Lecturi 1
DECLARATIE DE IUBIRE de Gabriel Liiceanu
Am luat cartea de la targul Gaudeamus, fara s-o deschid, incitata doar de titlu. Eram curioasa, cui ii face Liiceanu o ...declaratie de iubire. Cartea a asteptat, tacuta,ziua cand aveam sa o pun in geanta si apoi momentul cand aveam sa o deschid. Acest lucru s-a intamplat, intr-un tarziu. M-am edificat repede. ,,Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe carei-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritulcritic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne facpe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu sunt in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori - , invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat. Despre acesti oameni este vorba in aceasta carte. Ei poarta numele de Monica si Virgil Ierunca, Noica, Sebastian sau Cioran, Henri Wald, Andrei Plesu sau Horia Bernea.Alteori sunt anonimi, sunt oameni aruncati in gropile comune ale istoriei sipe care numai iubirea, ca revers al urii care i-a impins acolo, ii poate readuce in amintirea noastra." Cioran -,, Tratatul sau (*de descompunere) pare ca se iveste dintr-o lume alecarei personaje au obosit atat de tare incat ele vor sa stranga, sa curete, sa demonteze, sa puna totul in cufere si sa lase locul gol, asemeni unui ,, peisaj nimicit" Sarutul cioranian: ,, intalnirea dintre doua salive". Paralelismul cu scena balului din,,Romeo si Julieta", unde sarutul este ,, capatul unui pelerinaj catre fiinta iubita".In 1942 cand Cioran o intalneste la Paris pe Simone Boue schimba registrul. ,, Gloria intre patru pereti intrece slava imparatilor", ,, cel ce iubeste isi plaseaza obiectul iubirii atat de sus, incat ajungerea la el il obliga sa intre in conditia de pelerin". Vorbeste apoi despre ,, Sebastian, mon frere", evocand impresionante similitudini existentiale. Retin o expresie din ,, Cum am devenit huligan": ,, (*constiinta iudaica)intruneste intr-un paradox fara solutie inteligenta in formele ei cele mai reci si pasiunea in formele ei cele mai despletite". Noica ,, si-a sfidat contemporanii, acuzandu-i de analfabetism in problema gospodaririi vietii interioare". Citesc si ma scrutez. Unde ma aflu oare in aceasta problema? Desigur intr-un labirint, pe care il explorez nesistematizat, haotic.,, Facand din spirit o riposta la felul in care suntem busculati de viata", Noica cautaraspunsul ,, la intrebarea infrigurata:,, ce pot sa fac atunci cand totul in jurul meu se destrama?" <<>> este ideea profana a mantuirii prin cartile citite si scrise". ,, NOica a avut prilejul sa deschida o scoala de voluptate culturala"...cu deviza:,,Orice infern devine suportabil daca paradisul culturii este cu putinta.Si pentru ca suprimarea infernului nu depinde de noi, in vreme ce obtinerea paradisului este o chestiune de antrenament si vointa personala, centrul vietii- si fericirea odata cu el - se muta in spirit si in cultivarea lui". La scoala lui Noica ,, Fuseseram pregatiti pentru o cursa lunga. <<>> lui Henri Wald, cu care eu si altii care i-am fost studenti in anii `60 (* eu atunci abia ma nasteam)despicam astazi timpul uitarii, este aceea a jubilatiei infinite a vorbirii." ,,<<>> Albeata predicata despre creta se infige,alaturi de creta, in creierul nostru. <<>> Degetul strapunge aerul in sus, il someaza sa se dea la o parte, pentru a ajunge pana la lampa din plafonul amfiteatrului. Aratata cu atata vehementa, lampa devine pentru noi obiectul cel mai important din lume si se asaza in mintea noastra, la loc de cinste, alaturi de creta si de albeata ei.",, Puteai sa nu te lasi prins in enorma lui bucurie? Cand un om traieste extazul vorbirii, continutul ei devine neimportant."* * * * * * *Petre Tutea ,, Apoteoza unei prietenii implinite",, Adevarul prieteniei este apoteoza unei promisiuni mereu reinnoite.Oamenii se grabesc sa vada in prietenie reusita unei relatii, deci partea in care ea se impotmoleste si moare, in vreme ce promisiunea, adica locul de unde totul poate incepe,este de fapt cu mult mai pretioasa.
Promisiunea intretine echilibrul perfect intre fiinta si neant.
Imi placea sa te consider ,, cea mai pura inteligentadin Romania",, turist in infern"
si eram bogati unul de altul
M-ai sunat de la Biblioteca Academiei.M-ai intrebat ce fac si ti-am raspuns: ,, M-am hotrat sa nu mai fac nimic". In clipa aceea legatura s-a intrerupt. ai revenit dupa doua minute si mi-ai povestit ca, sunand indata din nou, telefonul a facut o atingere, a raspuns un glas de barbat, tu ai crezut ca sunt eu si, provocat de replica pe care ti-o dadusem, ai inceput pe data sa vorbesti, nu fara o urma de patos in glas: ,, Propozitia ta nu este corect formulata. Ai vrut sa spui cu totul altceva: ca te-ai hotarat sa nu mai afci nimic cata vreme nu vei simti ca ceea ce faci te reprezinta cu adevarat. Si, pe urma sa sti ca starea ta actuala nu face decat sa reflecte criza filozofiei contemporane." In clipa aceea, la celalat capat al firului s-a auzit: ,, tu cu cine p...ma-tii te certi, ma?"
Declaratie de iubireMonica lOvinescu si Virgil Ierunca
am ajuns prin altul, pana la capatul fiintei mele
Or, tocmai asta iti da garantia de continuitate a lumii intr-o forma suportabila.
Dar de unde vine aceasta incredere care te face sa-ti deschizi larg usa fiintei tale in fata celuilalt? de unde vine aceasta ,, laolalta asezare in lumina"?
...O prietenie presupune deopotriva un anumit cod al bucuriei extras din prelucrarea comica a lumii.Nu e usor sa obtii acest cod. El presupune, insasi o ajustare a punctelor de vedere asupra catorva lucruri esentiale, careia de asta data trebuie sa i se adauge si o coincidenta a ustului. Nu e putin lucru sa ajungi sa razi impreuna sau sa barfesti in mod esential, pentru ca ambele lucruri, in fond, presupun un fel (nevinovat) de a crea din nou lumea. Cine nu a cumoscut senzatia periodica de incursiune pe acoperisul lumiide unde, impreuna cu altul, poti privi in jos tavalindu-te de ras nu cred ca stie ce este o prietenie.
Daca nu ma indignez, eu nu traiesc, mi-a spus la un moment dat Monica Lovinescu.
Cand, in 1984, m0am despartit de ei la apris, fara sa stiu daca o sa-i mai revad vreodata, le-am spus, razand, ca ii astept la Bucuresti la coltul dintre bulevardul Monica Lovinescu si bulevardul Virgil Ierunca.
In curand, va aparea volumul II din La apa Vavilonului. Alegem fotografia pentru coperta - de fapt eu o aleg, in protestele Monicai (,, Gabriel, nu vezi? E prea hollywoodiana! Ne facem de ras!") - Un splendid profil nefertitian din anul `57 ( Monica avea atunci 34 de ani): rochie neagra, taiata simplu, inchisa pe gat, colier metalic oriental, parul aspru si scurt, buzele groase, perfect aliniate, nasul prelung, cu narile deschise, bine conturate. O frumusete matura, coapta intelectual, care-mi produce o bucurie intensa, privind-o asa, in efigie, ca pe marea mea iubire din alta viata.
Horia Roman Patapievici - Ucenicia arcasului tinta
Am pacatuit atunci nu numai din oboseala,din pripeala si din superficialitate, ci si din temeinica noastra instalare in credinta ca extraordinarul nu ne viziteaza decat in mod extraordinar si ca el e insotit, atunci cand apare, de semnele neindoielnice ale recunoasterii lui.
...tu zbori in bataia unei sageti pe care singur ai lansat-o si a carei tinta esti tu insuti. Goana ta este in felul acesta nebuneasca, pentru ca, odata ce-ai azvarlit sageata (catre o tinta care inca nu exista), trebuie sa te deplasezi cu o viteza cat de cat superioara ei pentru a ajunge ca, la celalalt capat, sa dai corp tintei ce trebuielovita si care este propriul tau trup. Zborul in bataia sagetii este de fapt unul inaintea ei.
Va reusi oare Patapievici sa se propuna ca tinta unei lovituri al carei autor este?
De fapt, e oare cu putinta sa ajungi la tine insuti in absenta unei mijlociri?
Andrei Plesu - Portret de premiant hulit
...Andrei Plesu adusese verva celui care ramane liber chiar si atunci cand i se cere sa evolueze intr-un program cu figuri impuse.
Cu ocazia unei vizite facute de Plesu la Viena, in preliminariile discutiilor privitoare la Romania si Uniunea Europeana, ministrul deExterne al Austriei a rostit un discurs de receptie in care a pomenit numele lui Brueghel.( In treacat fie spus, la Kunsthistoriches Museum din Viena se afla cea mai importanta colectia Bruegel din lume.)Raspunsul lui Andrei Plesu a pornit de la aceasta sugestie. Exista, a spus el, in muzeul din Viena un tablou- al lui Brueghel intitulat Nunta taraneasca. Straniu in acest tablou, in care sunt prezenti mireasa, cuscrii si nuntasii, este ca mirele lipseste. Multa vreme istoricii de arta nu au stiut sa dea o explicatie acestei ciudatenii, pana cand, un cercetator a avut ideea sa caute in folclorul flamand, in care a descoperit urmatorul proverb: ,,Era atat de sarac, ca nici la nunta lui nu a putut sa vina". Uniunea Europeana e ca o nunta, a spus Andrei Plesu, la care Romania ar putea sa fie mirele absent. Asta vrem?
Personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o aroganta de catifea si surclasand cu amabilitate pe oricine, obtinand cu usurinta performanta si stralucirea in tot ce i se intampla sa faca, moduland in orice registru uman (devastator in deriziune si adorabil in ceasul suetei), apt sa ia forma oricarui context (de la petrecerea cu lautari la intalniri cu domni in varsta si regine), incapabil visceral sa tolereze afrontul,patimas si nedispus sa-si recunoasca greseala, dotat cu o buna-credinta care uneori se invecineaza cu prostia, devenind relativist si neingaduitorcand e confruntat cu judecati transante, dar grav si slujind patetic adevarul cand sunt lezate principii, distant si angajat, atras de rigori monahale si topindu-se cu voluptate in vanitatile lumii...
Absenta lui Horia Bernea
Cel disparut ia cu el o parte din tine - partea aceea pe care o aveti in comun- si prin acest transport el este de fapt insotit in plecarea lui de aici. Disparitia unui prieten contine in ea sugestia ca ne-am putea muta de aici,ca si cum centrul de greutate al lucrurilor si al vietii a trecut, odata cu el, in alt teritoriu.In acest sens, un prieten care dispare este repetitia generala a propriului tau sfarsit.
Ridici capacul cutiei care este viata celuilalt si inauntru nu mai e nimeni.
Fiecare om inseamna in viata noastra exact atat cat pastram din el dupa moartea lui.
Noi suntem cu adevarat din clipa in care putem face recurs la un trecut, adica din clipa in care incpem sa fim prin raport cu ceea ce am fost.
Si apoi mai era senzatia greu suportabila ca, in timp ce vorbea cu celalalt, il cantarea, ca lua mostre din el - in valurile succesive ale privirii - si ca le prelucra intr-un comentariu intern lipsit de orice complezenta.
In curtea unui taran mi-a vorbit minute in sir despre minunea care e pridvorul ca spatiu de mijlocire intre ,, afara" si ,, inauntru".
A sta de vorba este un sfat de taina despre moartea celor care vorbesc.
Cand ne reprosa ca ,, nu apucam sa stam de vorba", Bernea ne chema, constient sau nu, in orizontul propriei sale morti.
Laudatio pentru un inger al filozofiei - Profesorul Biemel
Dans cu o carte
...miracolul cartilor: cum pot ele (...) sa ne mute din locul in care suntem?
...lucreaza pe termen lung
...par nespus de sfioase
Fiinta lor este asteptare pura.
Cartile aliniate, asteptand, de-a lungul peretelui. Privirea distrata care trece peste ele, fara sa se hotarasca asupra uneia anume.Apoi mana care se intinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul cu o carte.
Ii e totuna unei carti in ce imprejurari va fi deschisa: intr-o biblioteca, intr-o chilie, pe masa de studiu de acasa, in pat, in tramvai, sub felinar, in tren. Important este ca ea sa fie citita....
,, Librarii, domnul meu,sunt cei mai mari codosi. si unde mai pui ca dupa noptile petrecute in tovarasia unor asemenea iubite ramai nu numai vlaguit, dar si cu mintile ratacite." ( Shakespeare, hamlet, actul II, scena 2, replica apocrifa)
Splendoarea cartii este ca ea nu se impune de la sine. Alaturi de foame, de frig si de eros,nu exista nevoia irepresibila de a citi. Cartea nu este ,, cea de toate zilele" - ca painea, ca apa,ca hainele. Nu citesti asa cum resimti nevoia de a manca atunci cand iti este foame.Intalnirea cu cartea nu are loc in virtutea unui instinct. In fapt ,, se poate" si fara ea.Inseamna atunci ca ,,nevoia de carte" e rezultatul unei domesticiri, al unui elevage, al unei ,, crescatorii de oameni". Cei care ajung sa aiba nevoie de carte sunt crescuti si antrenati de un ,, crescator" si ei se nasc inlauntrul omenirii asa cum se naste o rasa de caini sau de cai.
*******************************************************************
Dilemateca nr 2
***Cititul nu dauneaza sanatatii!
***Cinci scriitori francezi au simulat bacalaureatul la redactia Figaro litteraire in acelasitimp cu examenul de bac propriu-zis pe care il sustineau mii de liceeeni francezi.Iata subiectele:Intrebarea: cum explicati ca textele lui Michaux, Ponge si rimbaud apartin poeziei?Inventia:Ati scris o culegere de poeme in maniera lui Aloysius Bertrand. Redactati o scrisoare catre un editor prin care incercati sa-l convingeti sa va publice volumul.Dizertatia: Pornind de la textele lui Rimbaud, demonstrati daca poezia ne indeparteaza de real sau, dimpotriva, ne face sa percepem mai bine realitatea.
***La Madrid a avut loc un targ de carte dedicat cartilor de stiinta ,,divulgate". Altfel spus, mari descoperiri stiintifice prezentate pe intelesul tuturor.
Ce era bine cand ne era rau? - adica pana in 1989 :) tema de reflectie
***Cine sufera de ,,ostalgie"?Ostalgia, forma de nostalgie a locuitorilor fostului ,, stat al muncitorilor si taranilor" (RDG), se manifesta si in alte tari fost-comuniste.
*** LOCURI DE CITIT: La Amsterdam
,, In trecut, frica e conspiratii i-a facut pe legiuitorii olandezi sa monitorizeze atent apucaturile oamenilor. Cum telefoane care sa fie ascultate nu erau, camere de luat vederi nici atat, ei s-au gandit ca ce face omul intre peretii casei sa se poata vedea din strada. Si au dat o ordonanta prin care li se cerea locuitorilor micului regat sa lase luminile aprinse in case si sa nu acopere ferestrele",, Prin geamurile mari cat peretele, neacoperite de perdele sau draperii" se poate privi IN CASE. ,, Si oamenii fac ce fac si pe la noi. Si chiar mai mult decat atat. Se uita la televizor, beau cafea si bere, vorbesc. Multi dintre ei citesc."IN TREN ( Codul lui Da Vinci), LA CHIOSCUL DE ZIARE (rasfoiesti gratis reviste porno), IN TRAMVAI (,, Oranje op weg naar goud" in traducere ,, Portocala este in drum spre aur" ca tot suntem in plin campionat mondial de fotbal, IN PARC, LA COFFY SHOP,IN VITRINELE CARTIERULUI ROSU, o prostituata citeste...Dostoievski ,,Fratii Karamazov"
*** CRITICA LITERARA,, Sunt un om <>. Nu suport lectura <> a literaturii cuiva care (<>) ma dezgusta, asta e situatia. Lui cutare sa-i faca dreptate posteritatea, eu nu dispun de timp si nici greata nu pot sa o pun intre paranteze sub durata lecturiitextelor sale pline de atlent... Parca Arghesi zicea de un poet ca e un inger pe hartie si un porc in viata;nu-i pot citi pe porci, necum sa scriu in liniste despre arta lor,nu pun intre ghilimele cuvatul arta...Alta prejudecata: nu-mi plac <> in literatura. Sa te fereasca Dumnezeu de nebunii fara geniu! Abia sunt de suportat ceilalti - geniile sau genialoizii- oricum dupa moarte, nu inainte... Am prejudecata de a crede ca un scriitor de mare valoare poate fi (fara sa-si dauneze) si un caracter exemplar. ca Ileana Malancioiu." (Lucian Raicu)
*** POEZIERobert Serban ,, Cinema la mine acasa",, poezia este ceea ce ramane din viata/dupa ce o traiesti",, Dumnezeu nu vorbeste cu nimeni/ despre niciunul dintre noi"
***LIMBA ROMANA - PRIMAVARA/VARAG.gruita ,, Moda lingvistica la romani" caracterizata trendy...,, o supercarte"
*** ,, Intreaba praful" John Fante ,, O poveste despre singuratate, despre un oras cu ritmuri ametitoare in care sangele neamerican te poate condamna la marginalitate, si despre o iubire care moare si se cicatrizeaza, intr-un tarziu."
*** Cei mai destepti dintre prosti - eseu despre doua carti care trateaza despre intelectuali de marca ,, in ce masura sunt acestia indreptatitisa sfatuiasca omenirea cum sa-si organizeze viata". Concluzia este ca cele doua acrti ar fi putut sa poarte un titlu comun:,, Cum au putut niste oameni atat de destepti sa fie atat de prosti?"
***Gabriel Liiceanu ,, Despre minciuna",, cunoasterea este o parte componenta a fericirii, daca nu cumva fericirea suprema",, adevarul, spre deosebire de minciuna, nu stie prea bine sa se faca placut",, Acum am ajuns sa traim intr-o tara trista, in care descoperim minciuna ca un mod de viata, al unei vieti marunte, care si-a pierdut reperele".
***Savuroasa recenzia lui Razvan Petrescu la cartea ,, Asigurare pentru moarte" scrisa de James M. Cain,care a scris si ,, Postasul suna intotdeauna de doua ori".
Ti se recomanda sa citesti cartea daca ,, e noapte si esti in tren, in avion, la stomatolog, in pat cu o femeie urata, in statie la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineata, la propriu-ti birou sub lampita, cautand o modalitate de a omora pe cinevapentru a face rost de bani de intretinere, langa o tasnitoare, la farmacie". Desigur, e de retinut (poate numai) morala:,, feriti-va de agentii de asigurari!".
********************************************************************
Nina Breberova TRESTIA REVOLTATA
Am primit aceasta carte de ziua mea. M-am bucurat ca prietenii mei stiu atat de bine sa aleaga carti.
Este povestea unei femei care ramane fidela unei iubiri din tinerete.
In viata fiecaruia se intampla ca dintr-odata, poarta trantita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu-ul definitiv sa nu mai fie decat un poate, lumea sa se transfigureze, un sange nou sa ne curga prin vine. Aceasta-i speranta. Am obtinut o amanare. Verdictul unui judecator, al unui medic, al unui consul e amanat. O voce ne anunta ca totul nu-i inca pierdut. Tremurand, cu lacrimi de recunostinta in ochi, trecem in incaperea urmatoare, unde suntem rugati sa asteptam inainte de-a fi aruncati in abis.
,, Citeste-o si da-o unui prieten!" ( o carte)
Ea il numea pe Dimitrie Gherghievici ,, ,,secolul al nouasprezecelea".- Cum se mai simte secolul al nouasprezecelea? Cum te descurci cu secolul al nouasprezecelea?- Secolul al nouasprezecelea doarme, spuneam eu uneori...
Exista o viata ce se vede si o alta, necunoscuta celorlalti, ce ne apartine intru totul. Asta nu inseamna ca una este morala si cealalta nu, sau ca una este permisa si cealalta interzisa. Ci doar ca fiecare om, din cand in cand, scapa oricarui control, traieste in deplina libertate si in mister, singur sau cu altcineva, o ora pe zi, sau o seara pe saptamana, sau o zi pe luna. Si aceasta existenta tainica si libera continua de la o zi la alta, si orele continua sa curga unele dupa altele. Asemenea ore adauga ceva la existenta ta vizibila. Cu conditia ca ele sa nu-si aiba propria lor semnificatie. Ele pot fi bucurie, necesitate sau deprindere, in orice caz servesc la pastrarea unei linii generale. Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina imprejurarilor va desoperi intr-o buna zi, cu surprindere, ca nu s-a intalnit niciodata cu el insusi. Nu ne putem gandi la asta fara un sentiment de melancolie. Mi-e mila de cei care in afara de momentele cand se afla in baie, nu sunt niciodata singuri.
no man`s land
Tu esti martea mea.
...viitorul meu ce mi se parea a nu fi posibil fara el, iar cu el irealizabil...
pisica atotstiutoare (se afla la Venetia)
...o fericire aproape insuportabila...
*******************************************************************
Am luat cartea de la targul Gaudeamus, fara s-o deschid, incitata doar de titlu. Eram curioasa, cui ii face Liiceanu o ...declaratie de iubire. Cartea a asteptat, tacuta,ziua cand aveam sa o pun in geanta si apoi momentul cand aveam sa o deschid. Acest lucru s-a intamplat, intr-un tarziu. M-am edificat repede. ,,Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe carei-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritulcritic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne facpe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu sunt in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori - , invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat. Despre acesti oameni este vorba in aceasta carte. Ei poarta numele de Monica si Virgil Ierunca, Noica, Sebastian sau Cioran, Henri Wald, Andrei Plesu sau Horia Bernea.Alteori sunt anonimi, sunt oameni aruncati in gropile comune ale istoriei sipe care numai iubirea, ca revers al urii care i-a impins acolo, ii poate readuce in amintirea noastra." Cioran -,, Tratatul sau (*de descompunere) pare ca se iveste dintr-o lume alecarei personaje au obosit atat de tare incat ele vor sa stranga, sa curete, sa demonteze, sa puna totul in cufere si sa lase locul gol, asemeni unui ,, peisaj nimicit" Sarutul cioranian: ,, intalnirea dintre doua salive". Paralelismul cu scena balului din,,Romeo si Julieta", unde sarutul este ,, capatul unui pelerinaj catre fiinta iubita".In 1942 cand Cioran o intalneste la Paris pe Simone Boue schimba registrul. ,, Gloria intre patru pereti intrece slava imparatilor", ,, cel ce iubeste isi plaseaza obiectul iubirii atat de sus, incat ajungerea la el il obliga sa intre in conditia de pelerin". Vorbeste apoi despre ,, Sebastian, mon frere", evocand impresionante similitudini existentiale. Retin o expresie din ,, Cum am devenit huligan": ,, (*constiinta iudaica)intruneste intr-un paradox fara solutie inteligenta in formele ei cele mai reci si pasiunea in formele ei cele mai despletite". Noica ,, si-a sfidat contemporanii, acuzandu-i de analfabetism in problema gospodaririi vietii interioare". Citesc si ma scrutez. Unde ma aflu oare in aceasta problema? Desigur intr-un labirint, pe care il explorez nesistematizat, haotic.,, Facand din spirit o riposta la felul in care suntem busculati de viata", Noica cautaraspunsul ,, la intrebarea infrigurata:,, ce pot sa fac atunci cand totul in jurul meu se destrama?" <<>> este ideea profana a mantuirii prin cartile citite si scrise". ,, NOica a avut prilejul sa deschida o scoala de voluptate culturala"...cu deviza:,,Orice infern devine suportabil daca paradisul culturii este cu putinta.Si pentru ca suprimarea infernului nu depinde de noi, in vreme ce obtinerea paradisului este o chestiune de antrenament si vointa personala, centrul vietii- si fericirea odata cu el - se muta in spirit si in cultivarea lui". La scoala lui Noica ,, Fuseseram pregatiti pentru o cursa lunga. <<>> lui Henri Wald, cu care eu si altii care i-am fost studenti in anii `60 (* eu atunci abia ma nasteam)despicam astazi timpul uitarii, este aceea a jubilatiei infinite a vorbirii." ,,<<>> Albeata predicata despre creta se infige,alaturi de creta, in creierul nostru. <<>> Degetul strapunge aerul in sus, il someaza sa se dea la o parte, pentru a ajunge pana la lampa din plafonul amfiteatrului. Aratata cu atata vehementa, lampa devine pentru noi obiectul cel mai important din lume si se asaza in mintea noastra, la loc de cinste, alaturi de creta si de albeata ei.",, Puteai sa nu te lasi prins in enorma lui bucurie? Cand un om traieste extazul vorbirii, continutul ei devine neimportant."* * * * * * *Petre Tutea ,, Apoteoza unei prietenii implinite",, Adevarul prieteniei este apoteoza unei promisiuni mereu reinnoite.Oamenii se grabesc sa vada in prietenie reusita unei relatii, deci partea in care ea se impotmoleste si moare, in vreme ce promisiunea, adica locul de unde totul poate incepe,este de fapt cu mult mai pretioasa.
Promisiunea intretine echilibrul perfect intre fiinta si neant.
Imi placea sa te consider ,, cea mai pura inteligentadin Romania",, turist in infern"
si eram bogati unul de altul
M-ai sunat de la Biblioteca Academiei.M-ai intrebat ce fac si ti-am raspuns: ,, M-am hotrat sa nu mai fac nimic". In clipa aceea legatura s-a intrerupt. ai revenit dupa doua minute si mi-ai povestit ca, sunand indata din nou, telefonul a facut o atingere, a raspuns un glas de barbat, tu ai crezut ca sunt eu si, provocat de replica pe care ti-o dadusem, ai inceput pe data sa vorbesti, nu fara o urma de patos in glas: ,, Propozitia ta nu este corect formulata. Ai vrut sa spui cu totul altceva: ca te-ai hotarat sa nu mai afci nimic cata vreme nu vei simti ca ceea ce faci te reprezinta cu adevarat. Si, pe urma sa sti ca starea ta actuala nu face decat sa reflecte criza filozofiei contemporane." In clipa aceea, la celalat capat al firului s-a auzit: ,, tu cu cine p...ma-tii te certi, ma?"
Declaratie de iubireMonica lOvinescu si Virgil Ierunca
am ajuns prin altul, pana la capatul fiintei mele
Or, tocmai asta iti da garantia de continuitate a lumii intr-o forma suportabila.
Dar de unde vine aceasta incredere care te face sa-ti deschizi larg usa fiintei tale in fata celuilalt? de unde vine aceasta ,, laolalta asezare in lumina"?
...O prietenie presupune deopotriva un anumit cod al bucuriei extras din prelucrarea comica a lumii.Nu e usor sa obtii acest cod. El presupune, insasi o ajustare a punctelor de vedere asupra catorva lucruri esentiale, careia de asta data trebuie sa i se adauge si o coincidenta a ustului. Nu e putin lucru sa ajungi sa razi impreuna sau sa barfesti in mod esential, pentru ca ambele lucruri, in fond, presupun un fel (nevinovat) de a crea din nou lumea. Cine nu a cumoscut senzatia periodica de incursiune pe acoperisul lumiide unde, impreuna cu altul, poti privi in jos tavalindu-te de ras nu cred ca stie ce este o prietenie.
Daca nu ma indignez, eu nu traiesc, mi-a spus la un moment dat Monica Lovinescu.
Cand, in 1984, m0am despartit de ei la apris, fara sa stiu daca o sa-i mai revad vreodata, le-am spus, razand, ca ii astept la Bucuresti la coltul dintre bulevardul Monica Lovinescu si bulevardul Virgil Ierunca.
In curand, va aparea volumul II din La apa Vavilonului. Alegem fotografia pentru coperta - de fapt eu o aleg, in protestele Monicai (,, Gabriel, nu vezi? E prea hollywoodiana! Ne facem de ras!") - Un splendid profil nefertitian din anul `57 ( Monica avea atunci 34 de ani): rochie neagra, taiata simplu, inchisa pe gat, colier metalic oriental, parul aspru si scurt, buzele groase, perfect aliniate, nasul prelung, cu narile deschise, bine conturate. O frumusete matura, coapta intelectual, care-mi produce o bucurie intensa, privind-o asa, in efigie, ca pe marea mea iubire din alta viata.
Horia Roman Patapievici - Ucenicia arcasului tinta
Am pacatuit atunci nu numai din oboseala,din pripeala si din superficialitate, ci si din temeinica noastra instalare in credinta ca extraordinarul nu ne viziteaza decat in mod extraordinar si ca el e insotit, atunci cand apare, de semnele neindoielnice ale recunoasterii lui.
...tu zbori in bataia unei sageti pe care singur ai lansat-o si a carei tinta esti tu insuti. Goana ta este in felul acesta nebuneasca, pentru ca, odata ce-ai azvarlit sageata (catre o tinta care inca nu exista), trebuie sa te deplasezi cu o viteza cat de cat superioara ei pentru a ajunge ca, la celalalt capat, sa dai corp tintei ce trebuielovita si care este propriul tau trup. Zborul in bataia sagetii este de fapt unul inaintea ei.
Va reusi oare Patapievici sa se propuna ca tinta unei lovituri al carei autor este?
De fapt, e oare cu putinta sa ajungi la tine insuti in absenta unei mijlociri?
Andrei Plesu - Portret de premiant hulit
...Andrei Plesu adusese verva celui care ramane liber chiar si atunci cand i se cere sa evolueze intr-un program cu figuri impuse.
Cu ocazia unei vizite facute de Plesu la Viena, in preliminariile discutiilor privitoare la Romania si Uniunea Europeana, ministrul deExterne al Austriei a rostit un discurs de receptie in care a pomenit numele lui Brueghel.( In treacat fie spus, la Kunsthistoriches Museum din Viena se afla cea mai importanta colectia Bruegel din lume.)Raspunsul lui Andrei Plesu a pornit de la aceasta sugestie. Exista, a spus el, in muzeul din Viena un tablou- al lui Brueghel intitulat Nunta taraneasca. Straniu in acest tablou, in care sunt prezenti mireasa, cuscrii si nuntasii, este ca mirele lipseste. Multa vreme istoricii de arta nu au stiut sa dea o explicatie acestei ciudatenii, pana cand, un cercetator a avut ideea sa caute in folclorul flamand, in care a descoperit urmatorul proverb: ,,Era atat de sarac, ca nici la nunta lui nu a putut sa vina". Uniunea Europeana e ca o nunta, a spus Andrei Plesu, la care Romania ar putea sa fie mirele absent. Asta vrem?
Personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o aroganta de catifea si surclasand cu amabilitate pe oricine, obtinand cu usurinta performanta si stralucirea in tot ce i se intampla sa faca, moduland in orice registru uman (devastator in deriziune si adorabil in ceasul suetei), apt sa ia forma oricarui context (de la petrecerea cu lautari la intalniri cu domni in varsta si regine), incapabil visceral sa tolereze afrontul,patimas si nedispus sa-si recunoasca greseala, dotat cu o buna-credinta care uneori se invecineaza cu prostia, devenind relativist si neingaduitorcand e confruntat cu judecati transante, dar grav si slujind patetic adevarul cand sunt lezate principii, distant si angajat, atras de rigori monahale si topindu-se cu voluptate in vanitatile lumii...
Absenta lui Horia Bernea
Cel disparut ia cu el o parte din tine - partea aceea pe care o aveti in comun- si prin acest transport el este de fapt insotit in plecarea lui de aici. Disparitia unui prieten contine in ea sugestia ca ne-am putea muta de aici,ca si cum centrul de greutate al lucrurilor si al vietii a trecut, odata cu el, in alt teritoriu.In acest sens, un prieten care dispare este repetitia generala a propriului tau sfarsit.
Ridici capacul cutiei care este viata celuilalt si inauntru nu mai e nimeni.
Fiecare om inseamna in viata noastra exact atat cat pastram din el dupa moartea lui.
Noi suntem cu adevarat din clipa in care putem face recurs la un trecut, adica din clipa in care incpem sa fim prin raport cu ceea ce am fost.
Si apoi mai era senzatia greu suportabila ca, in timp ce vorbea cu celalalt, il cantarea, ca lua mostre din el - in valurile succesive ale privirii - si ca le prelucra intr-un comentariu intern lipsit de orice complezenta.
In curtea unui taran mi-a vorbit minute in sir despre minunea care e pridvorul ca spatiu de mijlocire intre ,, afara" si ,, inauntru".
A sta de vorba este un sfat de taina despre moartea celor care vorbesc.
Cand ne reprosa ca ,, nu apucam sa stam de vorba", Bernea ne chema, constient sau nu, in orizontul propriei sale morti.
Laudatio pentru un inger al filozofiei - Profesorul Biemel
Dans cu o carte
...miracolul cartilor: cum pot ele (...) sa ne mute din locul in care suntem?
...lucreaza pe termen lung
...par nespus de sfioase
Fiinta lor este asteptare pura.
Cartile aliniate, asteptand, de-a lungul peretelui. Privirea distrata care trece peste ele, fara sa se hotarasca asupra uneia anume.Apoi mana care se intinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul cu o carte.
Ii e totuna unei carti in ce imprejurari va fi deschisa: intr-o biblioteca, intr-o chilie, pe masa de studiu de acasa, in pat, in tramvai, sub felinar, in tren. Important este ca ea sa fie citita....
,, Librarii, domnul meu,sunt cei mai mari codosi. si unde mai pui ca dupa noptile petrecute in tovarasia unor asemenea iubite ramai nu numai vlaguit, dar si cu mintile ratacite." ( Shakespeare, hamlet, actul II, scena 2, replica apocrifa)
Splendoarea cartii este ca ea nu se impune de la sine. Alaturi de foame, de frig si de eros,nu exista nevoia irepresibila de a citi. Cartea nu este ,, cea de toate zilele" - ca painea, ca apa,ca hainele. Nu citesti asa cum resimti nevoia de a manca atunci cand iti este foame.Intalnirea cu cartea nu are loc in virtutea unui instinct. In fapt ,, se poate" si fara ea.Inseamna atunci ca ,,nevoia de carte" e rezultatul unei domesticiri, al unui elevage, al unei ,, crescatorii de oameni". Cei care ajung sa aiba nevoie de carte sunt crescuti si antrenati de un ,, crescator" si ei se nasc inlauntrul omenirii asa cum se naste o rasa de caini sau de cai.
*******************************************************************
Dilemateca nr 2
***Cititul nu dauneaza sanatatii!
***Cinci scriitori francezi au simulat bacalaureatul la redactia Figaro litteraire in acelasitimp cu examenul de bac propriu-zis pe care il sustineau mii de liceeeni francezi.Iata subiectele:Intrebarea: cum explicati ca textele lui Michaux, Ponge si rimbaud apartin poeziei?Inventia:Ati scris o culegere de poeme in maniera lui Aloysius Bertrand. Redactati o scrisoare catre un editor prin care incercati sa-l convingeti sa va publice volumul.Dizertatia: Pornind de la textele lui Rimbaud, demonstrati daca poezia ne indeparteaza de real sau, dimpotriva, ne face sa percepem mai bine realitatea.
***La Madrid a avut loc un targ de carte dedicat cartilor de stiinta ,,divulgate". Altfel spus, mari descoperiri stiintifice prezentate pe intelesul tuturor.
Ce era bine cand ne era rau? - adica pana in 1989 :) tema de reflectie
***Cine sufera de ,,ostalgie"?Ostalgia, forma de nostalgie a locuitorilor fostului ,, stat al muncitorilor si taranilor" (RDG), se manifesta si in alte tari fost-comuniste.
*** LOCURI DE CITIT: La Amsterdam
,, In trecut, frica e conspiratii i-a facut pe legiuitorii olandezi sa monitorizeze atent apucaturile oamenilor. Cum telefoane care sa fie ascultate nu erau, camere de luat vederi nici atat, ei s-au gandit ca ce face omul intre peretii casei sa se poata vedea din strada. Si au dat o ordonanta prin care li se cerea locuitorilor micului regat sa lase luminile aprinse in case si sa nu acopere ferestrele",, Prin geamurile mari cat peretele, neacoperite de perdele sau draperii" se poate privi IN CASE. ,, Si oamenii fac ce fac si pe la noi. Si chiar mai mult decat atat. Se uita la televizor, beau cafea si bere, vorbesc. Multi dintre ei citesc."IN TREN ( Codul lui Da Vinci), LA CHIOSCUL DE ZIARE (rasfoiesti gratis reviste porno), IN TRAMVAI (,, Oranje op weg naar goud" in traducere ,, Portocala este in drum spre aur" ca tot suntem in plin campionat mondial de fotbal, IN PARC, LA COFFY SHOP,IN VITRINELE CARTIERULUI ROSU, o prostituata citeste...Dostoievski ,,Fratii Karamazov"
*** CRITICA LITERARA,, Sunt un om <
*** POEZIERobert Serban ,, Cinema la mine acasa",, poezia este ceea ce ramane din viata/dupa ce o traiesti",, Dumnezeu nu vorbeste cu nimeni/ despre niciunul dintre noi"
***LIMBA ROMANA - PRIMAVARA/VARAG.gruita ,, Moda lingvistica la romani" caracterizata trendy...,, o supercarte"
*** ,, Intreaba praful" John Fante ,, O poveste despre singuratate, despre un oras cu ritmuri ametitoare in care sangele neamerican te poate condamna la marginalitate, si despre o iubire care moare si se cicatrizeaza, intr-un tarziu."
*** Cei mai destepti dintre prosti - eseu despre doua carti care trateaza despre intelectuali de marca ,, in ce masura sunt acestia indreptatitisa sfatuiasca omenirea cum sa-si organizeze viata". Concluzia este ca cele doua acrti ar fi putut sa poarte un titlu comun:,, Cum au putut niste oameni atat de destepti sa fie atat de prosti?"
***Gabriel Liiceanu ,, Despre minciuna",, cunoasterea este o parte componenta a fericirii, daca nu cumva fericirea suprema",, adevarul, spre deosebire de minciuna, nu stie prea bine sa se faca placut",, Acum am ajuns sa traim intr-o tara trista, in care descoperim minciuna ca un mod de viata, al unei vieti marunte, care si-a pierdut reperele".
***Savuroasa recenzia lui Razvan Petrescu la cartea ,, Asigurare pentru moarte" scrisa de James M. Cain,care a scris si ,, Postasul suna intotdeauna de doua ori".
Ti se recomanda sa citesti cartea daca ,, e noapte si esti in tren, in avion, la stomatolog, in pat cu o femeie urata, in statie la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineata, la propriu-ti birou sub lampita, cautand o modalitate de a omora pe cinevapentru a face rost de bani de intretinere, langa o tasnitoare, la farmacie". Desigur, e de retinut (poate numai) morala:,, feriti-va de agentii de asigurari!".
********************************************************************
Nina Breberova TRESTIA REVOLTATA
Am primit aceasta carte de ziua mea. M-am bucurat ca prietenii mei stiu atat de bine sa aleaga carti.
Este povestea unei femei care ramane fidela unei iubiri din tinerete.
In viata fiecaruia se intampla ca dintr-odata, poarta trantita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu-ul definitiv sa nu mai fie decat un poate, lumea sa se transfigureze, un sange nou sa ne curga prin vine. Aceasta-i speranta. Am obtinut o amanare. Verdictul unui judecator, al unui medic, al unui consul e amanat. O voce ne anunta ca totul nu-i inca pierdut. Tremurand, cu lacrimi de recunostinta in ochi, trecem in incaperea urmatoare, unde suntem rugati sa asteptam inainte de-a fi aruncati in abis.
,, Citeste-o si da-o unui prieten!" ( o carte)
Ea il numea pe Dimitrie Gherghievici ,, ,,secolul al nouasprezecelea".- Cum se mai simte secolul al nouasprezecelea? Cum te descurci cu secolul al nouasprezecelea?- Secolul al nouasprezecelea doarme, spuneam eu uneori...
Exista o viata ce se vede si o alta, necunoscuta celorlalti, ce ne apartine intru totul. Asta nu inseamna ca una este morala si cealalta nu, sau ca una este permisa si cealalta interzisa. Ci doar ca fiecare om, din cand in cand, scapa oricarui control, traieste in deplina libertate si in mister, singur sau cu altcineva, o ora pe zi, sau o seara pe saptamana, sau o zi pe luna. Si aceasta existenta tainica si libera continua de la o zi la alta, si orele continua sa curga unele dupa altele. Asemenea ore adauga ceva la existenta ta vizibila. Cu conditia ca ele sa nu-si aiba propria lor semnificatie. Ele pot fi bucurie, necesitate sau deprindere, in orice caz servesc la pastrarea unei linii generale. Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina imprejurarilor va desoperi intr-o buna zi, cu surprindere, ca nu s-a intalnit niciodata cu el insusi. Nu ne putem gandi la asta fara un sentiment de melancolie. Mi-e mila de cei care in afara de momentele cand se afla in baie, nu sunt niciodata singuri.
no man`s land
Tu esti martea mea.
...viitorul meu ce mi se parea a nu fi posibil fara el, iar cu el irealizabil...
pisica atotstiutoare (se afla la Venetia)
...o fericire aproape insuportabila...
*******************************************************************
posted by Irael @ 11:54 AM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home