O carte

In fiecare zi port cu mine o carte.
Obiceiul l-am dobandit in perioada cand eram navetista. Uram timpii morti, de asteptare. Cu o carte, totul se transforma din supliciu, in delectare.
M-am obisnuit sa citesc oricand, oriunde. Citesc in picioare, in autobuz, in tren, in salile de asteptare, citesc cand am doar cateva minute dar si cand am cateva ore. . Asa cum cochetele isi pun in geanta trusa de farduri, eu imi iau cartea. Nu plec nicaieri fara ea. La cabinet este cel mai adesea imposibil sa ai timp neocupat. Eu ma incapatanez sa sper si port todeauna dupa mine o carte, chiar daca saptamani la rand nu reusesc s-o deschid. O scot din geanta imediat ce ajung, o pun undeva aproape, pe birou si privesc tanjind dupa ea toate cele cinci ore pline. La sfarsit, ii mai arunc o privire, indatoritoare, pentru rabdarea pe care a avut-o sa ma insoteasca, fara s-o deschid. O pun la loc in geanta si-i promit mai multa atentie, acasa. Mi-amintesc promisiunea a doua zi, la birou, cand iar o scot din geanta si o asez cat mai la indemana. Uneori, rar, reusesc s-o deschid si atunci, ne contopim.
Port de cateva zile o carte pe care am pus-o, grabit, in geanta. Azi am reusit s-o deschid si de la primele pasaje mi-am dat seama ca o recitesc. Distrata, arunc o privire pe ultima pagina si gasesc notate cateva cifre. Zambesc, am obiceiul sa notez paginile unde am intalnit pasaje care mi-au placut.
Iata pasajele din cartea de astazi:


Adolfo Bioy Casares - ,, Dormind in soare"

Totdeauna am crezut ca, daca intr-o zi o sa fiu sub pamant si Diana va calca peste mormantul meu, o voi recunoaste.

Prezenta unui animal ne schimba viata.

Poate ca indragesti cel mai mult ideea pe care ti-o faci despre cineva.
- Eu am norocul ca Elvira nu dezminte niciodata ideea asta a mea.

...mahnirea intuneca mintea.

...barbatul caruia ii place o femeie pe de-a intregul se poate considera fericit.

Poti sa ramai traznit in fata fanteziei oamenilor.

- Niciodata nu v-a trecut prin cap ca poti iubi oamenii pentru defectele lor?