Poetul Ion Maria

Ieri am ajuns la Gaudeamus, am achizitionat mai mult decat as fi vrut, dar m-am consolat ca i le voi darui lui Gabi (in curand il aniversam). Aseara n-am rezistat si i-am dat deja doua carti. Cand sa ies de la expo, in usa era...Ion Maria. Cred ca l-am recunoscut. Un om maruntel, cu par rar pe frunte si ondulat la ceafa, brunetel. Era cu inca doua persoane. Vorbea animat, cu o voiosie bonoma. Daca n-as fi fost deja in intarziere la cabinet si el ar fi fost singur l-as fi interpelat. Asa...m-am oprit putin, brusc, cand l-am descoperit, suficient cat sa atrag atentia celor doi insotitori (un barbat si o femeie mult mai inalti). M-au privit putin nedumeriti, poetul era acum cu spatele si vorbea. L-am privit pret de cateve secunde si mi-am continuat alergarea. Trecem mereu unii pe langa altii. Rar ne oprim din alergare sa ne privim. Foarte rar sa vorbim. Mult mai greu sa ne cunoastem. Aproape imposibil sa ne descoperim.