Declaratie de dragoste

Nu-mi place sa gatesc. Cat am stat cu mama, refuza cu incapatanare sa ma invete. Este foarte priceputa. Singura a facut pregatiri pentru nunti si botezuri. Uimitoare cand are musafiri. In numai cateva minute pregateste o masa copioasa. La fel de priceputa in tot ce se lucreaza de mana. Laseta a fost o pasiune pentru ea. Opere de arta tot ce a lucrat.Imi amintesc bine, ca adesea voiam sa stiu si eu. Chiar ii ceream sa ma initieze.Totdeauna refuza cu hotarare.-Tu sa inveti carte, sa ai menajera! Sa nu faci singura toate astea.Am invatat, dar menajera nu am. Asa ca si astazi trebuie sa gatesc.N-am devenit o bucatareasa priceputa nici dupa ce am exersat ani. La inceputul casatoriei gateam pe un resou improvizat. Lua mult timp. Era obositor. Primul aragaz n-a schimbat prea mult situatia, doar ca pe patru ochiuri se pregateau simultan mai multe feluri de mancare. Totdeauna gateam pentru mai multe zile, mereu incercand sa stau cat mai putin la cratita. Sotul meu ma incuraja. "Cea mai buna mancare e cea gatita de nevasta". Il credeam, mai ales ca manca tot. Dar mancarea mea nu semana niciodata cu cea de la mama de acasa. Aducea mult cu cea din cantinele prin care am trecut ca eleva, studenta si apoi stagiara. Cati ani am mancat la cantina? De la 16 la...27.Am intrebat-o la telefon pe mama, cand am gatit prima supa, cum se face. Mi-a raspuns telegrafic si de atunci am tot gatit dupa reteta astfel insusita.Acum pun din nou bucatele la foc si-mi amintesc toata istoria mea de... bucatareasa. Cat de mult asi vrea ca mancarea pe care o pregatesc astazi sa fie cea mai gustoasa din lume!Si-mi amintesc cum venea mama la noi, dupa ce ma casatorisem. Adesea ne ducea la restaurant. Cum isi permitea? Nu stiu. Asa cum multe alte lucruri facute de ea sunt inexplicabile. Odata am insistat sa mancam acasa. Gatisem. Era dupa cinci ani de casnicie. Mama a reiterat invitatia la restaurant, dar am fost ferma. Ramanem sa mancam ce am gatit eu. Supa. Eram noi trei la masa. Eu si sotul meu sorbeam supa aburinda. Mama privea mirata in farfurie. Si-a facut, dupa un timp, curaj si a luat o lingura de supa. Figura ei a conturat o grimasa din care mi-a fost clar cat de greu ii este sa inghita. O priveam contrariata.N-a mai rezistat:-Cum faci tu supa?I-am raspuns putin tafnoasa:-Asa cum m-ai invatat. Un morcov, un cartof, o ceapa, fidea, patrunjel, vegeta si sare.Disperarea din ochii mamei n-avea margini.-La cinci litri de apa?Pentru prima data cineva imi spunea cat de oribil gateam. Mama se uita acum indignata la sotul meu:-Si tu ai mancat tot timpul apa aceasta?-Da, mama, de cinci ani.Am ras. De atunci de fiecare data cand mancam impreuna evocam momentul, devenit crucial pentru mine. Ma gandesc mai mult la ceea ce pun in mancare. Am inteles ca doar dragoste, nu e suficient.Astazi pun toate ingredientele si toata dragostea si tot nu mi se pare de-ajuns.Si-mi amintesc de matusa Polina, sora bunicului dinspre mama. Femeie care a trait toata viata ca un pustnic. Nu vorbeste cu nimeni. Traieste din munca ei,in ograda si la camp, fara sa fi avut vreodata servici. Un satean care are teren invecinat cu ea povesteste. Pusesera amandoi lucerna. Se facuse de toata frumusetea. Stiau ca vor avea toata iarna pentru animale. Acum trebuia cosita si stransa. El, om tanar si in putere s-a apucat odata cu matusa. O vedea mereu, ca o furnica. Trecea cu spinarea plina. Se minuna barbatul. Cum poate o mana de femeie, la peste 80 de ani sa care cu asa iuteala. Nedumerirea lui s-a transformat in revolta, catre seara, cand si-a dat seama ca el nu termina treaba, iar matusa e aproape gata. I s-a pus in cale.-Tusa Polina cum faci dumneata, invata-ma, ca eu nu reusesc? Termini si pe mine ma prinde noaptea aici. Cum aduni, cum cari, mai repede decat mine?Cu spatele cocarjat de greutate, batrana s-a inchinat si i-a spuns:-Eu? Nu eu fac toate astea. Singura n-am cum le face.A ridicat ochii apasati de vreme, catre cer. Apoi a disparut, odata cu ultimul balot de lucerna.Gatesc si-mi vin in minte toate acestea.