti?'' in timp ce se iveau trei bomboane in poleiala sau trei ciocolate cu rom. Stiti ce bune erau ciocolatele acelea micute, cu rom? Nu erau altele mai bune. Asa venea tata, cu ceva pentru noi, in buzunarul de la inima.Mama. A ramas singura. Nu singura. Cu nepotul. Ultimul. Il creste de la o luna. Rares.Va pleca la scoala anul acesta. Sun mereu. Ajung rar la ea. Sun si mama se plange. Mereu are probleme. Acum se infiltreaza apa sub casa. Putrezeste scandura in camere. De trei luni tot asta aud. Intreb de sanatate. Spune de scandura din camere. Trei ani mi-a vorbit doar de cavouri. Tata a vrut groapa de pamant. Mama cavouri. Trei ani am auzit doar spaima ei ca va muri iarna si n-o sa putem sapa groapa. Am adus oameni, au facut cavouri. Nu doua, nu. Tata a ramas asa cum a vrut el. Doar o placa de ciment deasupra.Mama a facut patru cavouri. Nu vrea sa fie singura. Vrea cu noi, fetele ei. S-a ingrijit de toate. Terminasem cavourile, ma gandeam ce urmeaza. Ma gandeam la gard. Nu, nu gardul. Apa. Apa putrezeste scandura de la camere.

Nimeni nu vrea sa se bage. Sunt tevi sparte in ziduri. Nimeni nu vrea sa repare. Satul asta e plin de lenesi. Nu gasesti un om sa vrea sa munceasca. Sunt sigura ca nu e asa si tot insist sa caute pe cineva sa repare. Trei luni nu vorbim la telefon decat de asta. Nu mai pot. Gata. Iau concediu, ma duc acolo. Dar, ce fac? Nu-s instalator. Instalatorii din sat spun ca nu se baga. Il intreb pe omul acela necunoscut care a zis ca e instalator. Vorbim pe net. E la 500km, dar vorbim pe net. Ma alarmeaza. Nu e de glumit. Tevile au peste 50 ani, sunt numai rugina. Totul trebuie schimbat. Nu dorm noaptea. Cine sa faca treaba asta? Nu dorm. Pe net tot intreb de problema mea. Omul ala, de la capatul pamantului spune ca vine sa ma ajute. Tot caut pe altcineva si nu gasesc. Vine el. Chiar vine. Si-l duc la mama, unde eu nu pot sta mai mult de-o zi. Mama e dezordonata. Asa e ea. Defectele se agraveaza cu varsta. Acum totul se incalceste.Totul e haotic. Si eu aduc omul acela, de la capatul pamantului, aici.

E priceput. A facut santuri in curte, santuri in ziduri, gauri in pereti. N-am mai vazut om ca acesta. Munceste greu. Unelte grele. Mainile ii sunt fine, sensibile.Multe rani, cicatrici. E tanar imi spun. Tace si face. Mama e cicalitoare. El bland. Intervin mereu. Mama sta pe capul lui. El munceste si explica. Ii explica mamei tot. Odata. De noua ori. Ma enervez. Mama continua. El raspunde la fel de bland. Cum poate? N-am mai vazut om ca acesta.
Munceste pana noaptea tarziu. Eu dorm. El munceste. N-am mai vazut om ca acesta. Manaca putin. Il tot imbii. Ii place paharul de vin auriu din gradina noastra. Cred ca i-ar placea si al doilea si al treilea... Stiu. Nu-i dau decat unul. Mama protesteaza. Ea da pana se satura omul. Vine si sora mijlocie cu nepotii. Are doi baieti. Le sunt nasa. Se iau la joaca cu Rares, nepotul de la sora mica. Ploua. Omul are nevoie de materiale. Las nepotii, cu greu si plecam prin ploaie. Dupa materiale.

In tricouri mergem prin ploaia de vara. Luam magazinele la rad. Nu gasim. Luam masini dintr-o localitate in alta. Cautam prin ploaie, nu gasim. Ma uit la el. Nu zice nimic. Mergem prin ploaie mai departe. Departe, gasim materiale. Ne intoarcem. Iar masini. Una ne lasa sub streasina unei maghernite. Mai sunt oameni acolo. Asteapta. Stam si noi. Nu ne ia nimeni. El vede ca in maghernita e un chiosc si-mi spune ca intra putin acolo. Inteleg. Vine repede cu un pachetel cu alune. Mi-e foame. Mananc. Ploua si nepotii vor fi plecat. E gata sa se insereze. Asteptam sa ne ia o masina si ploua. Suntem uzi. Mancam alune. Un caine vagabond ne priveste lung. El ii da alune. Ii dau si eu. I le dam pe toate. Omul acesta a venit de la capatul pamantului sa ma ajute pe mine. Acum stam in ploaie si privim amandoi cainele costeliv. Ma uit mai bine la el (ca n-am mai vazut om ca acesta). Are ceva in buzunarul de la inima. Acum are ceva in buzunarul de la inima. N-a avut. Intreb. Ridica putin, cat sa vad... trei ciocolate cu rm. Pentru nepoti, zice. Si incep sa sangerez. Sangerez. Stiu ca nu vede nimeni. Nu mi-e teama s-o fac in public. Dar omul e livid. Scoate repede ciocolata si nu stie unde s-o ascunda. Sangereaza si el. Valuri de sange din buzunarul de la inima. Ni se intalnesc privirile si stiu, el vede rana mea. O acopar repede pe a lui cu ciocolata aceea. O pun la locul ei, in buzunarul de la inima si o presez usor, ca pentru hemostaza. Si n-ar mai fi trebuit sa-i spun...(am mai vazut un om ca tine)...semeni asa de mult cu ... tata!