Buzunar la inima

Marius Dobrin
propunere de scenariu dupa un text de Irael

[Imagine in alb-negru]
La o margine de oras, cu case pe o strada linistita. Imaginea e ca din varful unui pom, cuprinzand strada dreapta cu case aliniate, delimitate de garduri. Curti in care se desfasoara activitati casnice. In mijlocul drumului un grup de copii, baieti si fete, de varste diferite dar undeva intre 5 si 14 ani, se joaca. Tocmai sunt in cerc si pe masura ce camera se apropie de ei, fara sa piarda din vedere orizontul, in lungul strazii, se aude rostirea acelei numaratori care asigura alegerile pt jocuri: "Ala-Bala-Portocala-ce-ai mancat-de-te-ai-umflat-Sapte-pite-si-un-pitoi-si-un-caval-de-usturoi".

Un baietel mai inaltut este cel care rosteste formula pe silabe si atingand pe rand cu mana cate un copil..La cine se termina formula trece deoparte. Camera e la nivelul capetelor de copii si prinde in cadru si lungul strazii.
La al doilea sau al treilea copil se aude un claxon si dupa colt de undeva apare un camion mare, care vine din lateral, opreste in intersectie si ulterior se va indeparta de punctul central. Cat timp a oprit din cabina coboara un barbat care de jos se intoarce spre sofer, il saluta. Camera se apropie de ei si ajunge de prim plan pe chipul barbatului cand camionul porneste mai departe el isi aranjeaza putin hainele (e in camasa si cu sacoul peste umeri), isi salta mai bine mica valiza si porneste spre copii. Camera se intoarce cu fata spre copii. Din grupul lor se desprind trei fetite, toate blonde, cu coditze, de inaltimi diferite. Imbracate cu cate o rochitza in culori asemanatoare, cu sosete albe in picioare. Alearga spre el, spre camera, strigand vesele: "Tata! Tata! A venit tataaaaaa...."

Cea mai mica ii sare in brate, cele mai mari se lipesc de cate o mana de-a lui. Valiza a ramas jos in mijlocul strazii.
Camera e in lateral, ca sezand pe o bancutza de pe trotuar.
Cea mare incearca sa ia valiza, se cazneste cu amandoua mainile, e grea. Tatal ia valiza zambind si o lasa si pe fetita sa tina de maner. Cea mica, in bratele lui, il alinta si se apropie tot mai mult de buzunarul camasii.
Atunci barbatul, razand,se opreste din mers,pune valiza jos. Camera, curioasa, se apropie de barbat, de zona de interes al mezinei, spre buzunarul de la piept al camasii.

Cu mana stanga tine fetita in brate si dreapta se misca incet, spre a prelungi nerabdarea fetitelor. Camera prinde nu doar mana ci si ochii mariti ai mezinei care e purtata magnetic de mana pana sa intre cu totul si ea in buzunar.
Mana se opreste, tensiunea e maxima, apoi din buzunar apar trei ciocolate mici, celebrele ciocolate cu rom.
Mezina o insfaca pe-a ei, o desface grabita, ambalajul cazand pe jos si da sa muste din ea.
Cea mijlocie desface cu grija si cu poleiala desfacuta la un colt musca din ciocolata.
Cea mare desface ambalajul colorat si pune in buzunarul rochitei ciocolata ramasa numai in poleiala. Intinde bine ambalajul colorat si se uita atent la el, ca fascinata de culori .
camera se apropie de acest ambalajsi pe masura ce se apropie indeajuns de mult incat sa nu se mai vada nimic altceva in afara hartiei si putin din degetele care tin hartia, incepe a se colora imaginea. Sta cateva secunde asa apoi imaginea se departeaza, tot centrat pe ambalaj.Doarca acum, desi color, se vede patina timpului.

[Imagine color]
O femeie tine intre degete ambalajul vechi al ciocolatei, priveste meditativ la el.
Este tot in strada. Casele: unele neschimbate, doar parcamai apasate de timp. Altele noi, stralucind. asfalt. Trec masini in sus si-njos, nu se vad copiii la joaca pe strada. Femeia, undeva peste 30 de ani, blonda, cu o rochie pana aproape de genunchi, dreapta, asteapta in statia de autobuz si priveste pierduta in ganduri ambalajul presat de la ciocolata cu rom din copilarie.
Trec doi copii de scoala care discuta intre ei:
-Am vazut-o pe Cera aseara pe messenger.
-Are webcam?
-Da...E naspa....
Deodata se aude zgomotul unui microbuz care opreste in statie fix in dreptul femeii. Ea tresare si intoarce capul zambind spre microbuz. Usa culiseaza incet, treapta de jos coboara si apare si grabit un picior barbatesc urias gata sa calce. E un barbat inalt, se apleaca mult ca sa poata iesi pe usa. A coborit, se scutura putin si strange inc-o data cu un gest vizibil valiza diplomat din mana stanga. Pe umar atarna breteaua unui sac de voiaj. In blugi, un hanorac. Barbos, cu parul cret, ochi impodobiti cu cearcane dar vioi. Femeia, pe nume Adela, sare imediat in calea lui. El, George, blocat fizic de asaltul ei pare usor derutat , ramane mut. Se apleaca spre a fi sarutat pe obraji, nu reuseste sa ingaime decat un "bine te-am gasit" timid.

[A:]-George, sunt asa de fericita ca ai putut veni sa ne ajuti... Mi-a fost jena ca a trebuit sa apelez la tine dar suntem intr-un moment greu, dupa moartea tatei mama nu si-a mai revenit si inca nu am ajuns la un liman. Si fara bani e greu sa gasesti pe cineva priceput si de buna credinta. Si nu indrazneam sa ma adresez oricui. Dar cu tine am totdeauna inima usoara cand vorbesc.
[G:]-Ei, Adela, nu te mai scuza... Hai sa vedem despre ce e vorba.

Ea il ia de mana sa-l conduca spre casa. Se uita mirata spre valiza.
[A:]-Pari asa de oficial cu diplomatul acela...
[G:]-Sunt sculele, nu plec la drum fara el. Am tot ce-mi trebuie pt orice lucrare.

Merg amandoi cu pas vioi impus de Adela. De altfel George nu are de facut decat un pas pentru a fi egalul celor doi ai Adelei. Ajung la un gard de lemn aplecat in afara, incarcat cu zorele inflorite. Adela se desprinde de el si intra prima pe poarta:
[A:]-Verdi, stai cuminte... striga ea la un catel –genul maidanez- legat cu un lant de cotetul sau aproape de poarta.

Pana sa intre si el pe poarta, George prinde intre degete o floare inchisa si o strange ca s-a pocneasca. Se uita la ea zambind, scuzandu-se:
[G:]-Mi-a ramas gestul asta de cand eram copil.
Si paseste in curte. Verdi, care pana acum latra de mama focului, tace brusc si da din coada. Adela se mira si in acelasi timp roseste putin in obraji.
[A:]-Daca Verdi te-a intampinat asa inseamna ca am avutdreptate in privinta sufletului tau...

Pana sa mai zica el ceva coboara cele 3 trepte de la casa o femeie in varsta, cu parul alb, ridata si o voce blanda, usor obosita. E imbracata intr-un capot bleumarin cu flori albe, are un sortz.
[m:]-Bine ati venit domnul George, poftiti, poftiti!
[G:]-Sarut mana doamna.... si George chiar se apleaca sa-i sarute mana. Femeia se rusineaza, isi sterge repede mana...
[m:]-lasati, lasati, vin de la bucatarie...
[G:]-Mi-a povestit Adela ce gospodina desavarsita sunteti.

Chipul mamei radiaza. Apoi, gradual, cu o umbra pe chip:
[m:]-Ei, mama, facem si noi ce putem ca de cand s-a prapadit sotul meu nu mai am nici tragere de inima si nici putere. Ca de-aia am si zis fetei asteia... ce sa mai reparam tevile astea, ce instalatie sa mai facem?Asta-mi trebuie mie acum? Cand eu astept sa ma duc dupa Ion al meu?
[A:]-Lasa mama, am vorbit de-atatea ori... Mai bine ai invita pe omul asta sa se aseze la masa ca e plecat de-aseara de-acasa. Toata noaptea pe drum...

La care mama imediat tresare si se pune in priza.
[m:]-Vaaai, scuzati-ma, m-am luat cu batranetile mele. Masa e gata... cafeaua am lasat-o la urma sa fie aburinda.
George se fastaceste...
[G:]-Doamna, nu va deranjati, e prea devreme pt masa. Apoi am venit l atreaba si daca incepem cu mancarea, nu mai avem nici un spor...
Si zambeste , bucuros ca a gasit motivul refuzului. Se intoarce spre Adela ca sa capete sprijin de la ea.
[G:]-Sa vedem mai intai care-i treaba. Sa-mi las si eu bagajul undeva.

Si se uita in jur, alege un colt dupa scara de la intrare. Da jos sacul de voiaj si-l aseaza langa valiza cu scule. Adela care s-a tot invartit pe langa el o ia inainte spre interior. Si in timpul asta vorbeste:
[A:]= De cand mama a ramas singura, desi nu e chiar singura, creste pe cel mai mic nepot al meu, la toamna merge deja la scoala, o s-al vezi, doarme inca, parca toate se prabusesc.

George da sa spuna ceva, la vestea ca doarme cel mic se retine, calca parca mai usor pe covoarele vechi dar moi. De altfel se opreste si se descalta. Adela protesteaza, el nu se lasa, Adela ii aduce o pereche de papuci. Si continua cu explicatiile.
[A:]= Eu ajung tot mai rar pe la ea, am mult de lucru, mi-am mai luat inca doua firme lacare sa tin contabilitatea, noapte de noapte ma culc pe la 1-2 ca sa fiu cu toate gata al timp. Mai ales ca s-au schimbat iarasi legile, alta regula de contabilitate, sunt ametita de atatea calcule si schimbari. O sun cat pot de des. Sun si mama se plange. Mereu are probleme. Acum se infiltreaza apa sub casa. Putrezeste scandura in camere. De trei luni tot asta aud. Intreb de sanatate. Spune de scandura din camere. Trei ani mi-a vorbit doar de cavouri. Tata a vrut groapa de pamant. Mama cavouri. Trei ani am auzit doar spaima ei ca va muri iarna si n-o sa putem sapa groapa. Am adus oameni, au facut cavouri. Nu doua, nu. Tata a ramas asa cum a vrut el. Doar o placa de ciment deasupra.Mama a facut patru cavouri. Nu vrea sa fie singura. Vrea cu noi, fetele ei. S-a ingrijit de toate. Terminasem cavourile, ma gandeam ce urmeaza. Ma gandeam la gard. Nu, nu gardul. Apa. Apa putrezeste scandura de la camere.

Tot vorbind asa, au ajuns in camera din spatele casei.Camera merge cu ei, ca si cum ar fi privirea lui George, in spatele Adelei. Tot drumul ea vorbeste si el priveste la un pas in urma ei fie parul blond care salta la pasiiei vigurosi, fie inregistreaza prin camere si holuri cate un tablou pe perete sau cate o etajera cu cate un bibelou asezata pe un tishlaifer. In camera din spatele casei se vede ca baia a fost improvizata.Totul la vedere, tevi si racorduri. Un geam mare vopsit cu alb. Peretii simpli, curati, dar se distinge o usoara nuanta de umed in dreptul tevii, la un colt. Adela il indeamna sa pipaie peretele, apoi da la o parte covorasul care duce spre cada.
[A:]= Sunt tevi sparte in ziduri. Nimeni nu vrea sa se bage. Pe-aici numai lenesi. Nu gasesti un om sa vrea sa munceasca. Sunt sigura ca nu e asa si tot insist sa caute pe cineva sa repare. Trei luni nu vorbim la telefon decat de asta. Nu mai pot. Gata. Iau concediu, special.

George, dupa ce pipaie, ciocaneste ici si colo. se apleaca pe sub cada, deschide si inchide robinetele, cat timp Adela vorbea, se opreste in fata ei, sta o clipa pe ganduri, clatina din cap si zice:
[G:]= Nu e de glumit. Tevile au peste 50 ani, sunt numai rugina. Totul trebuie schimbat. O luam de la capat, sa facem o treaba ca lumea si care sa dureze. Hai sa-mi arati de unde vine apa, unde e racordul din curte.
[A:]= Hai ca-ti arat dar mai intai sa bem cafeaua. Cum a fost drumul?
[G:]= Am dormit pe tren. Dorm totdeauna foarte bine, imi fac un culcus al meu.
[A:]= Nu ti-era teama ca trece statia si nu cobori unde trebuie?
[G:]= M-am obisnuit cu drumuri din astea lungi de-o noapte. Ma trezesc usor din cand in cand, vad, presimt cam pe unde sunt si ultima jumatate de ora pana la sosire e ca dimineata in pat cand ma trezesc din somn dar mai stau in pat, cu ochii inchisi dar cu televizorul deschis...

Afara mama tocmai iese cu cafeaua aburinda. La masa e deja asezat un copil cu par blond din belsug, somnoros, asezat cu capul pe bratul arcuit sprijinit de masa. Aburul cafelei il trezeste si pe el. George se aseaza langa baiat, ii trece mana prin par . Se aseaza si Adela in fata baietilor iar mama in cap, aproape de scara, gata sa mai aduca de la bucatarie o farfurie cu mancare.
Pe masa sunt deja cateva platouri , un mic dejun consistent.

[G:]= Salut Tibi! Ce-ai visat?
[T:]=Salut... (raspunde morocanos)
[A:]= Tibi nu poate sa viseze decat batalii cu nave spatiale.
[G:]= Pai atunci e cel mai priceput sa ma ajute ca si tevile astea de apa sunt tot ca pe-o nava spatiala. Uite, o sa incepem de-acolo de la poarta unde vad gura aceea de acces la racord.
[m:]= A, domnu George, saracu’ barbatu-meu, el a facut racordul ala, singur a sapat santul si in strada si in curte si a tras teava de apa. Si apoi tot singur a sapat in curte si a venit cu teava in casa si ce drag mi-a fost cand a curs prima data apa in bucatarie...Ce drag imi era cand nu mai trebuia sa car galeti de apa de la fantana din colt. Si mai apoi...

Vocea ramane cumva in off, camera e mai degraba pe George care aparent asculta atent, darcare in acelasi timp isi face calculele asupra lucrarii ce-l asteapta. Cand termina cafeaua se uita spre Adela:
[G:]= Vreau sa ma schimb si eu de haine, sa ma apuc de sapat.
[A:(zambind)]= Sigur, hai cu mine.
Si-l conduce pana la o usa, i-o deschide si el se strecoarainauntru cu savul de voiaj iarea merge sa stranga masa.

Cum trebaluiau amandoua sa stranga ce era pe masa:
[m:]= Adelus mama, sa nu-mi strice razoarele de rosii cand o sapa... Sa-i spui sa aiba grija unde arunca pamantul. Sa-l puna deoparte pe cel galben de cel negru, ca p’orma se amesteca si nu mai creste nimic acolo. Si sa fie atent sa nu strice cazmaua ca numai pe-asta o mai am si ai vazut si tu ca nici o coada la lopata nu poti sa mai rogi vreun vecin sa-i puna....
[G:]=Am grija, doamna, stati linistita...
Camera se muta brusc pe George aparut ca din senin. In spatele lui se observa fereastra deschisa a camerei in care se schimbase de haine.

Adela care terminase de strans masa arunca o privire de repros mamei si repede spre George:
[A:]= Cu ce te ajut George? Sunt gata sa fac orice ... (spune cu entuziasm si rosind putin)
[G:]= Pai sa stai frumos la masa si sa lucrezi cu bilanturile tale. Sa vedem caretermina mai repede..
Dar numai bine ca apare mama din nou.
[m:]= Dar daca schimbi teava acum mai sunt materiale bune ca alea de-altadata? Ca am vazut eu ce se gaseste acum prin magazine... Am luat niste sandale acum o luna si s-au rupt dupa o saptamana...Mai bine poate reusesti sa lipesti unde trebuie si gata.
[G:(cu calm, munceste si explica pe ton bland)]= Nu va fecti griji doamna, o s aluam materiale bune, se gasesc si proaste si bune, alegem numai ce trebuie. Apoi nu putem lipi , teava e ruginita rau, lipestiintr-o parte si cedeaza in alta.

Mama isi mai face de lucru prin curte dar revine.Adela se uita mustrator la ea dar nu apuca sa rosteasca o vorba. Au schimb de replici din priviri.
[m:(nu tine seama de suflul lui cand izbeste pamantul tare)]= Dar cum e mai bine? Sa pun contor pt apa sau nu? Ca de cand s-a dus Ion al meu doar opensie nu ajunge la cate angarale sunt de platit.
Si vocea ei se aude in off si camera se departeaza putin, urmarind cum George sapa santul, da gaura in zid si munceste fara incetare. La masa, Adela lucreaza si ea dar la un moment ii cade
capul pe masa, obosita. George continua sa insire teava, sa lipeasca bucata de bucata sub ochii mirati ai tacutului Tibicare sta nemiscat pe ciuci si priveste fara sa clipeasca.
Doar vocea mamei, netulburata in discursul ei...

Adela ridica la un moment dat capul, incearca s-o domoleasca, renunta a lehamite.
Nici macar spre George nu se mai uita, a scuza, s-a convins ca el inainteaza cu munca netulburat.
Deodata camera coboara pe chipul lui. S-aoprit din lucru, brusc. Parca nu are suflu, curge transpiratia pe fata lui. Mama a observat si ea si s-a oprit parca speriata din turuiala. Adela tresare la clipa de liniste. Se uita amandoua la el. DoarTibi are o reactie, se apropie si inrteaba:
[T:]= Vrei sa-ti aduc un ciocan mai mare?
George izbucneste in ras, Adela si ea....
[G:]= Mi-e sete.

George se aseaza pe marginea santului, acum se simte osteneala. Adela acum sesizeaza ca la un deget s-a julit. Se aseaza langa el, vrea sa-i cerceteze mana si sa-lpanseze dar refuzul lui tacit o convinge. Vine mama cu o carafa de vin de culoarea mierii. Carafa e aburita. O pune pemasa, toarna intr-un pahar, George il soarbe cu sete pe tot dintr-o singura inghitirura. Isi mai pune unul, Adela se uita la el, camera le cautarepede privirile amandorura. George se opreste la jumatate cu al doilea. il bea mai usor ...

[G:]= Multumesc doamna, foarte bun!
[m:]= E facut de barbatu-meu acum trei ani, mai avem o damigeana in pivnita. Ziceam s-o pastrez pentru ca pomana dar cu caldurile astea mi-a fost frica sa nu se acreasca. Anul asta nu stiu ce s-o alege de strugurii nostri. O sa vorbesc cu nepotu-meu Gica sa vina sa faca din ei ceva.
Si din nou se apuca de lucru sub aceeasi ploaie de vorbe.

Dupa putin timp se deschide poarta si intra o femeie blonda cu doi copii. Un baietel si o fetita care alearga spre Tibi sa-i arate ce jucarii au ei. El se uita la ele si ii trage dupa le in casa, acolo unde le arata si el ceva.
Adela se ridica vesela de la masa:
[A:]- Soru-mea, ce ma bucur sa te vad! Hai , vino sa-ti prezint pe George, stii, prietenul de la capatul lumii de care ti-am vorbit... A avut bunatatea sa vina sa ne ajute sa rteparam toata instalatia mamei. George, ea este ....
[G:]-Stiu, se vede, apoi mi-ai povestiti atata despre ea. Scuza-ma Sanda, sunt cam plin de praf...
[S:]-Ma bucur sa te intalnesc George. Si eu am auzit atatea lucruri frumoase despre tine. Cum merge lucrul?
[G:]-Bine, lucrurile sunt mai grave decat banuiam, trebuie sa schimbam totul.
de undeva se aude vocea mamei:
[m:]-da, dar dupa ce mancam. Poftiti la masa, ciorba e deja in farfurii.

Camera se fixeaza pe aburul ce se ridica in farfurii, face inconjurul mesei la care s-au adunat cu totii, se ridica apoi pe traseul banuit al mirosului placut si ajunge in bucatarie unde prin peretele spart se vede santul sapat pana la poarta. Mama si Sanda sterg vasele spalate si se uita pe fereastra la Adela si George care mai zabovesc la masa cat fumeaza el o tigara.
[m:]-Ce bine-ar fi de s-ar marita cu George... Ce baiat bun! Ar face un palat din casa asta.
[S:]-Hei mama, darGeorge e insurat!
[m:]-Zau? Si ea nu mi-a zis nimic de asta. Nici pe el nu l-am auzit vorbind de familia lui. Vai de norocul ei, numai de din astia are parte...
[S:]- De, mama, cum e scris la fiecare. Avem visuri si nu totdeauna se implinesc...

Camera inregistreaza incetinirea miscarilor cu care stergea farfuriile, privirea ei pierduta pe fereastra.... In curte George tocmai se pleaca sa ia o scula cand se intoarce cu fata spre cer. Intinde palma...
[G:]- Incepe sa ploua. Hai mai bine sa mergem sa cumparam ce materiale ne mai trebuie.
Adela ramasese o clipa cu privirea pe palma lui care primise picatura de ploaie. Se "rupe" de clipa magnetica si sprintena:
[A:]-da, sigur. (catre bucatarie) Mama, mergem la Praktiker sa luam ce ne mai trebuie pana se pune ploaia.
Adela ia poseta dintr-un cui si porneste spre poarta, tragandu-l de mana si pe George sub privirile Sandei ramasa tacuta in fereastra.

Doar ce ies pepoarta si vine un microbuz, urca in el, se pierd in lungul strazii. Camera se muta in interiorul microbuzului. Inghesuiala, amandoi , lipiti unul de altul, nu spun nimic, fiecare se uita pe fereastra. El mai greu, e inalt si de la inaltimea lui nu vede mare lucru. Doar simt parfumul parului ei.

Coboara cu toata lumea, capat de linie. Deja a inceput ploaia, alearga . El o ia de mana sa poata sa ajunga mai repede in magazin. Rad amandoi, iauun carucior si ca orice pereche plecata la cumparaturi intr-un paradis al marfurilor, pornesc printre sirurile inalte de rafturi. Cerceteaza cate un capat de rand, o ezitare, apoi trec la urmatorul. Si tot asa pana gasesc unul unde au de aprofundat. Intra pe culoarul acela, el se paleaca decateva ori adupra unui obiect sau altul, se decide si pune in carucior. Se muta la alt culoar si tot asa.Uneori o intreaba sa decida ea. La casa e coada, stau unul langa altul, se uita unul la altul, zambesc, apoi se uita in laturi, mai fac un pas...

Cand au iesit de la casa,....
[G:]-Adela, tine tu putin caruciorul. Vin imediat.
George se grabeste spre un chiosc, se apleaca si mai, mai ca intra cu capul pe ferestruica aceea, cumpara ceva si se intoarce zambind.
[G:]= Hai! Ca mai avem atatea de facut...

Si din nou cu pasi grabiti, ploaia ii uda pe cei cativa metri pana la microbuz. Acum gasesc locuri pe scaune, se aseaza unul langa altul in spatiul acela stramt. El se strange pt ca a plecat in hainele de lucru, se imte murdar de praf, ploaia a jilavit praful, se fereste sa n-o murdareasca. Ea nu are habar de asta, se uiat cand al chipul sau si cand la maini. Coboara din microbuz, ploau cu galeata. Se adapostesc sub o streasina. Microbuzul pleaca. Ramane doar strada pustie.
Stau amandoi lipit cu spatele de peretele unei case, sub streasina, cu falduri de iedera pe margini. Trec secunde bune.

Deodata, de unde-o fi aparut, un caine costeliv langa ei. Se adaposteste si el. Se uita al ei, cu limba scoasa. da din coada.George duec mana dreapta la buzunar, cotrobaie, scoate o punga de alune. ii da alune. Ii da si ea. Rerand, una cate una, rad amandoi aruncandu-i alune, cu grija, sa nu-l expuna la ploaie. Cand au terminat, cainele se aseaza cuminte pe labele dinapoi.

Adela se uita tinta la buzunarul de la piept, din stanga, de la camasa.
[A:]- Dar acolo? Ce ai acolo?
Si rade sagalnic, ca si cum l-a prins ca mai ascunde ceva , dar cu ea nu-i merge...
Ridica putin, cat sa se vada... trei ciocolate cu rom.
[G:]-Pentru nepoti

Deasupra buzunarului se vede ambalajul ciocolatei cu rom, tot mai aproape, cat sa umple ecranul, pe care cad apoi stropi de ploaie

Sfarsit

[A:]= Adela
[G:]= George
[m:]= mama Adelei
[T:]= Tibi, nepotul Adelei
[S:]= Sanda, sora Adelei