Mari romani

Atat emisiunea tv cat si indemnul unui prieten (de-a scrie pe aceasta tema), nu mai vorbesc de inversunarea sotului meu in a-l sustine pe I.L.Caragiale, m-au lasat indiferenta fata de subiect. Nu gaseam energie si argumente sa sustin candidatura niciunuia din Marii romani cunoscuti si recunoscuti. Ma gandeam ca intre atatea nestemate eu, daca ar fi sa aduc in discutie o candidatura, asi veni cu... o piatra de rau. Nu veti intelege decat dupa ce va voi face portretul celui mai adevarat roman pe care l-am cunoscut. Nu pot face elogiul unui roman deja cunoscut, pot insa sa aduc in fata cu toata mandria un roman neaos, reprezentativ, pastrator si transmitator al traditiei si frumosului.Eram stagiara intr-o clinica renumita pentru severitatea profesorului si prestigiul lui profesional. La varsata venerabilitatii, profesorul era de o exigenta demonica, rar s-a intamplat sa surprindem la el sensibilitati ori slabiciuni. Tremuram toti la raportul de garda (de la stagiari la medici primari). Dupa un astfel de raport, chiar pe holul slab luminat pe care se insiruiau saloanele ce urmau a fi vizitate de intreg cortegiul doctoricesc, s-a intamplat ceea ce avea sa ramana pentru mine cea mai frumoasa intalnire. Profesorul era in fata si in urma lui ne insiruiam in functie de gradul profesional si responsabilitatile la salonul ce urma sa fie vizitat, un lung sir de medici. Cam la coada acestui sir ma aflam si eu. Profesorul vorbea intotdeauna rasunator si nu am tresarit cand vocea lui magistrala a oprit intreg cortegiul, pe hol. Voia sa ne prezinte pe cineva si cerea sa se faca loc, sa vedem toti. Parea aiurea ca ne prezinta un ,, caz" pe hol si nu la salon, asa ca mi-am intins gatul printre capetele curioase sa zaresc si eu ceva. Profesorul si-a facut loc chiar in mijlocul nostru, asa ca eram de acum aproape de cel pe care voia sa ni-l prezinte. In spatiul acela stramt, slab luminat, plin de halate albe ce imbracau staturi mai degraba medii, daca nu chiar firave, am vazut un barbat ca bradul, drept, demn, mandru. Nu, nu era un pacient. Nu era in cazonele pijamale, lalaul halat spitalicesc, sleampatii papuci impusi. Era...n-o sa credeti, ca mi-au dat lacrimile de bucurie, era un roman de la munte. Imbracat in itari cusuti in casa, impecabil de albi, cu opinci legate cu nojite,(Doamne, n-am mai vazut asa ceva!), cu bluza alba, de panza facuta manual, incins cu un bracinar de piele, frumos lucrat, cu un cojoc negru pe umeri (desi era in plina vara), cu clop. Arata atat de incredibil, parca venind din alte vremi si dintr-o atlantida la care nici n-am visat. Era acolo, atat de ireal de frumos, comparativ cu el deveneam desueti, epigoni. Toata elita medicala ramasese muta de admiratie in fata acestui monument de romanism. Nu ne deslipeam privirile de la omul acela calm, detasat, care ne privea surazand de la inaltimea muntelui din care coborase. Ma simteam in fata lui, chiar sesul unde ne aflam. Profesorul radea, cum rar mi-a fost dat sa-l vad. Ochii lui straluceau de fericire. Ca si cand si-ar fi regasit tatal, ori bunicul, ori strabunicul, radacinile demult smulse. Ca o specie degenerata priveam monumentul acela care ne amintea de unde venim si unde am ajuns. Ma gandeam cata truda sa ajungem sa schimbam panza de casa cu siteticele halate albe. Cata truda sa coboram din casa de barne, de la munte, in cimitirul betoanelor de la oras. Cata truda sa schimbam pastoritul cu stiinta de a lecui. Daca am evoluat, de ce pusi fata in fata, noi, suntem cei uimiti de frumusete si nu omul acela ca bradul. Am simtit atunci cel mai acut dor dupa radacini. Mi-a fost dor de casa bunicilor, de ulita pe care, in amurg, se intorceau vitele de la pasune,de mirosul laptelui fiert in tuciul de mamaliga, de campurile unduind de spice grele, de malul raului unde impleteam coronite de flori de camp, de padurea in care cautam ciuperci si fragi si zmeura si mure...de nedeile din sat, unde vedeai cele mai alese costume cusute in casa...Mi-a fost dor atunci de chiar omul din fata noastra. I-asi fi zis chiar: ce dor mi-a fost!Cred ca ar fi inteles.El este romanul necunoscut a carui candidatura asi sustine-o pentru Cel Mai Mare Roman. Este piatra de rau pe care o pun alaturi de nestematele atat de mult discutate si disputate.