O carte 2 - Viata lui Dante

Fiecare carte pe care am citit-o are povestea ei.
La un simpozion medical am cunoscut un coleg urolog. Auzisem de el, dar il vedeam prima data. Un barbat inalt,atletic, brunet, cu tendinta la chelie precoce, relativ tanar. Lucrarile au evoluat obisnuit.Pot spune ca partea stiintifica, sustinuta chiar de colegul G.M. nu s-a remarcat prin ceva special. La cocktailul care a urmat, am reusit sa discut cu el. Surpriza a fost ca are trei copii si gaseste timp pentru literatura. Am descoperit preocupari comune. Asa am aflat ca pentru el, cea mai frumoasa carte citita in ultimul an a fost ,, Viata lui Dante" de Giovanni Boccaccio. Mi-a starnit un interes care s-a transformat intr-o dorinta acuta de-a citi cartea. Colegul s-a dovedit foarte amabil si mi-a promis ca mi-o imprumuta. Au urmat cateva saptamani in care am asteptat febril sa onoreze promisiunea.Primeam din cand in cand incredintarea ca n-am fost uitata. Incepusem sa-mi pierd speranta si sa caut cartea la prieteni, fara succes. Intr-o seara am primit un mesaj: ,, Victorie! Am invins!" G.M. ma anunta astfel ca pot sa iau cartea de la un prieten caruia ii fusese incredintata. Asa am ajuns sa deschid aceasta carte. Am citit-o in cateva ore si ii multumesc si astazi colegului care mi-a prilejuit aceasta beatitudine.
Viata lui Dante
de Giovanni Boccaccio
Conceputa ca un rechizitoriu la adresa orasului(stat) Florenta, incapabil sa pretuiasca fiul genial ce-i fusese dat, cartea este o exceptionala ,,declaratie de iubire" (parafrazandu-l pe Gabriel Liiceanu) a unui mare scriitor (Boccaccio) pentru un confrate genial (Dante).

,,Solon,a carui minte a fost socotita un adevarat templu omenesc de dumnezeiasca intelepciune si ale carui preasfinte legi sunt inca si pentru oamenii de astazi o martuire limpede a stravechii dreptati, obisnuia, dupa cate zic unii, sa spuna ca - la fel cu noi oamenii - oricare stat merge si se sprijina pe doua picioare; cu o matura gravitate, afirma apoi ca, din acestea, cel drept infatiseaza datoria de a nu lasa nepedepsita nici o abatere savarsita, iar cel stang, pe aceea de a rasplati orice fapta buna, adaugand ca daca, din viciu sau delasare, ar lipsi unul din cele doua madulare aratate mai sus ori nu ar fi ingrijit cum se cuvine, nu incape indoiala ca republica aceea, care s-ar purta astfel, ar urma sa umble schiopatand; iar daca, din nenorocire, s-ar pacatui in privinta amandurora, e ca si sigur ca ea n-ar putea sa se mentina cu nici un chip."
,,S-a nascut aceasta unica stralucire italica in orasul nostru, in anul mantuitoarei intrupari a regelui universului MCCLXV..."
Visul mamei lui Dante:,,...in timp ce era insarcinata, nobila femeie s-a visat la picioarele unui laur urias, alaturi de un izvor limpede, dand nastere unui fiu care, hranindu-se cu fructele care cadeau din copac si cu apa din izvor, s-a preschimbat apoi in pastor voinic si tare doritor de frunzele laurului sub care se afla; si in vreme ce el se silea sa ajunga la ele, ei i se parea ca o sa cada; preschimbandu-se indata dupa asta, i se paruse ca nu-l mai vede pe el, ci un minunat paun, in care acesta se schimbase."
Numele Alighieri a fost dat de o stramoasa nobila, vine deci de la o femeie.
,, Mai totdeauna, studiile - si indeosebi cele speculative, carora Dante al nostru... li s-a daruit in intregime - obisnuiesc sa ceara singuratate, crutare de griji si liniste sufleteasca. ",,...Dante a avut parte de patima inversunata si de neindurat a iubirii, de nevasta, de grijile familiale si publice, de exil si de saracie..."
La noua ani se indragosteste de Beatrice Portinari (8 ani).
,, Dante, la varsta sa copilareasca, a devenit un inflacarat slujitor al iubirii."

Moartea prematura a Beatricei (26 ani) il va marca.
,, Vai, nesocotita judecata a indragostitilor!"

,, Era deci acest poet al nostru de statura mijlocie, iar mai tarziu, cand ajunsese la o varsta matura, cam adus de spate, cu mersul grav si linistit, imbracat intotdeauna in stofe cat se poate de frumoase, cu vesminte potrivite varstei sale mature. Fata ii era prelunga, nasul acvilin, ochii mai curand mari decat mici, falcile puternice, iar buza de sus o depasea pe cea de jos; avea pielea de culoare inchisa, parul si barba ii erau dese, negre, carliontate, iar chipul ii era intotdeauna melancolic si ingandurat."
Ce spuneau femeile cand il vedeau:,, Il vedeti pe ala care se duce in Infern, si se inapoiaza oricand pofteste, si aduce pe pamant vesti despre cei ce stau acolo."
,, In purtarile sale, atat in casa cat si in lume, s-a dovedit deosebit de asezat si de serios, si era in toate imprejurarile mai curtenitor si mai politicos decat oricare altul. La mancare si la bautura era cat se poate de cumpatat, atat pentru ca si le oferea la ore dinainte hotarate, cat si pentru ca, folosindu-le, nu intrecea nicicand masura pe care i-o hotara nevoia; si niciodata nu a avut vre-o preferinta fata de una sau alta: pe cele fine le lauda, iar cel mai mult se hranea cu cele obisnuite si osandea afara din cale pe cei care folosesc o buna parte din truda lor pentru a-si procura bucate alese si pun sa le fie pregatite cu cea mai mare grija, afirmand ca acestia nu mananca pentru ca sa traiasca, ci mai curand traiesc pentru ca sa manance.Nimeni n-a aratat mai multa ravna decat el, atat in ce priveste studiile, cat si in orice alta indeletnicire ar fi avut... Vorbea rar daca nu era intrebat, iar atunci, gandit, si cu glas potrivit celor despre care vorbea; cu toate acestea, acolo unde era nevoie, se arata foarte elocvent si vorbaret, rosind cuvintele tare si raspicat.Muzica si cantecele i-au placut cel mai mult din tinerete...patimas s-a lasat el supus de iubire...I-a placut de asemeni sa stea singur si departe de lume, pentru ca nu cumva sa fie tulburat in contemplatiile sale, iar daca totusi - aflandu-se el in lume - se intampla sa se cufunde intr-una din aceste contemplatii care sa-i placa foarte mult, oricat ar fi fost intrebat in legatura cu un alt lucru, nu i-ar fi raspuns niciodata celui care-l intreba, atata timp cat nu si-ar fi alungat inchipuirile...In studiile sale a fost deosebit de staruitor...A mai dovedit ...o uimitoare indemanare, o memorie de o mare siguranta si o minte deosebit de patrunzatoare, asa ca, aflandu-se la Paris, iar acolo fiind de fata la o disputa de quolibet (*in legatura cu orice subiect) - care avea loc intr-o scoala de teologie - in legatura cu patrusprezece probleme din felurite domenii puse de oameni de valoare, el a retinut toate problemele, impreuna cu argumentele pro si contra folosite de cei care luau parte la discutie, iar apoi, fara sa stea deloc pe ganduri, le-a spus pe toate pe dinafara, fara nici o greseala, pastrand aceeasi ordine in care fusesera ele puse, dezlegandu-le cu multa ascutime de minte si raspunzand la argumentele potrivnice...A fost inzestrat de asemeni cu un inalt talent si cu un ascutit dar al nascocirii...A dorit din tot sufletul onorurile si fastul, poate mai mult decat ar fi avut nevoie glorioasa lui virtute...poetul nostru a fost un om mandru si foarte ambitios...s-a aratat a fi foarte increzut si nu i s-a parut a pretui mai putin decat pretuia (propus a fi sol diplomatic a raspuns,, Daca ma duc cine ramane? Daca raman, cine se duce? Ca si cand, dintre toti, numai el singur ar fi insemnat ceva,si numai prin el ar fi insemnat si ceilalti ceva.")...barbatul acesta valoros a fost deosebit de darz fata de toti dusmanii sai...intr-o singura privinta nu stiu sa spun daca a fost lipsit de rabdare ori inflacarat, adica in legatura cu partidele politice (guelf, tradat chiar din interior, devine aprig ghibelin)...Alaturi de atata virtute, alaturi de atata stiinta, cata s-a aratat mai sus ca se afla in acest poet minunat, si-a gasit un loc larg si desfraul, si nu numai in anii tineretii, dar si in cei ai maturitatii...dar care muritor se va socoti ata de drept judecator incat sa-l osandeasca? Eu, unul, nu. Vai putina tarie, vai, ce animalice pofte au barbatii! Exista oare vreo putere pe care femeile sa n-o aiba asupra noastra, atunci cand vor ceva, de vreme ce, chiar cand nu vor nimic, pot foarte mult? De partea lor stau farmecul, frumusetea, atractia fireasca si multe alte insusiri care lucreaza necontenit pentru ele, in inimile barbatilor; iar ca sa dovedim ca acesta este adevarul, n-avem nevoie sa pomenim despre ceea ce au facut Iupiter pentru Europa, Hercule pentru Iole si Paris pentru Elena - caci, fiind vorba de lucruri poetice, multi oameni lipsiti de simtire vor spune ca sunt povesti - , ci il putem dovedi prin fapte care nimeni nu le poate tagadui. Se afla oare pe lume mai mult decat o singura femeie, atunci cand intaiul nostru parinte, uitand de porunca data lui de insasi gura lui Dumnezeu - s-a lasat invins de staruintele ei? Sigur ca nu! Iar David, cu toate ca avea numeroase femei, nu a uitat oare - numai vazand-o pe Bersabe - de Dumnezeu si de stapanirea lui, de el insusi si de cinstea sa, si a devenit mai intai adulter, iar apoi ucigas? Si ce ar trebui sa se creada ca ar fi fost in stare sa faca, daca ea insasi i-ar fi poruncit un anume lucru? Iar Solomon, la a carui intelepciune nimeni altul, in afara de Fiul lui Dumnezeu, nu a ajuns vreodata, nu l-a parasit pe cel care-l facuse intelept si nu s-a prosternat in fata lui Baal si l-a proslavit, numai din dragoste pentru o femeie? Si ce-a facut Irod? Sau numerosi altii, impinsi numai si numai de propria lor placere?"
Boccaccio despre femei:,, caci ceea ce este dorit de multi cu greu poate fi aparat de cineva",, nici o fiara nu este atat de furioasa ca femeia infuriata, si nu poate trai sigur de el cel ce se increde in vreuna careia sa i se para ca este suparata pe drept; caci de parut, li se pare tuturor. ... Daca voi vrea sa arat in ce fel si cat de mult sunt ele toate potrivnice pacii si odihnei barabtilor"... Despre poezie:,, multi nepriceputi socot ca poezia nu-i altceva decat o vorbire despre lucruri nascocite"
,,Tocmai de aceea se aseamana cu un fluviu linistit si adanc in care mielul cel mititel poate sa mearga in picioare, iar elefantul cel urias sa inoate in voie."
,, Este limpede ca orice lucru ce se castiga cu truda are intrucatva mai multa dulceata decat acela care iti vine fara nici o osteneala. Adevarul limpede, fiindca este inteles repede, fara prea mari sfortari, place si se sterge din amintire. Asadar, pentru ca el sa fie castigat cu truda si mai placut, si pentru ca sa se pastreze mai bine, poetii l-au tainuit sub lucruri in aparenta potrivnice lui, iar pentru acest acoperamant, pentru ca frumusetile lor sa ii atraga pe cei care nu putusera sa-si apropie nici demonstratiile filozofice, nici indemnurile."
,, teologia nu-i altceva decat poezia lui Dumnezeu"
,, ceea ce a fost facut de Febus a dat nastere unor asemenea incununari cu asemenea frunze, harazite pana in zilele noastre poetilor si imparatilor"
,, Dupa cum spun cei ce au cercetat insusirile plantelor, ori mai curand firea lor, laurul are, printre altele, trei insusiri vrednice de lauda si deosebit de insemnate: cea dintai, asa cum vedem si noi, este ca nu-si pierde nicioadata din verdeata, nici frunzele; a doua este ca nu s-a pomenit vreodata ca acest copac sa fie traznit, lucru care nu am auzit sa se fi intamplat cu nici un altul; a treia este aceea de a fi foarte inmiresamt, lucru pe care il si simtim; aceste trei insusiri le-au socotit nascocitorii acestei cinstiri ca fiind potrivite cu minunatele ispravi ale poetilor si ale comandantilor biruitori.
,, Acest glorios poet a compus in zilele vietii sale mai multe opere.... ,,Vita Nuova" (Viata Noua)la 26 ani...lacrimile pricinuite de moartea Beatricei... ,,Commedia" scrisa in vulgara (italiana vorbita, nu latina culta) incepand de la 35 ani.Conceputa ,,in trei carti, incepand cu osandirea vietii vicioase si terminand cu rasplatirea celei virtuoase"....,, cu prilejul venirii imparatului Henric al vii-lea, acest scriitor de seama a mai facut o lucrare in proza latineasca, al carei titlu este ,, Monarchia"....,, a mai compus doua ,, Eglogi" foarte frumoase, pe care, ca un raspuns la unele versuri care-i fusesera trimise, le-a dedicat si le-a trimis maestrului Giovanni del Virgilio.",, A compus de asemenea un comentariu in proza, in florentina populara, cu privire la trei dintre Cantonetele sale... intitulat ,, Convivio".Mai tarziu, chiar in preajma mortii, a alcatuit o carticica in proza latineasca pe care a intitulat-o ,, De vulgari eloquentia" si in care urma sa dea invataturi despre vorbire in versuri celor care ar fi voit sa se apuce de-asa ceva"...,, a mai facut, de asemeni, acest poet valoros numeroase epistole de proza latineasca din care exista destul de multe, a mai compus si numeroase cantonete lungi, precum si multe sonete si balade, atat de iubire cat si morale."
,,Cu astfel de lucruri de mare insemnatate, cum sunt cele mai sus amintite, si-a cheltuit stralucitul barbat acea parte din timpul sau pe care o putea fura suspinelor de iubire, lacrimilor indurerate, grijilor personale si publice si feluritelor schimbari ale soartei nedrepte;infaptuiri mult mai placute lui Dumnezeu si oamenilor decat inselaciunile, nedreptatile, minciunile, jafurile si tradarile cu care cei mai multi dintre oameni se indeletnicesc astazi, urmarind pe felurite cai aceeasi tinta, adica imbogatirea, ca si cand in aceasta ar sta tot binele, toata cinstirea, toata fericirea. Ah, ce minti neroade! Numai o particica dintr-o ora, in care sufletul se va desprinde de trupul cel vremelnic, va sterge aceste trude rusinoase"...
,, de cele mai multe ori hotararile oamenilor sunt biruite de vointa cerului"
De-ar fi avut mai putine potrivnicii...,, el ar fi ajuns un adevarat Dumnezeu pe pamant".Moare in exil, la 56 ani, la Ravena.MCCCXXI de Inaltarea Sfintei Cruci
Epitaf (scris in latina) de Giovanni del Virgilio din Bologna,, Aici odihneste, teologul Dante,/ Cel ce cunoscut-a orice-nvatatura/ Ce-si avea izvorul in filozofie,/ Muzelor mandrie, prea placut multimii/ Si slavit in toate cele patru vanturi,/ El care-mparti-a mortilor taramuri/ Cu gemene sabii: laic si retoric./ Rasuna campia in cantari de muze.Vai, dar neagra Parca opera i-o franse!/ Trista fu rasplata ce-i dadu Florenta/ Cruda si ingrata, surghiunindu-si bardul./ Lui, carui Ravenna, ii dadu cinstire,/ Generos slavindu-l in cetatea sa/ Chiar Guido Novelli, mult preastralucitul;/ `N o mie trei sute douazeci si unu/ Se-ntoarse la astre,-n idele septembre".

,, O patrie nerecunoscatoare, ce nebunie, ce nepasare te stapanea atunci cand, cu o cruzime neobisnuita, l-ai alungat pe cel mai drag cetatean al tau, pe cel mai de seama binefacator al tau, pe singurul tau poet?... Ti se pare oare ca te poti fali cu atatea asemenea titluri incat sa fi vrut sa te lepezi de unul cu care nici un altul dintre orasele vecine nu se poate fali? Hai, spune-mi ce biruinte, ce triumfuri, ce insusiri de seama, ce oameni de merit, iti dau stralucire? Bogatiile tale, lucru nestatornic si nesigur; frumusetile tale, lucru gingas si trecator; palcerile tele, lucru muieresc si de ocara; ele te fac cunoscuta in gresita judecata a popoarelor, care intotdeauna tine sema mai degraba de ceea ce este. Te vei mandri tu oare cu negustorii si numerosii artisti pe care-i ai din belsug? Mare prostie vei face.Unul stapanit tot timpul de zgarcenie, face o meserie slugarnica, arta, pe care o vreme, o innobilasera mintile luminate, facand din ea o a doua natura, este astazi si ea ticalosita de lacomie si nu pretuieste nimic.
,,Sulmona lui Ovidiu, Verona lui Horatiu, Aquinum a lui Iuvenal...operele nepieritoare ale acestora vor fi pastratoare vesnice ale numelor acestor orase si chiar dupa disparitia lor le fac cunoscute acelora care nu le-au vazut niciodata".,, nu s-a intamplat niciodata ca armele sa nu se plece in fata stiintei"
,, A murit deci Dante al tau in acel exil in care l-ai trimis chiar tu, pe nedrept, pizmuindu-i meritele."
...,, Adevarul este ca oricat i te-ai aratat tu de nerecunoscatoare si de aspra, el te-a respectat intotdeauna ca un adevarat fiu si nu a vrut niciodata sa te lipseasca de acea cinste care urma sa ti se cuvina datorita operelor lui, asa cum tu l-ai lipsit de cetatenia ta. Si cu toate ca exilul a fost lung si-a zis intotdeauna florentin si a tinut sa i se spuna astfel, te-a pus intotdeauna inaintea oricarui alt oras, te-a iubit intotdeauna."
...,, asa cum vedem ca se intampla cu uneltele de lupta, pe care folosinta le face tot mai lucioase, la fel se va intampla si cu numele sau; frecat de vreme, el va deveni tot mai stralucitor".