Martisor

In seara dinaintea intaiului de martie pregatesc cina fiului meu, singura, in bucatarie.
El nu este acasa toata saptamana. Tocmai acum a trebuit sa plece in delegatie. Imi fac singura curaj:,, nu-i nimic!". Mi-a trimis deja un buchet de ghiocei prin e-mail. Nu voi suferi ca maine nu voi purta martisorul lui. Voi pune darul primit la recenta aniversare a casatoriei. Este o bijuterie superba si chiar mult mai mult decat un martisor. Apoi, pot sa ma gandesc la toate martisoarele primite pana acum, tot atatea puncte de sprijin in univers. La toate florile care mi-au incarcat bratele atatia ani. Cate surprize am avut in acesti ani! De cate ori am fost rasfatata. Nu, nu voi fi afectata de absenta lui, tocmai acum. Apoi va urma 8 martie si atunci, poate, nu va mai fi plecat. Chiar planuim o petrecere intre prietene. Anul trecut ne-am intalnit toate la mine. Am fost multe. El a sunat ca nu ne va deranja, va veni tarziu. M-a intrebat despre fiecare dintre prietene, l-am salutat toate. Cand fetele se pregateau sa plece a venit si el. Avea bratele pline de flori pentru noi, toate. A primit tot atatea imbratisari si florile daruite de el au inviorat inimi, case.

Incerc sa ma incurajez si de fapt ma afund tot mai rau. Poate ar fi mai bine sa recunosc: mi-e greu fara el. Mi-e dor de el. Detest delegatiile.
Radu imi striga din hol ca iese cateva minute. E straniu, nu stiu de ce trebuie sa plece. E intuneric si mancarea e apoape gata. Chiar ma nelinistesc putin.
L-am auzit mai devreme vorbind la telefon. Ma incurajez singura: ,, e baiat, cine stie, poate trebuie sa duca si el un martisor, undeva."
Asez masa frumos, asa cum l-am obisnuit. Uite ca s-a si intors. Unde-o fi fost?
Suna si telefonul meu.
Este el. Ii multumesc pentru e-mailul martisor. Imi spune ca nici nu am vazut martisorul. Ii multumesc inca o data gandind ca imi va aduce martisorul cand va reveni. El imi spune sa merg in dormitor sa-mi vad martisorul. Ii spun ca am facut ordine azi in dormitor si poate l-am aruncat. Chiar intru in panica. Stiu sigur ca am aruncat cate ceva astazi. Mi-e ciuda pe obiceiul meu de a ma debarasa de unele lucruri fara a le studia mai atent.
Intru in dormitor tot scuzandu-ma in telefon ca poate am reusit sa distrug fara voie o surpriza si... ....
Nu, nu poate fi adevarat! Un trandafir alb si... martisorul sunt acolo unde spune el.
Inteleg de ce a lipsit Radu. Stiu acum cine i-a telefonat. Totul se leaga si e coplesitor. El stie din vocea mea transfigurata.