Urmarirea

Mergeam ca de obicei grabita spre cabinet. Gandul la aglomeratia careia urma sa-i cad prada odata intrata in cabinet, ma facea sa maresc pasul de care si in mod normal nu prea se tine nimeni. La un momet dat am simtit ca in spatele meu, cineva se tot straduieste sa ma ajunga. Instinctiv am intors capul si intr-adevar era un barbat cam le 35 de ani, atletic, inalt, imbracat in bej, sport-elegant. Cand i-am intalnit privirea (eu, in spatele ochelarilor de soare) a zambit larg, parca a recunoastere si chiar a schitat un salut, care mie mi-a creat un usor disconfort dubitativ, pentru ca in mod sigur nu-l mai vazusem niciodata. Putin stanjenit, ca in fata unei confuzii, el a grabit pasul si m-a intrecut. N-am acordat pe moment nici o importanta intamplarii, dar barbatul nu avea un mers mai rapid decat al meu, asa ca l-am intrecut din nou. Am simtit zambetul lui oarecum surprins, dar mi-am vazut de drum in ritmul meu alert. Ceea ce deja imi atragea atentia era insistenta lui de a ma depasi din nou, lucru care s-a si intamplat. Era randul meu sa zambesc, imi aminteam nenumarate intamplari din trafic, masini ce se intrec pe sosele si soferi care incearca ambitii minore la volan.Trebuie sa mai spun ca eu am un zambet permanent, natural si nuantat usor de impresiile ce ma domina.Probabil ca in acele momente zambeam putin si interior. La primul semafor mi-am dat seama ca persoana nu era familiarizata cu traseul si am profitat sa traversez neregulamentar (ca de obicei de altfel) castigand cateva minute pretioase. Strada este impartita in doua de un scuar si acolo este si statia de tramvai. Semaforul, desi nu permite trecerea pietonilor, nu permite nici trecerea masinilor, pentru un timp suficient cat sa ajungi la scuar. Apoi, cand ai verde, deja ai avantajul unei jumatati de sosea traversate. Aceste calcule mi le faceam si am reusit sa le si aplic, astfel incat sa ma distantez de (acum) evidentul meu urmaritor. Eram deja voioasa si rasuflam usurata cand am traversat complet strada si am mai dat si primul colt. N-a durat mult si iarasi am simtit ca cineva vine puternic din urma. A trecut pe langa mine (eu nu prea sunt depasita pe strada) si l-am recunoscut pe tanarul domn.Pentru ca deja coincidentele nu mai puteau fi simple, am decis sa-l las pe el sa ia avans si, desi ma grabeam, am intrat in primul magazin. Straduta e plina de magazine.Am intrat doar cateva minute, dupa care am privit in departare sa ma conving ca nu ma voi mai intalni cu urmaritorul necunoscut. Incepusem deja sa ma gandesc la altceva cand, dintr-un magazin iese chiar in fata mea, el. Eram deja inciudata si aveam de gand sa pun capat situatiei, asa ca am marit pasul, sa-l intrec, stiind bine ca nimeni nu se poate tine de mine daca imi propun asta. Am tentat sa-l intrec prin dreapta, fiind mai liber trotuarul. Chiar cand sa realizez depasirea, tanarul domn schiteaza un blocaj evident. Imi schimb atitudinea si incerc o depasire pe stanga, soldata de un blocaj indubitabil si de aceasta data. Nu mai incapea nici o indoiala, eram hartuita. Mi-am ridicat inelarul si i-am spus clar: - In caz ca nu ati observat, sunt casatorita. Mi-a zambit, evident amuzat, si a raspuns: - Voiati sa ma agatati? Mi s-a parut obraznic si i-am raspuns putin tafnoasa:- Nu eu. A zambit abscons si s-a prezentat. I-am raspuns politicoasa, dar distanta. Avea un zambet care parea a fi obisnuit, care inspira un fel de dispozitie permanenta. Deja devenea amuzant. M-a intrebat ce zodie sunt si pentru a ma incuraja sa deconspir mi-a spus ce zodie este (scorpion). Ma asteptam sa se lanseze in cine stie ce descrieri ale celor doua zodii, ceea ce pentru mine era complet lipsit de importanta. Niciodata n-am rabdare sa ascult prognoze zodiacale. Spre surprinderea mea, incepe sa rada si-mi spune ca habar nu are, nu stie daca se potrivesc cele doua zodii si ma intreaba daca eu stiu. Rad si eu, amuzata deplin. El continua, la fel de neinspirat sa ma intrebe ce zodie e sotul meu. Intru in joc si ii spun. Atunci el intreaba daca sunt compatibila cu zodia sotului. Ii Spun ca ne intelegem perfect, desi dupa zodiac s-ar spune ca nu suntem compatibili. Mai am doar doi pasi si voi intra pe aleea blocului unde lucrez. El nu stie. Ma intreaba daca nu vreau un suc, o cafea. Il anunt ca indiferent ce-a fost, urmarire sau cum s-o numi a fost amuzanta si...a luat sfarsit. El continua sa se amuze cand eu am virat brusc catre intrarea blocului in care m-am facut nevazuta.Ii povestesc imediat, amuzata, asistentei. Ea m-a sperie ca s-ar putea ca la plecare sa ma astepte tipul. Rad si- mi incep ziua care avea sa se termine seara tarziu. Cand mi-am reluat drumul spre casa mi-am reamintit cursa de la pranz. Am incercat sa-mi amintesc numele, simplu, pe care-l purta urmaritorul meu ,asa cum s-a recomandat dar... a fost imposibil. :) Drumul pe care-l fac zilnic spre servici, de atatia ani, ar fi extrem de monoton fara intamplari de genul acesta.