Cosmarul 6

Masina rula pe soseaua in vesnica
reabilitare. Din loc in loc se circula
doar pe o banda. Minute lungi de
asteptare pana treceau masinile din sens
opus. Se inserase. Altadata ar fi privit
intens ultimele imagini ale soarelui in
amurg. Altadata El i-ar fi aratat
mirajul culorilor in asfintit. Acum
stateau pe bancheta din spate, atoni,
fiecare cu gandurile lui. Ca de fiecare
data apropierea de casa o bucura. De
data aceasta mocnit. Soferul si Traian
pareau sa fi epuizat putinele subiecte
de discutie. Amorteala de pe bancheta
din spate ii neantizase si pe ei. Ultima zi
fusese densa. Ea voia sa
cuprinda cat mai mult din ceea ce se mai
putea vedea. Plecase direct la Muzeul
Literaturii Romane, pe care mai
incercase si de alte doua ori sa-l
viziteze, dar il gasise in renovare.
Trecuse mult de atunci, desigur acum ar
putea fi vizitabil. In strada simte inca
odata asaltul aglomeratiei si mai ales
zgomotul neintrerupt, agasant. Se
strecoara printre pietoni grabiti (unde
ne grabim toti?). Nici Ea nu merge mai
destins. Poate ca macar de acum ar
trebui sa schimbe ritmul. Face totul cu
o iuteala de invidiat uneori, obositoare
alteori (mai ales daca stai s-o
privesti). Nimeni nu tine pasul cu Ea.
Chiar El ii cere adesea sa incetineasca.
Ea nu realizeaza cat de repede merge
decat dupa ce-si pierde insotitorul. Nu
odata s-a trezit vorbind cu altcineva si
abia atunci constata ca si-a lasat
companionul mult in urma. Stia ca
agilitatea aceasta insemna si mult
consum energetic. Adesea chiar spunea ca
Ea arde mai repede. Acum stia ca totul
costa si ar fi vrut sa schimbe ceva.
Poate ar trebui sa inceapa cu mersul.
Priveste cladirile inalte, cu frize si
capiteluri. Adevarate broderii
impodobesc fatade ce denota
prosperitate si un rafinament apartinand
altor vremi. Ce oameni au fost aceeia
care au stiut sa-si inobileze astfel
orasul? Grilaje de fier forjat, ferestre
cu personalitate, vorbesc inca despre
bunul gust al ctitorilor lor. Adesea,
termopane moderne mutileaza fatade
clasice. Cladirile noi, numai beton si
sticla nu o atrag. Descopera Muzeul National de
Antichitati. In curte vestigii
raspandite printre ierburi dominatoare.
Un caine apara de intrusi perimetrul.
Patrunde totusi intr-un hol cu pereti si
tavan acoperiti de picturi cu amorasi.
Cladirea este ea insasi in ruina. E
informata ca nu se viziteaza, este doar
sediul arheologilor.Se retrage privind
mereu in urma, atrasa iar de ideea de
intoarcere in timp.Muzeul Literaturii
Romane este in
continuare in interminabila lui
renovare. In chioscul stiut, regaseste
copiile, demult descoperite, dupa
manuscrise ale clasicilor. Priveste iar,
cu nesat, ortografia pretioasa.Prin usa
larg deschisa a unui magazin
vede cu incantare obiecte de fier
forjat, mai mult chiar, o armura
completa. Proprietarul o invita cu
bunavointa. Zambeste si trece mai
departe. Ignora vitrinele si se simte
magnetizata de o bisericuta asemenea
multora din metropola. Intra si
descopera moastele Sfantului Nectarie,
Taumaturgul. Luminata doar de ferestrele
inguste, biserica pare adormita. Se
bucura de tihna acelui loc.,, Lumina
lina a dulcei slave".Pe zidurile fisurate ale unei cladiri
descopera un medalion: ,, Aici a trait
si a compus marele pianist roman Dinu
Lipati 1917-1950". Intra din nou la Carturesti, parca
pentru asi lua ramas bun. Savureaza un
five o`clok. Cumpara inca un volum cu
,, Cele mai frumoase 101 poezii" ale lui
Dinescu.Aude melodia: << Mai sti cum te
strigam pe-atunci /,,icoana cu picioare
lungi"/veneai pe rau sau rau erai/
curgeai in mine pana-n rai...>>
Din nou in strada, se hotaraste sa intre
si in biserica romano-catolica Sfantul
Mantuitor si ea strivita intre
constructiile invecinate.Un tanar citeste pe o banca.
Alti doi
trec piosi prin fata crucifixului.
Liniste. Carol Woytia intr-un tablou pe
peretele opus altarului. Vitralii
cetoase.Biserica Spitalului Coltea in renovare.
Schele, o soba inalta din ceramica
pictata, iconostasul bogat si...o
fereastra incastrata adanc in zidul
gros, ca de fortareata. Prin ea lumina
patrunde tunelizata. Tasnind din
zidurile austere, pare o victorie a
vietii. ,, Lumina din Lumina". Deasupra
candelabrului central, imaginea disnspre
cupola, inaltatoare. Iisus Pantocrator,
binecuvanteaza poporul si mostenirea
Lui, inconjurat de Sfintii Apostoli.
Ferestre inguste dar inalte lumineaza
radial, convergent catre figura centrala
a Mantuitorului. ,, Am vazut Lumina cea
adevarata". Pe un zid complet intunecat
se desprinde doar conturul luminos al
unei ferestre cu aspect monahal.Mai departe,
Constantin Brancoveanu
strajuieste Biserica Sfantul Gheorghe.
In gradina o sfera zodiacala metalica.
In sfarsit, o biserica inconjurata de
verdeata.Multi credinciosi in jurul
bisericii, inauntru plin.Toti cufundati
in cererile lor rugatoare.Intr-un gang apare ca din vis o
bisericuta alba.Chiar lipita de zidul
cladirii din fata tot nu poate cuprinde
imaginea intreaga a bisericutei. O placa
imensa de marmura insiruieste donatorii
care au reconstruit biserica si
importantele lor donatii in
galbeni.Inauntru semiobscur. Icoanele
par expuse ca la muzeu. iconostasul
patinat. Podeaua mozaicata.O scara metalica,
in spirala, urca pana
la nivelul trei al unei cladiri
paraginite. Pe la mijlocul treptelor, un
pisoi tarcat alb-gri o priveste
insistent. Cladirea impunatoare a unei biblioteci
abandonate inainte de-a fi fost
finalizata. Pasajul Marasesti recent
redat circulatiei. Camera de Comert si
Industrii, un munte de beton si sticla.
In dreapta ei, in zare, imaginea acum
familiara, a Bisericii lui Bucur. ,, In casa
Ta am intrat si la Tine am
cazut, Doamne! Indreapta pasii mei
inaintea Ta!"
Luminile orasului se zaresc in noaptea
care cade ca o cortina peste oboseala
zilei. Ea se invioreaza . El ii strange
putin mana, s-o linisteasca. Am ajuns!
Din nou acasa! Ea simte ca de fiecare
data:,, Peste tot e bine si frumos, dar
nicaieri nu-i ca la noi acasa."