Irael's Confessions

Wednesday, November 14, 2007

Daruri

Mama ne-a obisnuit din copilarie sa ne serbam zilele, aniversari si onomastici. Invitam prieteni si colegi, rudele veneau neinvitate.Intotdeauna era un prilej de bucurie, primeam multe daruri, dar mai ales eram impreuna cu cei dragi, toti deodata, in acelasi loc, in aceeasi zi.Am perpetuat acest obicei si dupa casatorie, incercand sa organizez cat mai frumos aniversarea si multiplele ocazii onomastice ale sotului. Marturisesc, n-am fost niciodata multumita de inspiratia mea in a alege daruri. Am chiar un complex, considerand ca oricine e mai priceput. Daruiesc permanent, cu nonsalanta, dar cand trebuie sa aleg un cadou pentru o ocazie speciala sunt in cea mai mare dificultate. Ofer cu multa bucurie si primesc adesea cu stangacie. Ei bine, multi ani dupa casatorie m-am straduit sa ofer sotului meu daruri alese, sa organizez seri intime sau cu invitati, sa dau stralucire zilelor lui aniversare ori onomastice. De ziua mea, primeam mereu un buchet de flori, cumparat matinal. Am primit vagoane de flori si niciodata cu putina incantare. Totusi, ma simteam frustrata ca sotul meu nu-mi oferea niciodata si altceva. I-am reprosat si promis ca voi face la fel. Am amenintat chiar, ca voi uita de ziua lui. Glumeam, bineinteles. Fatalitatea a facut chiar sa uit de urmatoarea lui aniversare si sa-mi amintesc abia seara, la culcare. Regretul meu era fara margini si nu gaseam cuvinte sa-mi acopar suferinta pe care singura mi-o provocasem. Din acea clipa, insa, sotul meu a inceput sa fie atent cu darurile de ziua mea. S-a dovedit atat de priceput si inventiv ca aveam sa ma complexez definiitv. Culmea este ca, eu am uitat inca de doua ori de zilele lui (are si multe onomastici e drept). Ceea ce simtisem imediat dupa casatorie se confirma. Veneam din medii diferite, cu alte obiceiuri si sensibilitati, eram ca doua pietre ce se slefuiau si mai aveam inca multe asperitati. Sentimentele ne-au ghidat si ratiunea a temperat toate nepotrivirile, corabia casniciei noastre strabatand temerara furtunile vietii.Cum spuneam am primit si oferit mereu. Darul care va ramane pentru mine de referinta si a carui amintire ma va insenina si umple de dor toata viata a fost ...odata, ca niciodata...Aniversarea mea a fost intotdeauna eclipsata de onomastica. Floriile au fost mult timp cea mai frumoasa sarbatoare. Bunica din partea mamei venea intotdeauna, dupa slujba, cu un buchet de margaritari. N-am stiut niciodata cum reuseau sa infloreasca intotdeauna, negresit, chiar de ziua mea. Mult mai tarziu, cand bunica nu mai era, am aflat ca de fapt era o raritate. Dar in gradina bunicii, pentru mine, toata viata ei, margaritarii au inflorit la timp. Nu era dar mai ravnit decat buchetelul delicat, cu parfum suav. In fiecare an, cu exactitate de metronom, acel buchetel sosea, odata cu bunica. In anul in care am pierdut-o, primul gand dureros a fost la absenta din viata mea a buchetelului de margaritari. Prima onomastica a fost pentru mine sfasietoare. Imi amintesc cum zaceam si n-asi mai fi vrut sa deschid ochii in dimineata acelei zile. Mama stia. A trecut de cateva ori prin camera tot imbiindu-ma sa ma trezesc. Era tarziu, spre pranz si eu tot nu voiam sa incep acea zi. Mama a revenit, de data aceasta clocotind de emotie. Imi spunea ceva ce parea ireal. Gasise pe terasa buchetelul de margaritari de la bunica. Plangea si era limpede ca nu stia cum ajunsese acolo. Stateam in pijama, la marginea patului si imi umpleam plamanii, ochii, inima cu mireasma delicata a florilor mele preferate. Bunica Ana, trecuse inca odata pe la mine. Ratiunea era gata sa abdice in fata neverosimilului. Cautam in atmosfera camerei, casei, terasei prezenta bunicii. Nici urma, in afara corolelor gracile, insiruite pe tija filigranata, gratios incurbate a smerenie. Pe fondul frunzelor bogate, florile deveneau diafane. Parfumul pe care-l asociam intotdeauna cu bunica intregea buchetul acela care se chema de aceasta data ,, mi-e nespus de dor". Mai spre seara am dezlegat misterul. Unchiul care ramasese in casa bunicii, cunoscand obiceiul ei, incercase sa-l perpetueze. Trecuse dis-de-dimineata si lasase buchetelul pe terasa.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home