Pe un peron sau Gara garniturilor suplimentare

Trenul oprise brusc in gara despre care stia doar ca va permite adaugarea unor garnituri suplimentare.Calatorii coborasera toropiti de canicula. Un grupzgomotos de tineri ii atrase atentia. Imbracati sport, discutau cu verva. Majoritatea fumau pasional. Fetele, ca niste vrabiute gurese, baietii galanti, cu gesturi tandre care divulgau empatii rau disimulate. Calatoria se anunta lunga si obositoare.Coborase in speranta unei adieri racoroase. Un lung sir de scaune marginea o bordura lata langa calea ferata. Trenul obosit astepta sa i se ataseze noi vagoane.La tasnitoarea de pe peron se aglomerase.Privea grupul tinerilor, animatia lor exuberanta, glumele usoare, rasetele stridente. Ca prin fumul unei tigari niciodata aprinse, un fuior ce se rasucea usor in volute, aerul capata nuante de semiobscur ce alternau cu transparenta realului.Cauta ceva necunoscut, nebanuit, ceva de care sa se agate in arsita zilei. Prin fata defilau figuri banale, in surdina convesatii complezente, in fundal zgomote obositoare. Parea ca totul e cotropit de caldura si apasat de normalitate.Grupul tinerilor, alimentat de o energie nebanuita anima peronul cu vivacitatea lui. Ca de obicei incepu sa scruteze chipurile, sa incropeasca portrete psihologice. Era un exercitiu experimentat in momentele, rare, cand nu putea citi. Trecu rapid peste perechea de gugustiuci indragostiti. El, tandru agatat de mijlocul ei, ea, debitand alert. Gura ii parea tot mai larga cu fiecare cuvant rostit si ea tot mai grabita sa deschida un hau in care el sa se prabuseasca, rapus. Tanara sensibila, cu ochelari si vite blonde, razletite pe frunte, parea usor narcotizata. O pereche nu prea tanara, cauta sa stearga diferenta (altfel nu prea distonanta) fata de restul grupului, printr-un comportament de gasca, sigur distonant. O fetita se plictisea ingrozitor langa tinerii ei parinti preocupati mai mult de libertatea lor decat de constrangerile familiale. Un tanar inalt, brunet, arogant, cauta sa-si ascunda in spatele tacerii afectate lipsa de idei.O femeie scunda, cu impregnare tabacica, par bogat, lung, revarsat pana la talie, tragea cu patos din tigara care ai fi zis ca este ultima ei scapare, daca nu ultima dorinta.Tocmai se pregatea sa baleieze cu privirea plictisita peste restul grupului, cand il remarca. Parea ca e in grup, dar nu cu ei. Tanar, atletic, saten, statea usor incovoiat de parca si coloana vertebrala voia sa priveasca inauntrul ei. Era si nu era acolo. Erou si spectator. In mijlocul grupului, dar detasat de el. Privirile lui erau clar indreptate spre inauntru. Ce cauta? Ce abisuri scruta? In mijlocul animatiei, el parea discordant. Privirea ei se agata de acest subiect de cerceatre psihologica si fumul tigarii nevazute involbura tot peisajul decupand distinct silueta tanarului. Nu intreba, raspundea vag la intrebari. Nu radea si parca nu auzea vacarmul ce-l inconjura. Era de parca nu numai ea il decupase din context, ci el insusi se delimitase, crease in jurul lui un invelis protector, nevazut, dar sesizabil. Vizibil apartinand unei alte sfere, tanarul ii captiva atentia.Isi puse ochelarii fumurii pentru a-si disimula interesul pentru tanarul necunoscut. Stia ca uneori oamenii simt cand sunt priviti. Nu voia sa-l tulbure pe tanarul cufundat in lumea lui. Mai degraba voia sa intre ea in acea lume, sa arunce o privire. Din cand in cand, un zambet vag schitat infiora coltul buzelor sensibile. Privea lumea usor, mai mult trecea prin decat peste imaginile ei. Parea ca diseca realitatea cu mijloace extrasenzoriale. L-ar fi intrebat: ,, Ce mare porti in suflet si cine esti?". Stia ca raspunsul ar fi fost tot in zambetul din coltul buzelor. Desprins de lumea aceasta, tanarul locuia fervent in lumea lui. Isi imagina ca ar putea fi victima unei recente deceptii in dragoste.Ii placeau barbatii indragostiti. Le recunostea privirile stralucitoare. Ii considera niste forte dezlantuite ale naturii. Un barbat indragostit isi venereaza iubita, uneori toata viata, chiar dupa ce a fost dezamagit. Nu acelasi lucru ar fi spus despre femeile indragostite. Erau ca niste gaini bete. Victime pasionale ale barbatului care le cucerea inima uneori sfidand orice ratiune. Zambea la amintirea atator povesti de dragoste la care fusese confidenta. De ce toata lumea simtea nevoia sa i se destainuie? Se identifica adesea cu problemele altora, vedea clar solutiile. Analiza fin si exprima clar.Limpezea adesea cele mai tulburi dileme si era de temut in critici si previziuni. Pe cat de putin ii placeau femeile indragostite, pe atat de mult le admira pe cele iubite. O femeie iubita radiaza. In jurul ei aerul capata irizatii, un curcubeu de fericire se revarsa peste toti si toate.Lunecase putin de pe chipul tanarului in lumea ei si acum tresarea surprinsa ca l-a pierdut. Il cauta nedumerita baleind grupul, apoi peronul, roata de jur imprejur. Tanarul parca se teleportase cu totul din real in lumea lui. Continua sa-l caute, cu ciuda.Cum tasnitoarea nu parea sa devina vreodata mai disponibila unei calatoare solitare, se hotara sa se aseze pe unul din scaunele insiruite anost.................................Se gandea inca la tanarul care frecventa un univers in care ei doi s-ar fi putut intalni.Nu o cunostea, n-o remarcase si daca ar fi zarit-o tot n-ar fi stiut ca si ea are o lume a ei in care gliseaza adesea. Surade bland si aude glasul Feliciei, sora cea mica:,, Hei, iar ne-ai parasit? Ma enerveaza.Cunosc privirea asta a ei. Nu mai e cu noi. E in lumea ei".Se rezema relaxata de spatarul scaunului metalic. Privea undeva in zare, in jur totul se estompase si ea calatorea in lumea ei, rupta de lumea lor. Beatitudinea aceasta era privilegiul ei. Brusc se simti privita si cum stia exact directia, se smulse si intoarse privirea in lungul sirului de scaune, toate ocupate de oameni sau bagajele lor. Toti stateau aplecati in fata sa-si vada interlocutorul,sa scruteze orizontul, sa analizeze animatia peronului, sa-si sprijine capul obosit in palemele transpirate sau pur si simplu intamplator.Zeci de scaune ocupate de oameni usor aplecati inainte lasau sa se vada distinct, in capatul sirului, pe ultimul scaun, rezemat de spatar si privind-o fix, patrunzator, indubitabil, el, tanarul visator. Privirile li s-au intalnit uimite, scormonitoare, insistent cercetatoare. Tanarul ii sustinea privirea cu o cutezanta dezarmanta. Nu era invatata sa cedeze si continua sa-l tintuiasca in ciuda semnalelor de alerta. Spunea inimii sa nu mai galopeze, ochilor sa nu se plece, capului sa ramana drept, ba si oamenilor sa ramana inclinati inainte, sa nu curme involuntar aceasta clipa de intimitate. Un fluviu se nascuse intre ei. Mai mult decat orice imbratisare, sarut sau declaratie.Cand a simtit ca paharul ei s-a umplut, s-a ridicat brusc, a defilat prin fata scaunelor ocupate, chiar prin fata tanarului si s-a grabit dezinvolt sa-si ocupe locul in trenul ce adastase in gara, pret de-o intalnire neasteptata si o clipa de intimitate nesperata. Cum nu-i placeau despartirile, n-a aruncat nici o privire inapoi.