Cosmarul - parea I

Masina se strecoara cu greutate pe strazile
inguste, supraaglomerate. Adesea se opreste
bara la bara. Minute lungi de asteptare
pana ce sirul nesfarsit incepe sa se miste
lent, cu unduiri de molusca. Dormiteaza pe
bancheta din spate. Langa ea, el sta atent,
de parca ar fi la volan. Ea se simte in
siguranta, asa, cu mama in mana lui. Acum o
saptamana cand au venit in metropola, era
altfel. Dimineata, foarte devreme. Ea
dormita si atunci dar altfel. Nelinistit.
Agitat. Se culcase tarziu, se trezise
devreme. Poate nici nu dormise. Totul incepuse cu acea mamografie. Amanase
cincisprezece ani s-o faca. Nu era nimic
nou. Doar ca trebuia odata s-o faca. Si din
incercarea de-a face o explorare, intrase
in masina de tocat a spitalului. Mamografia
se facea numai cu bilet de la oncologie.
Oncoloaga,ii palpa ingandurata sanii.
Vorbea putin. Era de-ajuns ca ii facea o
fisa oncologica. O astepta cu rezultatul.
Privirile ingrijorate ale radioloagei.
Alerta ei. Cum o luase cu grija sa-i faca
si o ecografie. Cat ofta doctorita aceea
privind ba mamografia, ba imaginea
ecografica. Voia sa-i spuna ceva si nu stia
cum. Isi cauta cuvintele. Ea a inteles, a
ajutat-o. Nu era bine. Va face tot ce
trebuie, fiti fara grija. Doctorita tanara
incearca s-o incurajeze. Ea nu se temea.
Stia ca poate duce mult.Din nou la oncoloaga cu rezultatul.
Oncoloaga clatina din cap, ofta. Trebuie
facuta punctie biopsie la Bucuresti, la
Fundeni, la oncologie. Ii da un numar de
telefon care se dovedeste dezafectat dupa
multe zile de incercari esuate. Apoi ii da
alt numar de telefon. Aici are noroc.
Secretara o programeaza intr-o zi de marti
dimineata foarte devreme. Pana atunci inca
doua saptamani de incertitudini. Incercase
sa mai consulte si alti colegi. Facuse inca
o ecografie si inca un control oncologic.
Aceleasi opinii.Trebuia mers la un chirurg
oncolog. I se mai sugerasera niste analize
scumpe, dar n-a pregetat, le-a facut.
Rezultatele, neconcludente.E obosita. Ar dormi tot timpul. Nodulii
sunt durerosi. Se hotaraste la un tratament
homeopatic ce amelioareaza simptomele. N-ar
vrea sa spuna nimanui si totusi trebuie
sa-i spuna lui. Vor pleca impreuna la
Bucuresti(el lucreaza acolo), va trebui sa
stie de ce. Ii spune. Nici o reactie,
aparent. E bine, isi zice. Apoi el o
priveste in fiecare zi ingrijorat. La
telefon o intreaba mereu daca se simte
bine. Spala el vasele dupa cina sau
dimineata, inainte sa plece la birou. Are
grija sa nu lipseasca painea si ii cere
insistent lista pentru piata. Nu e bine. E
altfel. Ii pasa. Ea oscileaza intre
multumirea ca nu e singura si apasarea ca
si el sufera. Ii spune pana la urma ca ea
nu crede ca poate fi ceva grav. El o ia ca
pe o incercare de disimulare a realitatii.
Ea renunta. Asa au ajuns cu o zi inainte in orasul
acela obositor. A doua zi dis de dimineata
putea sa stie verdictul. Suna in nou la
secretara,parca manata de un presentiment.
Asa afla ca medicul si-a prelungit concediu
cu o zi. Miercuri nu da consultatii, joi
s-ar putea reprograma. Toata tensiunea
ultimelor saptamani se prabuseste asupra
ei. Totdeaua a spus ca prefera o
certitudine nefasta, unei incertitudini.
Acum avea parte de ceea ce o apasa cel mai
mult, de prelungirea incertitudinii. El o suna. Ea ii spune despre amnare. E
debusolat. Si ea. Inghit greu. Se despart
sec. Ea se hoataraste sa nu piarda timpul.
Anunta la cabinet ca va sta toata saptamana
in Bucuresti. Asistenta ei e sigura care
mai stie. Nu-i place sa alerteze. Apoi si
de s-ar dovedi ca este cancer tot nu vrea
sa mai stie altcineva. Nu face bine
nimanui. Va suporta totul. Nu e singura.
Are atatea paciente si cunostinte care au
trecut prin asa ceva. Stie exact ce va
urma. Oparatia (mutilanta pentru
feminitate, dar acceptabila pentru ea),
tratamentele dure, caderea parului, peruca,
sutien cu vata in locul sanului lipsa.
Greturi, varsaturi. Paloare. Spitale,
medici. Coridoare lungi si reci. Cozi.
Bani, multi bani, pe care nu-i are. Totul
se roteste ametitor. Respira adanc si
porneste. Astazi va vedea Bucurestiul. Un
prieten ii sugerase cimitirul Belu.
Porneste intr-acolo. Frunze vestede pe
alei, lumina groasa ca mierea. Descopera
teiul lui Eminescu.