Cosmarul 2

,,Reverse dulci scantei
A tot stiutoarea
De-asupra-mi crengi de tei
Sa-si scuture floarea
Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag".
Pe aceeasi alee: Zaharia Stancu, George Calinescu, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu,Mihail Eminescu,Traian Slavulescu, I.L.Caragiale. Trage aer adanc. Paralel, Marin Preda, Laurentiu Ulici, Ion Iuga, Grigore Hagiu,Nichita Stanescu, Eugen Barbu.
Se opreste la Nichita:,, Ca si cum ai vedea muntii plangand
Ca si cum ai ceti in deserturi un gand
Ca si cum ai fi mort si totusi alergand
Ca si cum ieri ar fi in curand
Astfel stau palid si trist fumegand.

Eu nu sunt altceva decat
O pata de sange
Care vorbeste".
Perpendicular, traversand o alee principala Nicolae Labis:
,, Pale se sting ale lumilor flori
Mori vegetatie, suflete mori
Eu curg intreg in acest cantec sfant
Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sunt".
Putin mai departe zareste doi batranei ce
ingrijesc mormantul lui... Liviu Rebreanu.
Umbla haotic, nu are nici un indicator.Citeste
ici si colo: Alexandru Macedonski, Ienachita Vacarescu, Irina Rachiteanu-Sirianu, Alexandru Paleologu, Constantin Tanase, Camil Petrescu, Victor Gomoiu (un amfiteatru de la facultate purta acest nume), Prof. Gerota.
Rataceste pe alei intortocheate, citeste nume necunoscute, multe, multe.Vede si aici
stratificarea sociala: palate, apartamente, garsoniere, chiar
sere. Rafinament si kitsch se intrepartrund in orasul nemuritorilor, ca si in celalalt oras care
trepideaza dincolo de gardul inalt.Revine la poarta, obosita deja de
cautari.Intreaba si este ghidata iar, intr-o alta zona, cea a
artistilor.
Din loc in loc muncitori in salopete lucreaza la morminte noi, renovari ori alei.
Ajunge in zona indicata:Gheorghe Cozorici, Ioan Luchian Mihalea, Silvia Popovici, Amza Pellea, Jean Georgescu, Gina
Patrichi, Iozefini, Anda Calugareanu. Ii atrage atentia o sculptura asemanatoare Rugaciunii brancusiene.
Citeste pe lespede: Ioan Andreescu, Stefan Luchian,
Gheorghe Patrascu, Theodor Pallady.
Rataceste iar. Revine la teiul eminescian. Sunt
mai multi tei acolo. Nimeni in jur.I se face putina
teama.Singura, doar cu lucratorii ce se aud vorbind,
muncind. Multi sunt tuciurii. Face cateva
fotografii si indata se trezeste admonestata de un gardian
iesit din pamant. Nu se revolta, chiar se bucura ca e in siguranta.
Pleaca, ajunge intr-o zona ce pare in
amenajare.Are chiar aspectul unui santier. Zareste nume
cunoscute: Marin Sorescu, Academician Dr.Ana Aslan,
Academician Alexandru Graur si tot mai departe se intinde un
camp de academicieni. Cohorte lungi, tacute ale
inteligentei neamului. Tot ce am avut mai bun si mai frumos se odihneste aici. Aerul devine irespirabil. Pleaca. La poarta mai incearca odata sa afle daca nu
exista un ghid al cimitirului. I se arata cu plictis un panou pe langa care trecuse deja de cateva ori. I
se pare incredibil si se apropie inca odata. Da,
bine zis ca la noi la nimenea. Niste coli decolorate,
dezlipite, atarnand sleampat lasa mai mult sa se ghiceasca
o harta si un opis.Ar vrea sa vada ce a ratat. Sunt sute de nume
celebre. Poate Iulia Hasdeu...multi altii, poate.Lumina devine groasa si aerul greu. Iese grabita
si abia la poarta se intreaba,, incotro?". A auzit de Carturesti, de atmosfera placuta de
acolo si din nou insufletita, porneste spre noua tinta a
zilei.Intra in cladirea ce nu pare nici biblioteca,
nici librarie, nici ceainarie. Le gaseste pe toate
trei.Ochii plutesc peste titluri. Cauta cateva care o preocupa (citise niste recenzii incitante).Alege:
Radu Paraschivescu ,, Ghidul nesimtitului" si Belle de jour. Cauta un scaun confortabil (de ce au spatarele asa scunde?)
Peretii cu scene urbane si trecatori. Fiecare tablou parca
spune trecatorului grabit: stai! Intra aici si stai!Sta si primeste un meniu cu o descriere scurta a ritualului ceaiului si o lunga insiruire de
tipuri calde si reci. Cauta si alege unul energizant,
cu ging seng. Indicatiile spun ca se serveste cu miere
si surade. Binenteles ca nu poate avea asemenea
pretentii.Se va multumi cu zaharul traditional. In ultimul
moment arunca o privire la pret si i se pare exagerat
pentru numai o ceasca de ceai. Inghite in sec. Foarte
repede este servita. Un ceainic cu motive chinezesti, o ceasca din acelasi serviciu si...surpriza, un
bol cu miere. I se face recomandarea sa serveasca dupa
zece minute. Nu se grabeste. Citeste. Si nu-i place
ce citeste. O realitate de care se izbeste la tot
pasul e descrisa amanuntit in Ghidul nesimtitului.
Rasfoieste,recunoaste tipologiile si renunta. Ceaiul este
rafinat, muzica in surdina, oamenii discreti, fiecare preocupat
de cartea pe care a ales-o.Obiecte folosite in ritualul ceaiului decoreaza peretele fals din
spatele caruia, printr-o ferestruica, priveste o tanara
mereu atenta si foarte promta in servicii.
Zambeste
multumita.Se simte ca in sufrageria ei ticsita de carti.-,, Nu aveti masina?- Ba da! -si arata catre peretele complet mobilat cu carti, tuturor celor ce par dezamagiti sa
constate pauperitatea lor".
Seara se va intalni la o terasa cu mai multi
prieteni.A reusit sa anunte doar cativa, nu stie cati vor
veni.Pana atunci mai sunt doar doua ore. Si deschide
cealata carte. Jurnalul unei prostituate londoneze.Una
de lux, cu studii superioare. Dupa numai cateva pagini se trezeste rasfoind alert. Nu o
intereseaza fanteziile erotice si mai mult decat atat nu
afla.
Suna telefonul si raspunde grabit. Un prieten, de
la Brasov. A venit pentru intalnire. Il invita la un
ceai. Apare tarziu, a ratacit putin pana sa o gaseasca. Este incantat de atmosfera. Ea ii spune ca a baut
deja doua ceaiuri si ceainicul este inca greu. Bea si
el inca doua neincetand sa se minuneze de atmosfera placuta in care a gasit-o. Dupa ce a golit
ceainicul nu i se mai pare deloc scump.
Suna si El. A plecat mai repede de la servici.
Vine sa o ia pentru a merge impreuna la
intalnire. Ea simte apasarea. El nu termina
niciodata asa devreme lucrul sau. Se desparte de
brasovean care refuza invitatia la un pranz
intarziat.Ramane sa se revada mai pe seara, la
terasa.Paraseste Carturestiul, nu inainte de a
inlocui cele doua carti cu altele doua pe care
le-a citit deja si n-au dezamagit-o:
,,Declaratie de iubire" a lui Liiceanu si ,, Cele
mai frumoase 100 poezii" a lui Dinescu. El vine grabit si cerceteaza atent ridurile ei.Sunt fine, de expresie, dar o demasca. Ea stie
intotdeauna sa zambeasca. O face si acum, cand El o priveste intrebator: ce sa fac sa te simti
putin mai bine? O cuprinde dupa umeri si
pornesc pe strada aglomerata. Se pierd in
multime. Cauta ,,Terasa Argentin", stabilita de prieteni
ca loc de intalnire. ,,Argentin? Nu Argentiniana?
Argentina? -intrebase Ea nedumerita". Vis-a-vis
de ,,Club A" o gasesc si e chiar ,,Argentin". In
plina strada, raman descumpaniti. Mese pline,
nici un loc liber. Atmosfera boema. Tineri
studenti cu pearcinguri si tatuaje indraznete. La
o masa, cineva canta la chitara. La alta, trei
studente savureaza vodka dintr-un pet de apa
minerala. Numai ochii din ce in ce mai sticlosi
le demasca. Mape de cursuri zac aruncate neglijent pe mese.
Se privesc. Ce cauta ei aici? Dar fiul lor, care
abia asteapta sa vina in Bucuresti ca student? La
anul asa il vor vedea? Rad amandoi de perspectiva
aceasta.Se aseaza la o masa care se elibereaza. Ea e
nelinistita, ,,cum vor face rost de scaune pentru
ceilalti?". Aici se pare ca e o vanatoare de
locuri si invinge cel mai abil. Prietenii vin pe
rand. Doi, patru, zece...douazeci. De unde au
aparut atatia? S-au anuntat unii pe altii. Nu
puteau sa n-o vada, e o ocazie rara. Toti isi
gasesc loc. Se comanda bere, sucuri, alune. Se
vorbeste mult , se fumeaza tot atat. Chiar toti
fumeaza? Nu, brasoveanul nu fumeaza. Povestesc
despre vacanta pe litoral, emisiuni radio
(majoritatea sunt redactori), vacanta in Tarile
de Jos... Rotocoale albe o inconjoara. Oriunde
s-ar aseza fumul tot catre ea vine. Disutiile se
estompeaza, rumoarea devine surdina si ea trece
cu privirile de la unul la altul. Tineri,
frumosi, entuziasti, plini de energie. Au umor,
rad tonic. Vorbesc mult intre ei, au multe sa-si
spuna. Sunt un grup, se intalnesc adesea. Se despart tarziu in noapte. Vorbise putin si
inconsistent cu doua fete. Cu ceilalti nu reusise
mai mult decat ,, Bine ai venit!" si ,,La
revedere!" dar ramane surazand ca s-au adunat
atatia, int-o seara.
Au mai ramas doua zile pana joi. Da, joi
dimineata va afla. Va urma o operatie?
Chimioterapie? Ce va face cu cabinetul? Colega
vrea sa plece in concediu. Ea trebuie sa-i tina
locul. Cum sa plece? Se face si sterilizare
chirurgicala sau prin iradiere. Va intra la
menopauza. Ce mai conteaza. Ii va trebui o peruca
pana va creste iar parul. Se va tunde inainte de
chimioterapie. Scurt, scurt de tot. Isi aminteste
socul unei prietene care s-a trezit dimineata cu
tot parul ramas pe perna. Trage aer adanc, dar nu
primeste nimic. Parca toracele e blocat. Ar
continua sa respire asa, fortat, daca n-ar fi El
atat de aproape, atat de atent.

Masina aluneca pe autostrada. Ea dormiteaza, El
ii tine mainile fine, copilaresti, in palmele lui
calde. Revin acasa dupa o saptamana de framantari
si angoase. Sunt obositi si drumul e lung.

Si a fost ziua intai, isi zice Ea, ca prin vis.