Nunta

Ce interesant ar fi sa stiu varianta scriitorului! (Cu siguranta o vom citi undeva).
Aceeasi realitate e reflectata diferit, de persoane diferite. Iata ce am vazut eu (foarte pe scurt):O nunta altfel. Simpla dar elaborata, discreta dar stralucitoare. Cu eroi asteptati si surpriza. Bucuria ca ai fost acolo consfintind o iubire pe care o intrevezi eterna. Da, iubirea lor are deja patina timpului. S-au intalnit prima oara in urma cu...treisprezece ani, povestea Cornel. Flashuri: esarfa lui Laur la cununia civila. Tocurile inalte, eleganta rafinata a Corinei. Lumina blanda a zilei in Parcul Buzesti. Mateia, cu palariuta rosie, de-a busilea in iarba. Mon Capitain in tinuta de gala a unui comandant de vas de croaziera. Perechea tinerilor norvegieni ce ne privea cu o nedumerire admirativa, ca apartinand aceleiasi rase de blonzi. Nadia, Marian, Nicu, recunoscuti din descrieri ca prietena si fratii miresei. Din nou lumina calda ce ne uneste. Reflectarea noastra s-ar fi suprapus in anumite momente: mon Capitain ca revelatie a zilei, Mateia (n-am stiut ca voi intra in istoria ei personala cu primii pasi). Aerul retro (ca o fotografie de epoca) dat de imaginea miresei, bine integrat in atmosfera locului. Da, locul ales. Portretele celor doi soti, ,,amfitrioni", ne privesc din tablourile de la intrare. Familia Romanescu pare onorata sa gazduiasca acea intalnire. Magnetismul gradinii. Buburuza ce ne asteapta pe masa (,, o mica inscenare de multumire de la Corina si Laurentiu"). Simbolul casatoriei, ne spune Picu. Locul rezervat mie, intre colegii de serviciu ai mirilor. Teologi. FamiliaOcoleanu. Verva nebanuita a lui Picu (incantarea sa-l descopar nu numai prin ceea ce scrie). Discreta prezenta (absenta) a parintilor, nasilor, a ritualurilor. Seara de teatru si mai ales dezvaluirile prietenilor. Mireasa incununata cu ,,voalul miresei" si frezii naturale. Gesturile tandre ale mirelui. Mon Capitain valsand cu eleganta de amiral. Atractia perpetua a gradinii, perspectiva pe care o aveai din cel mai ascuns chiosc. Mon Capitain, intr-un gest de curtoazie eleganta pe fotoliul din hol. Mirii in celalalt salon, pe fundalul de du-te - vino al invitatilor. Marius cu distinctia parului grizonat, in permananta complicitate cand ni se intalnesc privirile, inevitabil prin felul in care am fost asezati cu premeditare. Mon Capitain rade. Mon Capitain savureaza paharelul de tarie.-,,Buuun", spune fara cuvinte. Mon Capitain intreaba nedumerit ori neinteles. Mon Capitain pe esplanada. Povesteste cum a oficiat, pe vas, in urma cu doi ani, juramantul de iubire. Cu gravitate, cu sarm. Mon Capitain imbratiseaza, saruta mireasa. Rochia miresei,ivori.Balandetea ei. Vocea intretaiata. Mainile mirelui mereu atente s-o ocroteasca...Noaptea din care se desprind aureolate figurile mirilor imbratisati prieteneste, vajnic, parinteste, de mon Capitain. Noi toti in jurul lor. Apoi, tortul vazut fugitiv, in culise, (poarta si el sigla nuntii, un simbol inventat de ei, pentru ei).Dorinta acuta de a pleca inainte sa se termine, ca pentru a lasa loc de ,,va urma".
Acesta este ,,fragmentariumul" meu despre nunta, ,,cea mai frumoasa" aveam sa aud (incredibil) dela Gabi.