Lecturi - Savatie Bastovoi

Din latina invatata n-am ramas cu obositoarele conjugari si declinari, atat de insistent exersate de profesoara de la clasa. Am ramas insa cu o multime de maxime si cugetari pe care nu le-am uitat niciodata. Fiecare ne alesesem una, care ne reprezenta. Un coleg preferase ,, Festina lente" - ,, Grabeste-te incet"-(si era hotarat sa reia anul intai de studiu la liceul la care esuase din prima incercare), o colega, atleta, optase pentru ,, Mens sana in corpore sano" - ,, Minte sanatoasa in corp sanatos"- si tot astfel eu imi alesesem cuvintele inteleptului Bias ,, Omnia mea mecum porto"- ,, Tot ce-i al meu port cu mine" atrasa de ele inainte de a cunoaste si anecdota (Orasul incendiat era parasit de locuitorii lui, disperati sa care bruma de lucruri care putea fi salvata. Toti alergau deznadajduiti, impovarati de bunurile lor, totdeauna mai multe decat ar fi putut duce. In toata invalmaseala aceasta, inteleptul Bias, pasea linisit, cu o carte in mana. Intrebat de ce nu incearca si el sa-si salveze bunurile, inteleptul rosteste cuvintele care aveau sa devina si pentru mine un mod de a gandi, de-a exista).Tot atat de mult imi placea insa si ,, Nulla dies sine linea" - ,, Nici o zi fara o linie", fara a lasa un semn. Ma gandesc uneori care e semnul trecerii mele si tare as vrea sa regasesc o urma.Fiecare carte pe care o citesc lasa o urma si astazi vreau sa impart cu voi amprenta pe care mi-a lasat-o ultima carte citita.

Savatie Bastovoi ,, Nebunul"
,, Fericit este imparatul care domneste peste supusii sai.",, Imparatul este mintea, iar supusii sunt simturile omului. Fericit este omul a carui minte stapaneste peste peste simturile sale si le face sa lucreze numai ceea ce este bine si folositor. Cu adevarat un astfel de om este mai fericit decat un imparat care domneste peste lumea intreaga, dar peste simturile sale nu este stapan.",, Nu trebuie sa cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi, ca oameni. Oare crezi ca Dumnezeu singur n-ar dori sa-i tamaduiasca pe toti oamenii din lume? Dar Lui ii este mai placut cand om pe om se ajuta, pentru ca asa se inmulteste in lume dragostea.",, Dumnezeu singur stie ce are de facut in lume si nu are nevoie de rugaciunile noastre pentru a lucra binele, iar daca oamenii se roaga unul pentru altul o fac nu pentru a arata lui Dumnezeu ce are de facut, ci ca sa se inmulteasca dragostea in lume, caci in rugaciune noi descoperim suferinta celuilalt si ne facem partasi la ea si cerem izbavire ca pentru noi insine. Si ce este aceasta daca nu dragoste si cale de a ne cunoaste unii pe altii?",, - E, parinte, vremea este pentru toate. Este vremea sa aduni pietre si vreme este sa le imprastii. Este vreme sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare. Este vreme de razboi si este vreme de pace...- Ce inseamna cuvintele acestea ale Eclesiastului, parinte Simeoane? Pentru ca le-am citit defacut Dumnezeu, parinte Paladie si ne-a descoperit calea prin care sa ajungem la Dansul.Toata viata omului este un zbucium fara sfarsit, incat omul aduna fara sa stie de ce, caci nimic nu ramane cu el. Toata bogatia si intelepciunea si slava lumii acesteia pe care le aduna omul, pentru cel ce ajunge la adevarata cunoastere incep sa para niste pietre nefolositoare. Le numeste pietre Inteleptul, pentru ca si bogatia si intelepciunea omeneasca se aduna cu osteneala si oboseala, ca si caratul pietrelor, dar cel care a inteles zadarnicia stradaniilor omenesti ajunge sa le dispretuiasca si sa le imprastie si ce este mai nefolositor decat o gramada de pietre imprastiate de care se impiedica toti? Este vreme de imbratisare, parinte, pentru ca omul din nastere se afla in imbratisarea pacatului si a raului, dar cel care ajunge cunoasca zadarnicia acestuia incearca sa se smulga si sa scape. Iar aceasta despartire din imbratisarea pacatului se da omului cu mare chin si lupta sufleteasca, aceasta este vremea de razboi despre care vorbeste Inteleptul. In sfarsit. vazind Dumnezeu voia omului cea buna si osteneala lui, cauta spre el si, daruindu-i din belsug harul Sau, face sa se linisteasca inima lui, aducand-o la odihna si bucuria cea desavarsita, iar aceasta este vremea de pace._ Oare poate sa ajunga omul la desavarsita impacare a simturilor, incat sa nu-l mai supere patimile si nici dracii sa nu mai aiba indrazneala asupra lui?- Poate, cu mila lui Dumnezeu."
,, Asa sa traiesti pe pamant, ca si cum nu ai fi, dar la plecare sa lasi un gol in urma ta!"
,, De la bun inceput, trebuie sa spun ca textul de fata nu este o opera agiografica, ci un roman scris cu toate uneltele necesare unei proze artistice, inspirat din realitatile consemnate in viata Sfantului Simeon cel Nebun intru Hristos din Edessa. Actiunea se petrece in Emesa (Homs-ul de astazi) cea mai insemnata cetate a Siriei, in veacul al vi-lea. Personajele sunt calugari, comedianti, prostituate si cersetori, care impreuna oglindesc tabloul societatii bizantine de atunci si totodata surprind framantarile si caderile dintotdeauna ale sufletului omenesc.Cartea e scrisa aproape ca un scenariu de film, pentru a oferi o lectura usoara si captivanta."Ieromonah Savatie Bastovoi