Muzica

Nu ai ureche muzicala. Cinci. Cam asa se derulau orele de muzica in scoala generala. Profesorul de matematica preda si muzica. Avea acordeon. Interpreta melodii simple pe care le cantam in cor. Stai jos! Cinci. Ce nu putea face la matematica facea la muzica. Cinci. Nici un noua la matematica patru ani. La ora de muzica jubila. Cinci. Evidenta lui satisfactie avea sa devina o tot atat de mare stanjeneala, mai tarziu, cand mi-a devenit pacient. * * *Stiam ca nu-l voi putea intalni decat la biblioteca, la teatru ori la filarmonica. De ce? Simplu. Nu ma duceam altundeva. L-am intalnit la biblioteca, ne-am reintalnit la filarmonica, apoi la teatru. De atunci am ramas impreuna. * * *Prima vizita la el. Asculta, la un pick-up clasic, boleroul de Ravel. Am intrebat, stupid, ce se canta. * * * In facultate mi-am cumparat un casetofon. Mare realizare! Ascultam mereu aceleasi casete: Jean Michel Jare, Vanghelis. * * *Cand vin acasa, baietii mei, incepe muzica. Cd-playerul, radioul, televizorul, toate, prind viata. * * *Pentru mine muzica nu poate fi un fond de derulare al altor activitati. E o stare de gratie. Nu pot sa toc ceapa pe Tocata si fuga in re minor, sa dorm in acorduri rock, sa citesc pe muzica de jazz, sa conversez in timpul Concertului nr 2 pentru pian si orchestra al lui Rachmaninov...Pot sa visez, sa am imagini vii, sa frisonez, sa ma indragostesc, da, asta pot, cu muzica.