Lecturi - Dilemateca

Dilemateca nr 2
***Cititul nu dauneaza sanatatii!
***Cinci scriitori francezi au simulat bacalaureatul la redactia Figaro litteraire in acelasitimp cu examenul de bac propriu-zis pe care il sustineau mii de liceeeni francezi.Iata subiectele:Intrebarea: cum explicati ca textele lui Michaux, Ponge si rimbaud apartin poeziei?Inventia:Ati scris o culegere de poeme in maniera lui Aloysius Bertrand. Redactati o scrisoare catre un editor prin care incercati sa-l convingeti sa va publice volumul.Dizertatia: Pornind de la textele lui Rimbaud, demonstrati daca poezia ne indeparteaza de real sau, dimpotriva, ne face sa percepem mai bine realitatea.
***La Madrid a avut loc un targ de carte dedicat cartilor de stiinta ,,divulgate". Altfel spus, mari descoperiri stiintifice prezentate pe intelesul tuturor.
Ce era bine cand ne era rau? - adica pana in 1989 :) tema de reflectie
***Cine sufera de ,,ostalgie"?Ostalgia, forma de nostalgie a locuitorilor fostului ,, stat al muncitorilor si taranilor" (RDG), se manifesta si in alte tari fost-comuniste.
*** LOCURI DE CITIT: La Amsterdam
,, In trecut, frica e conspiratii i-a facut pe legiuitorii olandezi sa monitorizeze atent apucaturile oamenilor. Cum telefoane care sa fie ascultate nu erau, camere de luat vederi nici atat, ei s-au gandit ca ce face omul intre peretii casei sa se poata vedea din strada. Si au dat o ordonanta prin care li se cerea locuitorilor micului regat sa lase luminile aprinse in case si sa nu acopere ferestrele",, Prin geamurile mari cat peretele, neacoperite de perdele sau draperii" se poate privi IN CASE. ,, Si oamenii fac ce fac si pe la noi. Si chiar mai mult decat atat. Se uita la televizor, beau cafea si bere, vorbesc. Multi dintre ei citesc."IN TREN ( Codul lui Da Vinci), LA CHIOSCUL DE ZIARE (rasfoiesti gratis reviste porno), IN TRAMVAI (,, Oranje op weg naar goud" in traducere ,, Portocala este in drum spre aur" ca tot suntem in plin campionat mondial de fotbal, IN PARC, LA COFFY SHOP,IN VITRINELE CARTIERULUI ROSU, o prostituata citeste...Dostoievski ,,Fratii Karamazov"

*** CRITICA LITERARA,, Sunt un om <>. Nu suport lectura <> a literaturii cuiva care (<>) ma dezgusta, asta e situatia. Lui cutare sa-i faca dreptate posteritatea, eu nu dispun de timp si nici greata nu pot sa o pun intre paranteze sub durata lecturiitextelor sale pline de atlent... Parca Arghesi zicea de un poet ca e un inger pe hartie si un porc in viata;nu-i pot citi pe porci, necum sa scriu in liniste despre arta lor,nu pun intre ghilimele cuvatul arta...Alta prejudecata: nu-mi plac <> in literatura. Sa te fereasca Dumnezeu de nebunii fara geniu! Abia sunt de suportat ceilalti - geniile sau genialoizii- oricum dupa moarte, nu inainte... Am prejudecata de a crede ca un scriitor de mare valoare poate fi (fara sa-si dauneze) si un caracter exemplar. ca Ileana Malancioiu." (Lucian Raicu)
*** POEZIERobert Serban ,, Cinema la mine acasa",, poezia este ceea ce ramane din viata/dupa ce o traiesti",, Dumnezeu nu vorbeste cu nimeni/ despre niciunul dintre noi"
***LIMBA ROMANA - PRIMAVARA/VARAG.gruita ,, Moda lingvistica la romani" caracterizata trendy...,, o supercarte"
*** ,, Intreaba praful" John Fante ,, O poveste despre singuratate, despre un oras cu ritmuri ametitoare in care sangele neamerican te poate condamna la marginalitate, si despre o iubire care moare si se cicatrizeaza, intr-un tarziu."
*** Cei mai destepti dintre prosti - eseu despre doua carti care trateaza despre intelectuali de marca ,, in ce masura sunt acestia indreptatitisa sfatuiasca omenirea cum sa-si organizeze viata". Concluzia este ca cele doua acrti ar fi putut sa poarte un titlu comun:,, Cum au putut niste oameni atat de destepti sa fie atat de prosti?"
***Gabriel Liiceanu ,, Despre minciuna",, cunoasterea este o parte componenta a fericirii, daca nu cumva fericirea suprema",, adevarul, spre deosebire de minciuna, nu stie prea bine sa se faca placut",, Acum am ajuns sa traim intr-o tara trista, in care descoperim minciuna ca un mod de viata, al unei vieti marunte, care si-a pierdut reperele".
***Savuroasa recenzia lui Razvan Petrescu la cartea ,, Asigurare pentru moarte" scrisa de James M. Cain,care a scris si ,, Postasul suna intotdeauna de doua ori".
Ti se recomanda sa citesti cartea daca ,, e noapte si esti in tren, in avion, la stomatolog, in pat cu o femeie urata, in statie la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineata, la propriu-ti birou sub lampita, cautand o modalitate de a omora pe cinevapentru a face rost de bani de intretinere, langa o tasnitoare, la farmacie". Desigur, e de retinut (poate numai) morala:,, feriti-va de agentii de asigurari!".
***

Lecturi - Viata lui Pi

Viata lui Pi
de Yann Martel
Editura Humanitas, Bucuresti 2004

Yann Martel, canadian, nascut in Spania (1963), a primit pentru aceasta carte Premiul Brooker in 2002.A mai scris The Facts Behind the Helsinki Roccamations (proza scurta) si romanul Self.
Pi Patel, fiul unui director de gradina zoologica, isi duce viata printre animale. Are propriile conceptii despre viata lor in gradina zoologica.
Este preocupat de religie (hinduism, islamism, crestinism) si in orasul cosmopolit, Calcutta, frecventeaza atat moscheea cat si sinagoga si catedrala ortodoxa.
La saisprezece ani, va trai o robinsoniada, numai ca el nu esueaza pe o insula, ci se salveaza si va pluti in deriva, intr-o barca. Nu singur, ci impreuna cu o girafa, un sacal, un urangutan si un tigru bengalez. Animalele se devoreaza intre ele, dupa legea junglei, copilul supravietuind impreuna cu tigrul bengalez. Pi isi construieste intreaga tactica de supravietuire pornind de la nevoile bazale ale tigrului. Intre cei doi se stabilesc reguli si se marcheaza teritorii. Chiar atunci cand hrana si apa lipsesc, tigrul nu ataca, amandoi, om si fiara, ajungand pana la limita cea mai de jos a supravietuirii. Impresionanta este intalnirea cu un alt naufragiat. Se discuta numai despre mancare. Toti trei naufragiatii sunt orbi si emaciati. Strainul, recurge la un gest de canibalism, atacandu-l neasteptat pe Pi si devine astfel hrana pentru tigrul bengalez.
Scurtul naufragiu pe o insula, le ofera hrana revitalizanta, intr-un moment in care moartea era eminenta. In fata descoperirii ca se afla pe o insula de alge carnivore (nocturn), Pi alege deriva in oceanul planetar si reincepe istovitoarea lupta pentru existenta, in larg. Cand nimic nu era mai evident decat sfarsitul, apare tarmul mexican. Vizitat de reprezentantii companiei japoneze cereia apartinuse vasul scufundat, al carui unic supraietuitor este, Pi isi spune povestea incredibila a supravietuirii pe o barca de salvare, impreuna cu tigrul bengalez, Richard Parker, timp de ...227 zile. Nu este crezut si atunci repovesteste, substituind celor patru animale personaje umane. Povestea devine credibila, japonezii par convinsi, dar Pi le face doar o demonstratie de virtuozitate si le ofera din nou cheia adevarata a povestirii, corespondentul uman al fiecarui animal. Japonezii recunosc, ,,cea cu animalele e mai frumoasa."
Raportul celor doi japonezi se incheie astfel: ,, In treacat fie spus, povestea singurului supravietuitor, domnul Piscine Molitor Patel, cetatean indian, este o poveste uimitoare despre curaj si suferinta in fata unor situatii extrem de dificile si tragice. Din experienta celui care a facut investigatia, povestea sa este unica in istoria naufragiilor. Foarte putini naufragiati pot pretinde ca au supravietuit atat de mult pe mare ca domnul Patel si nici unul in tovarasia unui tigru bengalez adult."
* * *

,, Nu spunem noi :,, Nicaieri nu e ca acasa"? Asta simt si animalele.Animalele au un simt al teritoriului. Numai astfel le putem intelege comportamentul. Doar un teritoriu familiar le permite sa implineasca doua conditii ale vietii in salbaticie: evitarea dusmanului si obtinerea mancarii si a apei".
,, Gasind in el toate locurile de care are nevoie - unul pentru panda, unul pentru mancat si baut, unul pentru scaldat, unul pentru curatat, etc. - si descoperind ca nu este nevoie sa plece la vanatoare, ca mancarea vine de sase ori pe saptamana, un animal va lua in stapanire spatiul de la Gradina Zoologica in acelasi fel in care ar emite pretentii asupra unui nou teritoriu in salbaticie, explorandu-l si marcandu-l in felul obisnuit al speciei sale, probabil cu jeturi de urina. Odata ce acest ritual de colonizare s-a terminat si animalul s-a stabilit in el, nu se va simti ca un prizonier, ci mai curand ca un stapan de mosie, purtandu-se in spatiul sau la fel ca in teritoriul din salbaticie"...
,, S-ar putea chiar argumenta ca daca animalul ar putea face o alegere inteligenta ar opta pentru viata intr-o gradina zoologica fiindca marea diferenta intre aceasta si salbaticie este absenta parazitilor si a dusmanilor, dar si mancare din belsug in primul caz sau multimea de paraziti si lipsa de mancare in al doilea caz.Ganditi-va la dumneavoastra. Ati prefera sa locuiti la Ritz cu room-service gratuit si acces permanent la doctor, sau sa fiti aruncat in strada fara sa-i pese cuiva? Dar animalele sunt incapabile se asemenea judecata. In limitele speciei lor, se descurca cu ce au."
.....
Are o teorie despre ierarhia sociala, pe care o recunosc animalele. Astfel, dresorul de la circ este un super-alfa, masculul cel mai feroce. Cel mai docil leu dresat este cel mai jos in scara sociala, un omega. El va fi vedeta spectacolului, fiind cel mai usor de comandat. Leii gama si beta, cei mai artagosi dintre subordonati, vor face doar figuratie intr-un spectacol de circ, fiind insubordonabili.

Lecturi - Trestia revoltata

Nina Breberova TRESTIA REVOLTATA
Am primit aceasta carte de ziua mea. M-am bucurat ca prietenii mei stiu atat de bine sa aleaga carti.
Este povestea unei femei care ramane fidela unei iubiri din tinerete.
In viata fiecaruia se intampla ca dintr-odata, poarta trantita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu-ul definitiv sa nu mai fie decat un poate, lumea sa se transfigureze, un sange nou sa ne curga prin vine. Aceasta-i speranta. Am obtinut o amanare. Verdictul unui judecator, al unui medic, al unui consul e amanat. O voce ne anunta ca totul nu-i inca pierdut. Tremurand, cu lacrimi de recunostinta in ochi, trecem in incaperea urmatoare, unde suntem rugati sa asteptam inainte de-a fi aruncati in abis.
,, Citeste-o si da-o unui prieten!" ( o carte)
Ea il numea pe Dimitrie Gherghievici ,, ,,secolul al nouasprezecelea".- Cum se mai simte secolul al nouasprezecelea? Cum te descurci cu secolul al nouasprezecelea?- Secolul al nouasprezecelea doarme, spuneam eu uneori...
Exista o viata ce se vede si o alta, necunoscuta celorlalti, ce ne apartine intru totul. Asta nu inseamna ca una este morala si cealalta nu, sau ca una este permisa si cealalta interzisa. Ci doar ca fiecare om, din cand in cand, scapa oricarui control, traieste in deplina libertate si in mister, singur sau cu altcineva, o ora pe zi, sau o seara pe saptamana, sau o zi pe luna. Si aceasta existenta tainica si libera continua de la o zi la alta, si orele continua sa curga unele dupa altele. Asemenea ore adauga ceva la existenta ta vizibila. Cu conditia ca ele sa nu-si aiba propria lor semnificatie. Ele pot fi bucurie, necesitate sau deprindere, in orice caz servesc la pastrarea unei linii generale. Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina imprejurarilor va desoperi intr-o buna zi, cu surprindere, ca nu s-a intalnit niciodata cu el insusi. Nu ne putem gandi la asta fara un sentiment de melancolie. Mi-e mila de cei care in afara de momentele cand se afla in baie, nu sunt niciodata singuri.
no man`s land
Tu esti martea mea.
...viitorul meu ce mi se parea a nu fi posibil fara el, iar cu el irealizabil...
pisica atotstiutoare (se afla la Venetia)
...o fericire aproape insuportabila...

Lecturi - Gabriel Liiceanu

M-ai sunat de la Biblioteca Academiei.M-ai intrebat ce fac si ti-am raspuns: ,, M-am hotrat sa nu mai fac nimic". In clipa aceea legatura s-a intrerupt. Ai revenit dupa doua minute si mi-ai povestit ca, sunand indata din nou, telefonul a facut o atingere, a raspuns un glas de barbat, tu ai crezut ca sunt eu si, provocat de replica pe care ti-o dadusem, ai inceput pe data sa vorbesti, nu fara o urma de patos in glas: ,, Propozitia ta nu este corect formulata. Ai vrut sa spui cu totul altceva: ca te-ai hotarat sa nu mai faci nimic cata vreme nu vei simti ca ceea ce faci te reprezinta cu adevarat. Si, pe urma sa sti ca starea ta actuala nu face decat sa reflecte criza filozofiei contemporane." In clipa aceea, la celalat capat al firului s-a auzit: ,, tu cu cine p...ma-tii te certi, ma?"

Lecturi - Savatie Bastovoi

Din latina invatata n-am ramas cu obositoarele conjugari si declinari, atat de insistent exersate de profesoara de la clasa. Am ramas insa cu o multime de maxime si cugetari pe care nu le-am uitat niciodata. Fiecare ne alesesem una, care ne reprezenta. Un coleg preferase ,, Festina lente" - ,, Grabeste-te incet"-(si era hotarat sa reia anul intai de studiu la liceul la care esuase din prima incercare), o colega, atleta, optase pentru ,, Mens sana in corpore sano" - ,, Minte sanatoasa in corp sanatos"- si tot astfel eu imi alesesem cuvintele inteleptului Bias ,, Omnia mea mecum porto"- ,, Tot ce-i al meu port cu mine" atrasa de ele inainte de a cunoaste si anecdota (Orasul incendiat era parasit de locuitorii lui, disperati sa care bruma de lucruri care putea fi salvata. Toti alergau deznadajduiti, impovarati de bunurile lor, totdeauna mai multe decat ar fi putut duce. In toata invalmaseala aceasta, inteleptul Bias, pasea linisit, cu o carte in mana. Intrebat de ce nu incearca si el sa-si salveze bunurile, inteleptul rosteste cuvintele care aveau sa devina si pentru mine un mod de a gandi, de-a exista).Tot atat de mult imi placea insa si ,, Nulla dies sine linea" - ,, Nici o zi fara o linie", fara a lasa un semn. Ma gandesc uneori care e semnul trecerii mele si tare as vrea sa regasesc o urma.Fiecare carte pe care o citesc lasa o urma si astazi vreau sa impart cu voi amprenta pe care mi-a lasat-o ultima carte citita.

Savatie Bastovoi ,, Nebunul"
,, Fericit este imparatul care domneste peste supusii sai.",, Imparatul este mintea, iar supusii sunt simturile omului. Fericit este omul a carui minte stapaneste peste peste simturile sale si le face sa lucreze numai ceea ce este bine si folositor. Cu adevarat un astfel de om este mai fericit decat un imparat care domneste peste lumea intreaga, dar peste simturile sale nu este stapan.",, Nu trebuie sa cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi, ca oameni. Oare crezi ca Dumnezeu singur n-ar dori sa-i tamaduiasca pe toti oamenii din lume? Dar Lui ii este mai placut cand om pe om se ajuta, pentru ca asa se inmulteste in lume dragostea.",, Dumnezeu singur stie ce are de facut in lume si nu are nevoie de rugaciunile noastre pentru a lucra binele, iar daca oamenii se roaga unul pentru altul o fac nu pentru a arata lui Dumnezeu ce are de facut, ci ca sa se inmulteasca dragostea in lume, caci in rugaciune noi descoperim suferinta celuilalt si ne facem partasi la ea si cerem izbavire ca pentru noi insine. Si ce este aceasta daca nu dragoste si cale de a ne cunoaste unii pe altii?",, - E, parinte, vremea este pentru toate. Este vremea sa aduni pietre si vreme este sa le imprastii. Este vreme sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare. Este vreme de razboi si este vreme de pace...- Ce inseamna cuvintele acestea ale Eclesiastului, parinte Simeoane? Pentru ca le-am citit defacut Dumnezeu, parinte Paladie si ne-a descoperit calea prin care sa ajungem la Dansul.Toata viata omului este un zbucium fara sfarsit, incat omul aduna fara sa stie de ce, caci nimic nu ramane cu el. Toata bogatia si intelepciunea si slava lumii acesteia pe care le aduna omul, pentru cel ce ajunge la adevarata cunoastere incep sa para niste pietre nefolositoare. Le numeste pietre Inteleptul, pentru ca si bogatia si intelepciunea omeneasca se aduna cu osteneala si oboseala, ca si caratul pietrelor, dar cel care a inteles zadarnicia stradaniilor omenesti ajunge sa le dispretuiasca si sa le imprastie si ce este mai nefolositor decat o gramada de pietre imprastiate de care se impiedica toti? Este vreme de imbratisare, parinte, pentru ca omul din nastere se afla in imbratisarea pacatului si a raului, dar cel care ajunge cunoasca zadarnicia acestuia incearca sa se smulga si sa scape. Iar aceasta despartire din imbratisarea pacatului se da omului cu mare chin si lupta sufleteasca, aceasta este vremea de razboi despre care vorbeste Inteleptul. In sfarsit. vazind Dumnezeu voia omului cea buna si osteneala lui, cauta spre el si, daruindu-i din belsug harul Sau, face sa se linisteasca inima lui, aducand-o la odihna si bucuria cea desavarsita, iar aceasta este vremea de pace._ Oare poate sa ajunga omul la desavarsita impacare a simturilor, incat sa nu-l mai supere patimile si nici dracii sa nu mai aiba indrazneala asupra lui?- Poate, cu mila lui Dumnezeu."
,, Asa sa traiesti pe pamant, ca si cum nu ai fi, dar la plecare sa lasi un gol in urma ta!"
,, De la bun inceput, trebuie sa spun ca textul de fata nu este o opera agiografica, ci un roman scris cu toate uneltele necesare unei proze artistice, inspirat din realitatile consemnate in viata Sfantului Simeon cel Nebun intru Hristos din Edessa. Actiunea se petrece in Emesa (Homs-ul de astazi) cea mai insemnata cetate a Siriei, in veacul al vi-lea. Personajele sunt calugari, comedianti, prostituate si cersetori, care impreuna oglindesc tabloul societatii bizantine de atunci si totodata surprind framantarile si caderile dintotdeauna ale sufletului omenesc.Cartea e scrisa aproape ca un scenariu de film, pentru a oferi o lectura usoara si captivanta."Ieromonah Savatie Bastovoi

Lecturi - Marin Sorescu

Zilele Marin Sorescu, Editia a VII-a, Craiova, 22-25 februarie 2007, m-au lasat cu o sete de...Sorescu. Lasasem partea de ,, exegeze si traductologie" specialistior (seminarii la Casa Universitarilor, de altfel locatia cea mai ravnita pentru intalniri culturale),ma plimbasem surprinsa si amuzata printre tablourile poetului, expuse la Muzeul de arta, savurasem spectacolele teatrale (,, O teapa pentru fiecare", ,, Iona", ,, Exista nervi") gustasem recitalurile poetice (Virgil Ogasanu, Horatiu Malaiele, George Mihaita) si chiar seratele romantice de la Muzeul Teodor Aman si totusi...ramasesem cu o sete de...Sorescu. M-am dus atunci sa caut acel ,, izvor de adapat aripa". Unde altundeva decat la cel mai frecventat Biblioteca Aman. Stiam de la prima vizita acolo ca ,, Drumul marilor succese trece pe la biblioteca" si n-am ezitat niciodata sa batatoresc acest drum. Am imprumutat trei volume groase, bine legate, care promiteau sa cuprinda aproape intreaga poetica soresciana. Acasa, bineinteles a urmat de-acum obisnuita disputa cu sotul meu. Avem in biblioteca un raft intreg Sorescu si eu imprumut carti de la biblioteca. Raspund ca suntem subtiri la capitolul Sorescu si ne indreptam amandoi catre rafturile cat peretele, gata sa ne sustinem opinia personala. Aveam nu mai putin de...zece volume, e drept subtiri, semnate Marin Sorescu (,, La lilieci' doua volume, ,, Singur printre poeti", ,, Norii', ,, Apa vie, apa moarta", ,, Ecuatorul si polii", ,, Efectul de piramida", ,, Poezii alese de cenzura", ,, Unde fugim de-acasa", ,, Versuri inedite"). M-am incapatanat sa citesc volumele imprumutate chiar si dupa ce termenul de restituire a fost depasit in mod alarmant . Privirile semnificative pe care le-am schimbat cu sotul meu la primirea scrisorii cu antetul bibliotecii Aman, n-are rost sa vi le descriu. Plicul a ramas nedeschis. Am continuat sa citesc si apoi sa transcriu alert ,, concentratul" sorescian pe care m-am hotarat sa-l impart cu voi.De ce am ramas sa citesc din volumele imprumutate? Pentru ca dincolo de incantarea lecturii am avut parte de amuzamentul comparatiei. Cineva care lecturase inaintea mea,insemnase discret, cu creionul, pasaje si chiar poezii intregi care, poate i-au placut. Citeam si descopeream ba similitudini cu antecititorul, ba contrarii. Am constatat rapid ca el- ea, fusese mult mai exaltat decat mine. Acolo unde as fi marcat un vers, era insemnata o strofa. Unde as fi ales o strofa, era pusa o cruciulita la intreaga poezie. La inceput am fost fascinata sa compar gusturile, apoi am realizat ca erammult mai exigenta decat antecesorul meu. Am continuat astfel lectura a doua volume si m-am gandit, mereu, cum ar arata Sorescu citit de fiecare dintre voi.Nu ezit sa vi-l trimit pe cel citit de mine. Am lasat selectiunile in ordinea in care erau in volume. Le-as fi putut rearanja, astfel incat sa amplific mesajul lor. Am preferat sa las autorul si cartile lui sa vorbeasca, sa raman in umbra lecturii.

MARIN SORESCU
POEME 1965Am zarit lumina...Am zarit lumina pe pamant,Si m-am nascut si euSa vad ce mai faceti.
Sanatosi? Voinici?Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti. Nu am timp de raspunsuri,Abia daca am timp sa pun intrebari.
Dar imi place aici. E cald, e frumos, Si atata lumina incatCreste iarba.
iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul...Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi. Din mana ta. Imi place ca tu sti sa o faciAmara.*****************************************Matinala
De ne dor oasele de atata fericire***************************************Drumul
Din spatele meu, cu viteza,Vine un trenCare n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren- martor mi-e Zenon batranul-Nu ma va ajunge niciodata,Pentru ca eu mereu voi avea un avansFata de lucrurile care nu gandesc.****************************************Muntii
Mi-am inseninat gandurilePana cand au inceput sa se vadaIn ele Muntii.
Nu stiam, nu stiam Ca am atata geologie in mine,Si ca-n varful ei sufletul meu sadeMaret si de necklintitCa Manastirea dintr-un lemn!**************************************Am legat...
Am legat copacii la ochiCu-o basma verdeSi le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediatCu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochiCu-o basma de noriSi le-am spus sa ma gaseasca.
Si paasrile m-au gasit Cu un cantec.
Am legat tristetea la ochiCu un zambet,Si tristetea m-a gasit a doua ziIntr-o iubire.
Am legat soarele la ochi Cu noptile meleSi i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,Dupa timpul acela,Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde, Mi-au zis toate lucrurilesi toate sentimentelepe care am incercat sa le leg La ochi.**************************************Muzeul satului
Din viata acestor oameniLipsesc mai multe sectii,Iar altele, cum ar fiBunastarea materiala, Fericirea si noroculIn istorie,Sunt slab reprezentate.
Nu intalnesti aici nici o moneda,Pentru ca, neavand aur si argint, Taranii si-au gravat anual chipulPe boabele de mei, de grau, de porumbCare nu ni s-au pastrat.
Pasari impaiateAr fi putut ei, ce e drept, aduce destule,Dar le-a fost mila sa le ucidaPrivighetoarea, ciocarlia, mierla si cuculCare cantau fara bani toata viata,Si toata moartea.
E primitiva , Antica, medievalaApar ca una singura,Fiindca, nestiind carte, taraniiN-au bagat de seama ca intre aceste epociExista deosebiriFundamentale.
Aici exponatele cele mai numeroasesunt bordeiele.De la munca pamantuluiTaranii intrau direct in pamant,Sa se odihneasca.Din loc in loc intre bordeieSant intercalate rascoale:A lui Doja, a lui Horia, Closca si Crisan, a lui tudor,Construite de data asta la suprafataCu un uimitor simt al simetrieiArhitectonice.
Vizitatori,Nu atingeti saracia si tristeteaAflate-n muzeu.Sant exponate originaleIesite din mana si din rarunchii acestui poporIntr-o clipa de incordare si spontaneitateCare a durat2000 de ani.*****************************************Tarziu
Incepe sa fie tarziuIn mine.****************************************Capriciu
Eu ma emotionez,Si timp de cateva oreLe povestesc Ce frumos a murit sufletul meuPeste zi.**************************************tablouri
Dar i s-a spus batranul,Fiindca pe toate le stia cand a murit.**************************************Don Quijote si Sancho Panza
Chiar cand gresescPamantul nu se leapada de mine.*****************************************Reminiscente
Sant ganduri care continua sa ne soseascaPe vechea noastra adresa.********************************************Boala
Doctore, simt ceva mortalAici in regiunea fiintei mele.
Cred ca m-am imbolnavit de moarteIntr-o ziCand m-am nascut.************************************************Developare
Toate lucrurile seamana ingrozitorCu mine...Mi-e frica.*************************************************
de doua ori
Ma uit la toate lucrurileDe doua ori,O data ca sa fiu vesel,Si o data ca sa fiu trist.
Lumea se inchide perfectIntre aceste doua copertiUnde am ingramadit toate lucrurilePe care le-am iubitDe doua ori.Scoica
M-am ascuns intr-o scoica, pe fundul marii,Dar am uitat in care.**************************************************Trebuiau sa poarte un nume
Eminesu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasaLa o margine de mareUnde valurile afc noduri albe,ca o barba nepieptanata de crai.Si niste ape ca niste copaci curgatoriIn care luna isi avea cuibar rotit.
Si, mai ales, au existat niste oameni simpliPe care-i chema: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani si plugari,Carora le placea sa spunaSeara in jurul focului poezii-,, Miorita" si ,, Luceafarul" si ,, Scrisoarea III".
Dar fiindca auzeau mereuLatrand la stana lor cainii, Plecau sa se bata cu tatariiSi cu avarii si cu hunii si cu lesiiSi cu turcii.
In timpul acre le ramanea liberIntre doua primejdii,Acesti oameni faceau din fluierele lorJgheaburiPentru lacrimile pietrelor induiosate,De curgeau doinele la velaPe toti muntii Moldovei si ai MuntenieiSi ai Tarii Barsei si ai Tarii VranceiSi ai altor tari romanesti.
Au mai existat si niste codri adanciSi un tanar care vorbea cu ei,Intrebandu-i ce se tot leagana fara vant?
Acest tanar cu ochi mari,Cat istoria noastra,Trecea batut de ganduriDin cartea cirilica in cartea vietii,Tot numarand plopii luminiii, ai dreptatii, ai iubirii,Care ii ieseau mereu fara sot.
Au mai existat si niste tei,Si cei doi indragostitiCare stiau sa le troieneasca toata floareaIntr-un sarut.
Si niste pasari ori niste nouriCare tot colindau deasupra lorCa lungi si miscatoare sesuri.
Si pentru ca toate acesteaTrebuiau sa poarte un numa,Un singur nume,li s-a spusEminescu.

*************************************************MOARTEA CEASULUI 1966Otravuri
Iarba, muntii, apele, cerulMi-au intrat in sangeSi- acum astept Sa-si faca efectul.
Simt ca-nverzesc,Din cauza ierbii.
Ca ma umplu de prapastiiSi de ecata,Din cauza muntilor.
Ca picioarele rotunjesc pe drumPietreleSi tot intreaba de mare,Din cauza apei.
Si mai simt ca devinParca albastru, parca nemarginit,Cu stele pe ochi Si pe varful degetelor.***************************************************Atavism
Luati-va gandul, cine a fost de venit a venit,Cine a fost de plecat a plecat, Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.*****************************************************Poveste
Totusi vom mai merge impreunaO buna bucata de pamant,O buna bucata de cer,O buna bucata de luna.**************************************Muntele
Circulati pe partea carosabilaA sufletului meu,Barbarilor!*****************************************Perseverare
Voi privi la iarbaPana voi obtine titlulDe doctor in iarba.
Voi privi la noriPana voi ajunge laureatAl norilor.
Voi trece pe langa fumPana acnd fumul, de rusine,Va deveni iar flacaraDe la inceput.
Voi trece pe langa toate lucrurilePana cand toate lucrurileMa vor cunoaste.
****************************************Casa
Vreau sa-mi fac o casaCat mai departe de toate locurilePe care le cunosc.
De-as putea sa-mi ridic o casaCat mai departeDe mine!***********************************Cu spatele
Ceasul s-a-intors cu spatele la timp.***************************************Iar
Ne scapa mereu acte ecva in viata,De aceea trebuie sa ne nastemMereu.*****************************************TINERETEA LUI DON QUIJOTE 1968
Animal ciudat
Schimbarile acestea repetataSant fazele prin care ma intorc acasa.
In buzunarul de la suflet
De care tragi, Doamne!********************************************Studiu
Aveam de mult o banuiala impotriva mea
Aflati ca sunt mai periculos decat credeam.**********************************************Pe sub usa
unde s-o fi tiparindViata asta a mea,Ca e plina de greseliInadmisibile.********************************************Cine
Sa cerecetam mai bineCine se ascunde sub noi,Sa fim foarte atentiPe cine numimEu.***********************************Semne
Daca te intalnesti cu o femeieE semn bun,ajungi in rai.*********************************Perpetuum mobile
Intre idealurile oamenilorSi realizarea lorIntotdeauna va existaO diferenta de nivelMai mareDecat cea mai inalta cascada.***********************************La dumneata
Pot juraCa esti cel acre s-a indragostit pentru vecieDe fata aceeaAl carei numa iti scapa mereu.
*****************************************Grup
Traiau de mult impreunaSi cam incepusera sa se repete.*******************************************Start
S-au dat atatea starturi gresite
******************************************Arcada
Azi am vazut un ochiCare ma iubea****************************************Pricina
Iertati-mi expreaia,Dar asta n-a fost viata!***************************************TUSITI 1970
Lada
Marea e aici, la doi pasi, o vede toata lumea,Dar cine stie unde se termina!*****************************************Pericolul orgelor
Pericolul orgelor (am mai vazut si noi orgi)E ca au prea multe tevi,Prea multe deodata
Dar orgele,iata, in fundul catedralelorPar nespus de ameninatatoareCand le vezi acolo in fum,Drepte, indreptate spre cer.Te gandesti c-o sa declanseze cine stie ce mecanismDe lansare,Si nu cred ca e momentulSa-i trimitem in cerPe toti melomanii.*****************************Alergatorul
Un camp pustiu,Batatorit ca un drum,Si din cand in cand Cate o carte.
La distante foarte mari,Vre-o carte fundamentala,Tare ca piatra.*************************************Panda
Exista nervurile frumzelorcare trebuie sa duca undeva.
******************************************Nudism
In tinerete aveam o parere mai bunaDespre femei.******************************************Tutun
Si uite-asaCu tutun ieftin,Nici nu stiiCand ti-a trecutSoarta.*********************************************Actorii
Cei mai dezinvolti - actorii!Cu manecile suflecataCum stiu ei sa ne traiasca!****************************************8Sens unic
Cadeam pe langa lucruri vertiginosCa o acscada,Si-mi venea sa rad cat puteam sa stauSingur in afara gravitatiei,ProtapitIntre carti si idei,Cand totul in univers trebuie sa cada,Si chiar cade de milioane de ani*****************************************
Foaie verde
Codrule, da-mi o frunza de sus,Pentru lumina si pentru tinerete,si pentru viata care nu moare.
coderule,da-mi o frunza de jos,pentru intuneric si pentru batranete,si pentru moartea care nu invie.
Noi ne-am scris sufletulPe frunze...Codrule, Da-mi toate frunzele taleSa cant cu ele.
Sau mai bine canta tuSi cu sufletul meu.********************************Norii
Curge lumea pe deasupra mea;Asa privind in susAm strabatut cea mai mare parteDin ea.********************************
Microb frumos
Si sant fericitFiindca imi place aerul tandruDin jurul tau.
Si in fiecare zi imi vei trimitecate-o stare sufleteascaIn loc de scrisoare.
Tu imi vei fi cand intr-o mana,Cand intr-un ochi, ori pe frunte,Cand intr-un gand.
**************************************Cum soarele...
de altfel, in soare a si inceput sa se vorbeasca,Precum ca pe pamant prostia va dispareIn curand,Pe cale pasnica.
*****************************************SUFLETE BUN LA TOATE 1972
caut portretul lui hegel
Trebuie sa fie ecva neobisnuit dsi frumos,Electric.Ceva ca omul.********************************************* ***
esti atat de statornica In gandul meu,Incat ai putea fi imprejmuitaCu un gard.
Va fi, desigur, unul inalt,Foarte inaltSa nu poata sari peste elAerul din restul lumii.
Si-n varful fiecarei sipciAscutiteCate o stea:Ca un glob obisnuitSau, si mai bine: capeteleCelor care-au indraznitSa te iubeasca.*********************************Niste sunete
Doamne, sufletul meuScoate niste sunete ciudate.**********************************La scara mea
ca si acnd as intocmi o harta,Aduc lumeaLa scara mea.
*********************************O amoeba
,, Ce mai faci?"Intr-o buna zi lunaA intrebat pamantul.
de milioane de aniIl tot vedea muncindu-se,Mutand marile dintr-un continentIntr-altul,Experimentand gheturi si vulcaniSi stricand zilnic o gramada de munti.,, Ce mai faci?"A repetat ea.
Pamantul a raspuns obosit si grav.,, O amoeba".
Atunci luna a incruntat din sprancene,S-a afcut ca intelege Misterul creatiei si al vietiiSi a plecat mai departe gandindu-se:,, Fleacuri de-ale barbatilor".****************************************
Suflete, bun la toate
O, suflete, bun la toate!
*********************************** * * *De la ce inaltimi ametitoareCad pleoapeleSeara,Dupa o zi atat de lunga.*********************************
Precautie
M-am imbracat c-o armura facuta sin pietre care-au ramasDupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelariIn ecafaCa sa pot vedea numaiCu mintea de pe urma.
Mi-am protejatMainile, Picioarele, gandurile,Nelasand nici un loc Care sa poata fi atins de mangaieriOri de otravuri.
Chiar inima din pieptMi-am acoperit-o cu o carcasade broasca testoasaCe-a trait 800 de ani.
cand totul a fost gataI-am raspuns tandru:- Si eu te iubesc.**************************************Intrebari
Dumnezeule, toate zilele au fostNu ne-a mai ramas nici o zi Noua.*************************************HotiiAveam o poezie care nu ma lasa sa dorm********************************** ** *
Gandesti rarSi-ti cad frunzePrintre ganduri.
Gandesti atat de rar,Ca rasar paduriSi lumea toataSi tu esti la amandoua marginile lumii,Rar de tot.************************************ASTFEL 1973
Astfel
Astfel atentiLa toti si la toateAm invatat mereuSa fim vesnici.
************************************* * * *
Stau in atentia luminiiIn rand cu ingerii si crinii,Sant pus pe lista ei si euM-a scris cu mana-i Dumnezeu
****************************************In cer
In ecr sufleteleSe prezinta la poartaSa-si ridice fiecare trupul,Ajuns acolo mai tarziu, Din cauza anumitor formalitati.
-Ce contine? intreaba morocanosPostasul,Mereu cu teama sa nu le incurce,Sa nu rivneasca unulLa trupul altuia, doamne fereste._ Alimente, raspund cei mai multiFier, plumb, arama. ce sa contina?
Altii - Imprimate(Acestea sunt rupte la un coltPe unde li se vad intr-adevar coatele).
Foarte putini nu stiu ce sa raspunda,Incep sa se balbaieSi sant trimisi sa se mai gandeasca.
De aia zic, suflete al meu,Uita-te bine la mine,Sa ma cunosti de pe acumSi la intrebarea referitoare la continut,Sa urli:Absolut,Care a mai fost in cer o dataSi de nenumarate ori.********************************************
Pod peste suflet
Daca ma-nec, ma tin de-un plaiSi-not spre gura cea de rai.
*******************************************Invierea lui Lazar
Ce mi-ai facut Doamne, Tocmai cand ma deconectasem
********************************************* * * *Cine ma priveste necontenitCu atata dragoste si ura?
******************************************Oscilatii
Numai rar de totGandul se nimereste sa ramana exactCum l-ai gandit tu.*******************************************
Intamplare
Cu mine se petreceCevaO viata de om.
******************************************Gand
Ca vine moarteaSi atunci toata aceasta incordareImi trece.
********************************************
Macar titluri
Un ultim vers,Un ultim papuc de aurPentru ideea, cea mai inalta, zburatoareSi celalalt papuc sa-l impart cu femeiaCare tocmai ma doare.
********************************************** * * *Sa ma loveasca in inimaPentru ca eu sunt loculUnde-si dau intalnireToate bumerangurile.
********************************************
Cantec
Femeie, cu sanii de folos.*********************************************Intotdeauna tu esti alta
Eu sunt cel careSe-arunca in luna din larg.**********************************************
Ceva cat de cat
Parul tau e din acela care face valuri.
**********************************************Am fost spontan pana mai adineauri
Mi-ai speriat trei asociatii de idei.
**********************************************Maree
Cand vorbesti trupul, ideile isi duc degetul la buze: pss!
Sa ascultam marea, unde respiratia noastra nelinistitaFace valuri.
********************************************************* * * * Ca un fir cu plumb,Dar cu aur in loc de plumb,Dar cu vis in loc de aurTragand greu in josPovara unei frumusetiPe care numai tu stii s-o porti.
*********************************************************Limpezimi
Gandurile, rufe-ntinse la uscat.
***************************************
Date despre probleme
In fata unui computerNu mai ai probleme,Am vazut foarte multi oamenicare nu mai au problemeIn fata unui computer.******************************************
Leac
Cand se da de leacul unei boliToti cei care au pierit de acea boalaar trebui sa invieSi sa-si traiasca in continuareRestul de zilePana la imbolnavirea de o alta boalaAl carei leac n-a fost inca descoperit.
***************************************************************************************************************************************************************************************************************************Descantoteca 1976
Ti-am ramas dator o stare de spiritMai elevata...
Imi vine sa vorbesc o limba straina,De pilda limba florilor(In acest spatiu infinit)
Mai arde cineva cu noi...
...hai sa ne jucam,, De-a v-ati vatelea!" (Tertip)
Este rai, dar nu suficient...( Zi buna)
Si fara sa vreau iti privesc picioarele frumoase,Care au lasat pasi buniSi-au stiut sa vina spre mine.(Lumini mici)
Pune sanul tau drept pe foaia de hartieSi lasa-l sa se joace, sa faca semne, Tumbe, Spirale, lasa-l sa-nvete sa se iscaleascaSi-ai sa vezi ca la descifrarea indescifrabilului-Putea sa scrie mai citet,Nu l-ai prea scolit,Si-asta iar prinde bine, ca nu e livresc(Inchid paranteza)-Va iesi numele meu. Si culmea in lumina cea mai favorabila!(Cercuri, spirale)
************************Parfum
Femeile au un parfum al lorSi lasa o dara in suflet..........................Iar tu cand iti dai aprul cu mana,Il asvarli in spateCu acel gest inconstient al femeilor,Care se tot incurca si se tot descurca In propria frumusete.Eu sa nu fiu fulgetrat de un val de gelozie,ca cine Doamne iarta-ma, cine stie pe cineA mai racorit acest val blond, dat pe spateCu acel gest inconstient.
******************
Incropeala
Oare avem noi timp pentru un destin dus pana la capat...?
*********
Barbia vanata
Eu vreau sa te vad,cand ti se taie respiratia.
*******************************Valoarea respiratiei
Ce minunat stiu sa respire uneoriOamenii in ziua de azi!Adanc si cu pofta.
-Uite asa or sa ne descopere extraterestrii-Aceia care nu sunt cu picioarele pe pamant,Ca purtam in jurul iubirii noastre o aureola cat bolta.
***************************************
Rochia de lana
Experienta unei femeiNu vine din numarul experientelor, Ci din intensitatea lor, intelegi?
*************************
Stafia
Sant oameni care se iubesc o viata intreaga
Si din cand in cand Sa ducem degetul la buze si sa le spunem:Pss! umblati in varful degetelor,Ca aici se traieste,Nu sunteti numai voi, ce dracu!
***********************Contra clepsidrei
Vara punerii temeliei unui castel in luna.
***************************
Iti semeni
Egala cu tine insatiSi usor inclinata spre mine,Ca turnul din Pisa,Iti semeni mai mult.
*********************Abstractiuni
M-am indragostit de tine pana la boala,Pana la cancer.*****************************
Oriunde sus
Nu stiu de unde sa te incep,De unde sa te termin.
*******************************campari
Beat de frumuseti antice si medievale.****************************
Pe nealteratelea
Culoarea locala a cerului e in functie de ochiCu ce ochi vezi cerul,Chiorasul sin noi il mai lasam la o parteCand e vorba de sublim.***************************Luna
Deci sa-ti rasara luna cand nici nu te-astept,Asa hodoronc-tronc, o cascada de-argint,Sa te priveasca in momentele tale cele mai fluorescente,Cand toata esti ca o reclama de neon,Si asta din cauza viselor, dorintelorCare razbat prin piele,ca un camp de licurici dat brusc in exploatare,Si sa te tina asa sub observatie luna.************************************
Razboinici
Eu am privirea bunacare permite inflorirea.****************************************
Albicioasa
Se abandoneaza iubirii eterne,Pentru care au fost create cu premeditare. Ele stiu asta, noi de asemenea, Suntem complici
Voi fi ca o sampanie in visul tau de aur************************************
Linistea
De ce femeile trebuie sa fie si sotii?
******************************
Inefabilul
Ce greu de definit e o prietenie
Esti asa de catifelata
am vrut sa te vad, ca ma apasa tavanul
De aceea e bine in doi, de aceea trebuie cantata perechea

Dar gustul public s-a pervertit!*****************************
Alunecarea de castane
Cum isi mai permite cate una sa semene cu tine
Cum sa-ti explic? N-am cuvinteDe aceea plec dupa cuvinte frumoaseStii ca ma intorcOare nu e mai bineSa fie la mijloc si o asteptare?
Misterul tau e cum reusestiSa faci arta in jurTot ce atingi se preface-n vers*********************************
Pagina a cincea
Si ce ziceam cand nu ziceam nimic
Pe unde scoti camasa din labirint?
Bolnavi de dragoste,Ne aratam unul altuia ca unui doctorSi el zice: dati-i inainte,Nu moare nimeniDin asta
Cand o sa te strige la catalog in iad Sa ridici mana-n sus tu intai,Iubita doamna, parmen auriu.***************************************
Discul aruncatorului de discuri
Arma mea oftatul, da, e imbatabila***************************************
Tratat despre tril
Simt un tril interiorCrescand spre varfurile degetelor,Ca mugurii spre suprafata primaveriiSe va revarsa in aer gunguritul,Vom inota printr-un cantec varsat, dispersat.Oamenii fericiti sunt rari,Si cand dai de cate unulIti vine sa-l insemni cu creta pe spinare,Ada creta sa fac o stelutaZiceai ca esti intr-al noualea cerOri iti iei vorba inapoi?
Acum imi dau seama cat timp trecu Si ca ne-am purtatLuntrile fiecare pe unde-a dat Dumnezeu.********************************************
Miezul pietrei
Dar fara mine piatra e piatraNu se incarca de nici o semnificatieRamane lucie.Eu ridic lucrurile la valoarea de simbol**************************************************
Sonetul XV
Aceleasi agnduri, aceleasi reflexe,Parca-am trai pe-un indigo
Tot ce e scris inainte de ChristosN-are nici un Dumnezeu.*********************************************
Sonetul XXX
Atat de obositi picam unul in bratele altuiaSprijinindu-ne in buze,In varful cuvintelor de dragoste,Imbracat in buzele tale spuneam,Cuvintele mele imbracate in buzele taleCa o defilare de regine, cu hlamide de purpura.Oboseala ma odihneste,Sfarseala, inseamna aproape un inceput,Am nervii tari, cremene,Scapara una doua, sar scainteiCe-ar fi sa dam foc luminii,S-o vada si altiiCu ochiiCa ai nostri mari, uimiti,Care se uita la spectacolul mistuirii de sine.Toate izvoarele clipocesc peste mineParca-s fundul unui rauCare ti-a luat aprul la vale.********************************************
Sonetul XXXI
Depinde cu ce sentiment intri in joc.Cum sa te cant?*********************************************
Sonetul XXXII
Iar o sa trecem unul pe langa altul************************************************
Sonetul IX
Iti pare rau ca vi spre torta care ardeIn varful fiecarui deget al meu
Au cladim noi casa pentru vecie?***************************************************
Caus
Pasari pleaca si vin din noi,Din mine parca pleaca mai multe
Si atatea nopti trec pe langa noi
***************************************************
Extaz
Ard.Sufla, sufla-mi si tu putin suflet, Ca al meu, iata-l se mistuie deasupra mea
Cand ard eu industrial, flacara mareLa intrarea in extaz.*****************************************************
Prin negru de fum
Are niste ochi parca stie tot ce spunem
,, Indragostitul traiaeste in plus"
Mangaind o frunte, privind intr-un ochi,ca si cand te-ai vedea intr-o fantana
Bine e cand sint doiSi povestile mai functioneaza ******************************************************
denivelari
Nu gasesc rostul iubirii, daca nu ma lasi sa ard
Mergi pe strada si daca te intorci inapoi,Te izbeste aerul care venea dupa tine:Lasai in urma o dara*******************************************************Intimitate
Cand ma gandesc la tineImi vine sa inchid usa cu cheia
E aproape o lupta corp la corp, In gandul meu acum,Cand ma gandesc la tine.
Te-ai insinuat ca o jale,Care nu te-apuca deodata,Ci asa incetul cu incetul,Intai ti-e sete de-o vorba, la urma ti-e foamede buzele care spun vorba,La urma ti-e dor si apoi ti-e jaleSi tot mai jale la vale.
Pentru ce fugi, pleci,Iei avioane peste avioaneSi cine te mai poate urmari?*********************************************Incrustatii (poate integrala)
Esti parfumul pe care-l viseaza narile lor.E bine sa porti cu tine epste totO trena de amintiri frumoaseSa le vanturi, sa le prefiri printre degeteCa pe o panza pentru a-i vedea apele. Un oras intreg se contureaza in functie de tine,O lume, o tara noua.
De ce m-am efrit eu cel mai tare,M-a ajuns,Iata-ma plin de patos.
Aici chiar sant,si ar ramane pe peretiIncrustat capul meuSi cateodata chiar al tau,Prin puterea trairii.*************************************************
Pasari
E drept ca nu suntem pasari (mai sti?)dar zburam destul de desSi in directii opuse,cand te smulge viata din bratele meleSe aude un icnet,Ca si cand cineva ar fi fost pocnit in plex,raman asa cu privirea tulbure o vremeSi ma aplec sa privesc mai de-aproape pamantul,Vad urme, urme, Si nici o furnica pe urmele tale,N-o sa te-ajunga din urma, nici ea,Altfel ma agndeam sa-i dau o scrisoareS-o duca in gura ca pe-un graunte,Sau chiar o sa scriu pe-un bob de grau. Parca si vad furnica aceeacaznindu-se sa-mi tarasca mesajul de dragostePana la primul musuroi,Care ar fi vasazica orasul,Si acolo ar inmana-oVarand-o pe sub usa.
Si eu zbor, si eu astept scrisori,Te-am auzit si pe tine icnind,Uite asa ne completam noi,Pocnind din oftat,Ca doua coperti ale unei cartinecitite pana la capat,Care se trantesc inchise brusc.
Asa om fi si noi doiUmbrele unor indragostiti de foc****************************************************
Conversatii
Aveti ceva de declarat?Da, domnule, iubesc, i-am declarat-o lui.Asa sa le raspunzi intotdeauna la vamasi vei fi lasat sa treci libera, oriunde,caci peste totAceasta parola are o valoare magica.Se uita doar lung la tine si te lasa-n plata Domnului,Acestea sunt dispozitiile internationala(Pentru ca, iti spun un secret:E nevoie de oameni).****************************************************
Vasul
Eu stiu ce-mi lipseste mieCand nu sut cu tineCercul tau,Cercul tau magic
Sant atat de concentrata in mineEsenta de femeie
Ce frumos se aude flautul, Suna in noi ca-n padure, i-auzi,Ne-a prins cand sintem mai scorburosi,mai apti pentru ecouri.
Chiar cand nu se intampla nimicSe intampla o mie de lucruri Intre noi.**********************************************************
SARBATORI ITINERANTE 1978

Sibilla din Cumae
Imi place cand esti studioasa, vazuta din profil
Cu gandul la tine era sa daram niste copaci.mereu nimerisem peste lume, era o bezna ca-mi dadeamCu degetele in ochi- ca-mi lipseai tu si cand nu estiSe intuneca totul in jur si pe strazi trebuie sa se aprinda Lampioanele - Dar municipalitatea nu stie ca e eclipsaDe tine si nu aprinde, iar eu sunt nevoit sa te orbecai.******************************************************************
Asteptare
Astept sa-mi vina idei de la capatul lumii,Acolo s-au dus sa delibereze.
Le-as uita eu pe toate, dar uite ca n-am timp.*************************************************************
Mi-e frig
Sigur ca ne vine sa ne aruncamPe fereastra, numai sa scapamDe noi insine*************************************************************
Indepartarea malurilor
-deci iti place sa ma stiiArzand la temelia luminii.
Si umbla atenta prin vise***************************************************
Mintea la treaba
Pictezi lumina prin simpla ta prezenta***************************************************
Inflorire de maree
Toate femeile sint semnele unei sarbatori itineranteSi gradini suspendate de un fir de par, ca sabia lui DamoclesUnii tinem sarbatoarea aceea, altii nu,Unii avem mai multe sarbatori. Duminica e o zi sfanta.
Cu penita foarte subtire te-a catagrafiat firea*******************************************************
Alta culoare
Si ea a observat ca privescZice: ce te uiti la mine asa, cu ochi mai mari decatIi sunt ingaduiti unui muritor?***********************************************************
Necunoscuta
Hai sa mergem sa evdem cum bate ploaiaMai mult in gandurile meleDecat in ale tale*****************************************************
Efigia
Frumos flutura pe buzele tale cuvintele*****************************************************
Perechea
Ne intoarcem la perechea ideala*****************************************************
Muzica si tencuiala
Cand trecem noi doi singuri cuciPe sub anotimpul acestaIn care am intrat ca sub un arc de triumf********************************************************
Pupile dilatate
Creste gradul de tragedie in lume********************************************************
Petale
Esti un fagureAbsolut.********************************
Cocor ratacit in mobila
Cam cata cantitate de alb e intr-un zambet?Putem varui lumea Cu hohotul nostru.**********************************************
Lingouri de plopi
Cand se numara caratele din fiecare copac
Toamna pana departe**********************************************
Curcubeu la metru
As rupe o floare pentru tine, din paradis
Imi dai dificultati la descriere
Poti sa faci orice. (Nu chiar orice>)Nu, nu se inseala nimeni sa-ti dea mai multDecat varsta primei iubiri adevarate.***********************************************
Tava de jaratec
Eu as fi de domeniul trecutului,Tu ai fi de domeniul trecutuluiSi nici macar nu ne-ar fi invatat la istorie,Ca despre iubire nu se invata,Peste marile iubiri se sare.
Linia vietii tale e cu ecouri in alte vieti.**************************************************Pentru semnele din aer
Sau pe cer? da, fac alergie la neimpliniri.*************************************************
Poveste mov
Tu ai clipit de vre-o cateva ori, nu stiu ce blitz aiIn pupile. (Imaginile le developezi dupa ce plecSi alege si tu pe cele ma frumoase.)****************************************************
Gladiole
Fac masa comuna cu piatraDin care esti sculpatata,
Lumanarica, macul,Cicoarea, sovarvul, turbaciunea cainelui(asta e o buruiana)Albastralele, coada cocosului....si o sa mai gasesc eu siAltele rasfirandu-ti aprulUnde s-au incuibat aprfumurileLa presat.*******************************************************
Gradina de grindina
Uite asa trece viata. S-a mai prafuit (s-a afcut praf) un an din cei o mie.Cand ma gandesc ce ne-au mai ramas doar 999 imi vine sa-mi dauCu pumnii in cap, sa-mi pun capat zilelor...*********************************************************************************
Forte in plus
Si pescarusii tipand la nemarginirea albastra*******************************************************************
Mai departe
Ah, dupa ploaie totul tresalta******************************************
Prin ceara...
Prin ecara vietii mele in sus arzatoareTu treci ca bumbacul alb prin lumanare.o, tu esti portia mea de fitilce leaga explozia de jocul de copil.
ce leaga explozia de fiecare cuta,de pe fruntea plina ochi de cucutaSi cand cucuta se prelinge-n gura,S-aude-n ceruri o bubuitura...******************************************
Limpezire
Ca o viata are omul: femeiea.*******************************************
Icar
Daca vrei sa zbori in luna, Te duc euSunt Icar***************************************Miez de vartej
Daca s-ar vedea sarutarile pe femeiSi ele ar fi funde***********************************Nu suntem singuri
Am vazut in statia de troleibuz o albinaStalcita pe trotuar,Naclaita in gudron, nu stiu saca a Mai apucat sa-l ia pe 85.
Ne lustruim, ne lustruin. Ce sa facem?Imi plac ochii tai mari si buzele Care duc de-a dreptulLa pierzanie prin spanzuratoare (de gat)
Ne intereseaza evul mediu fantastic,Pentru ca si noiSantem fantastici si nivelul de trai e mediu***********************************************
Patru albusuri
Ce legatura o fi intre noi si copaci?De ce cand vedem un arbore taiatNe apuca tristetea?
Ar iesi un triplu salt mortal spre luna***********************************************Bumbac
Imi placi mai ales cand esti filigranata
***********************************************Teoria tipatului
Imi place cand inghiti tipatul tau si parca ma taie,Ma sfasie.******************************************************
Feriga
A trecut batranetea pe langa privirile noastre
Ca ma mir cum incapa intr-o lume micaO dragoste nemarginita**********************************Tresariri
Pastreaza-te imi zic, nu stiu de ce
Sant atatea tentatii, nu te risipi
Mai am si ganduri acre fac atingereCu tine
Ma inham si eu la monologul veaculuiDe aceea e bine sa nu ma lasi singur.******************************************
Caiet de gramatica
Cine tot umbla pe scarile de mataseCare duc la cer?
Esti un plop diafanCare vine spre mine
Imi place cum iti clipesc ochiiCand te simti bine.
Asa e cand iti ridici ochii spre cineva.Tine ochii ridicati spre mineSi vei verdea pamantulAsternandu-se sub pasii tai.**************************************
De bantuiala
Suntem ca doua campuri cu mine,Puse unul langa altul, si care se mangaie cu mare atantie,Dupa o harta minutioasa, intocmita in cer**************************************************************
Simfonie
Claviatura corpului tau, ca de aici plecasem...
Unde se mistuie setea mea de tine...
Nici nu stii ce senzatii intenseSi ce reprezentari clasice imi dai....****************************************************
Pe merit
Plecam, ne pulverizamVin altii dupa noi...
M-am gandit la tineCat cer incape intr-o fereastra
Esti o fereastra deschisa spre mine
Ma intorc in ochiul tau pe jos************************************************
Bocet crapat
Ca un deget pus la timp pe buze: Liniste!e schimba garda,Napastelor.
Un lant nesfarsit de zile frumoase
O, bunule mester,care te-ai intors cu incapatanare la mistria taAsumandu-ti perpetuu inceperea zidului...
N-am mai vazut cer asa de inalt pentru catapetesme!
,, De ce setea noastre de monumental se concentreaza idealNumai si numai in dezastru?"**************************************************************
CERAMICA 1979
Balans
Nici n-a apus bien soarele C-a si rasarit luna-Unde sa-ti mai pui capul?Nici n-au fost bine stramosii Ca suntem si noi.Suntem?
**************************************************
Sfarsit
Gandesti rarSi-ti cad frunzelePrintre ganduri.
Gandesti atat de rar,Ca rasar paduriSi lumea toata_si tu esti la amandoua marginile lumii,Rar de tot.*****************************************************Fior
VinoDin aceste doua inimiSa facem un loc mai inalt.***************************************************
doina
Nu, nu plang, numai ca simt uneori
Ca obrazul meu e pamantulSi trebuie sa-l insemn, dupa obiceiul din vechime,Cu doua izvoare.***************************************************
pestera
Noi am lansat niste tipeteIn univers.****************************************************Insomnie
iar eu privesc, admir, masor,Si suflet dau minunii,De parc-as fi observatorLa inceputul lumii...******************************************************Mister
Dintre toate mistereleCe mai cunoscutE misterul feminin.(Care nu ti-ai tinut gura?)******************************************************* FANTANI IN MARE 1982
Eu cand vreau sa ma odihnescSunt bolnav.cad la pat.
Inchipuiti-va ce bolnav O sa fiu Mort.***********************************************
cantec de solstitiu
In mine lumina cu-n licar descreste.***********************************************Sunetul
Cuvantul ,, tara" sa-l pastram pentru la urmaCand ne iese sufletul, sa mai avem o alinare.*********************************************Functionarul lui Eros
Iubite de facut cu mana, in gara
Uite ca pleaca trenul, si pentru el nici o mana ridicata,E periculoasa o astfel de inaintare in vid sufletesc,ah de data aceasta isi va manifesta revolta,Va ridica el bratul puternic si va trage semnalul de alarma,Caci asa nu se mai poate merge,Nu se mai poate placa din gara.*************************************************************Batrani la umbra
In fiecare vara am o zi, doua, pe saptamanaDe batranete***********************************************Nume proprii
Sa inmultim din rasputeriBogatia de nume proprii a lumii******************************************Roadere
Bat un cui in liniste*********************************************In fiecare an viata ne e salutata Cu 365 salveDe soare.
Si noi emotionati,Tot timpul cat tine lumina,Ramanem in picioareCa la imnul tarii.************************************Niagara
-Nu vrei sa m-auzi,Cine ma iubeste ma aude.*************************************Iscalitura
Sant destul de vast!a exclamat multumit
Si glasul sau a facut cercuri in ape,Ca o iscalitura indescifrabila.****************************************APA VIE, APA MOARTA 1987
Am vrut sa ma schimb
Am vrut sa ma schimb cu unul mai bun,L-am cautat cu lumanarea,Inalt ca bradul, curat ca floarea, Si care noaptea sa doarma tun.
Ce, cu mandrie, sa-si zica:unulCa mine-n lume nu mai exista.Frumosa, cu educatie ateista,Poti sa il cauti sa tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!Si, pe de alta parte, vai ce pacat!Nimeni n-a vrut sa se dea pe mineSi de-aceea am ramas neschimbat.*********************************Risipire
-Nici nu stiam ca sunt atat de vast,capabil de atata risipire,ca boabele de roua pur si cast-**********************trup si suflet
Pe perna capu-mi pun ca pe butuc
De viata are-o foame ca de lup.
*************************************Somnul, teribila arhiva
Sa infiez o stea as vrea...*****************************************Noi cute
O lunga pregatire pentru moarte***************************************Un fel de a fi
Acum ma aciuiez la nimereala.Si nu ma mai simt nicaieri acasa.**************************************Cu toate ca...
Cum stai intre limite, ma scoti din sarite.Cu toate ca, in general, te gustCu mare dragoste, pe negandite.************************************Au! Au!
Pe fiecare ne doare, ca sa fim sinceri, cate ceva
Am starpit lupii, ca sa urlam noi********************************************
Eu si fluviul
Doamne, ce candele ma lumineaza din adanc?******************************************Oglinda care fuge
N-am eu mana sa mangai cat picior ai tu*******************************************Dupa facerea lumii
eu stiu ca lumea, oricumNu poate iesi perfecta********************************************Paianjenul nevoie-avand de-un unghi...
Si frumusetea clipei care trece...
*******************************************Izvor de adapat aripa
O, Doamne1 Din aceasta fuga-a meaSi-aceasta piedica ce-o pune clipa,Sa se aprinda-atunci cand voi acdea,Un mic izvor de adapat aripa.*********************************************Inganare
Povestea e stiuta, o femeieca o scanteie-n care tot dispar
- o, cautarea este foarte veche
Iau foc de tine si ma pierd din nou**************************************************
P.S. Regretele le faci pachet*******************************************Elegie
Pamantul intreg se destrama
Urmeaza mai greu, dupa greu?*******************************************Poveste
Ah, raiul de odinioara!Nu-l mai gaseste, doar il ara.*******************************************
Acea picatura
Si bobul sta in pamant amanat
Da, Doamne, picatura aceea!***********************************************Coborarea
Cand esti bolnav cantaresti mai mult************************************************
Vibrare pe loc
Te-apleci epste margini si cazi
Si totu-i vibrare pe loc.******************************************Penelopa
Sarutand pragul acsei cu buze uscate de sete.*************************************************
Sa trecem la fapte
Drumurile sunt pline de rascruci.************************************************Ca un alt Delfi
Avem si noi emanatii
Ce povesti ne-ar fi inflorit pe guri
Ne-am multumit s-avem cuget curat*************************************************Despre maini
Ramai sculpatata in aer
Poate ar trebui sa-ti vorbescDespre maini(Si mai putin, evident, despre maine)Ele te-au indragit la prima vedere,Cand ti-ai sprijinit magnetismul in ele.***********************************************A mai plouat...
te scriu c-o lacrima incet
De-atata viscol de SaharaNevoie am de un mirajPe orizonturile-scaraMa sui la cer cu mult curaj.*******************************************Cursa de gura
E un fel de muzica a sufletului tau.*******************************************Canicula cu milog
Si orice drum e prea lung...Milogul imi cere-o sperantaSi pana la mana-i intinsa nu mai ajung.***********************************************veteranul
Sapand fantani in ochii tristi
Un fir de iarba-i rade-n coltul gurii...***************************************************Gasirea
Zboara-ma mai departe, zboara-ma!***********************************************Si nici prea clar
Si nici prea clar nu-mi sunt de-o vreme,Mi-apar si-n vise aburit.
Cine oglinda-mi abureste? Si-mi toarna praf in amintire?*************************************************Un an
Un an de cine poate scapa.********************************************Pe un prund
In dragoste totul s-a cam scris
Cat ne mai frangem trupurile paini*********************************************Impuls
Din tihna vesnica m-a smulsAcel initial impuls.*******************************************Statuie
Sa sti sau sa nu sti?*******************************************Sa ceri
Sa ceri un chibrit unui caine,Voi singuri pe drum ratacindSi el sa iti ceara o paine*********************************Existentul intermitent
Buchetu-acesta de vibratiiCui pot, in dar a-l oferi?**********************************Natura moartaTristetea capata tot mai mult teren,Nu stiu de ce, pe fasia de viata.**************************************Probe
Se facea ca ma faceam ca traiesc**************************************Fluvii
Oare-am calcat peste ape cu Isus?
Salveaza-mi, Doamne, visul de la-nec!********************************************Gandurilor
Gandurilor pana la care-am urcatCu crampoanele de vis in piatra posacaLe dau drumul pe un plan inclinat,Jos, praf si pulbere sa se faca.
**************************************

Parintele Teofil Paraian

Pe parintele Teofil Paraian, de la manastirea Sambata de Sus,din Fagaras, l-am vazut prima data anul trecut. L-am urmarit la o conferinta, care, aveam sa aflu atunci, facea parte dintr-un lung ciclu, ce se finalizese deja cu o carte: ,, Din ospatul credintei". Mi-am cumparat-o si o citeam cu nesat, cand am primit vizita mamei. De cum a deschis-o , n-a mai lasat cartea din mana si ma gandeam cu regret ca ar trebui sa i-o daruiesc, dar pregetam. Nu mi s-a parut deloc intamplator ca in chiar zilele, putine, cat mama a stat la noi, am primit in dar un volum identic, pe care, de data aceasta, n-am ezitat sa i-l daruiesc. La urmatoarea vizita, mama mi-a spus cu cata bucurie a citit cartea parintelui Teofil, cat de folositoare i-a fost si cat de mult si-ar dori sa ajunga sa-l cunoasca. Mi-am amitit ca asa am simtit si eu cand l-am vazut prima data. Cu multa bucurie m-am dus sa-l revad si acum. Am urmarit doua conferinte: ,,Ce stim si ce credem despre Dumnezeu" si ,,Omul Imparatiei lui Dumnezeu".
Robust,cu obraji rumeni, plete si glas de Mos Craciun, parintele Teofil ne-a mai intins inca odata sufletul lui: ,, Luati, mancati!" Am gustat inca o data din acel ,,ospat al credintei" daruit noua cu atata altruism. Orb din copilaria mica, se comporta firesc,cu o dezinvoltura pe care numai sfintii obisnuiti cu penitenta o au. Isi inregistreaza conferintele pe casete, pe care le schimba cu o dexteritate uimitoare.
,,In jurul tau de poti/ Sa-i fericesti pe toti!" Asa isi deschide prima conferinta. Argumentele se insiruiesc logic, presarate cu texte biblice dar si cu amintiri din copilarie, anecdote. Discursul se desfasoara firesc, accesibil, cuceritor. Nu se aude nici un fosnet, toti suntem captivati. Nu e numai atentie si respect pentru vorbitor, e mult mai mult, e bucurie. Asculti si te bucuri. Mitropolitul Teofan il numeste odihnitor de oameni.
Povesteste cum mama il imboldea mereu: ,, Nu-ti uita de rugaciune, nu-ti uita de Dumnezeu!", indemn pe care ni-l transmite si noua. Spus astfel, ca venind din partea unei mame catre fiul sau, indemnul prinde radacini si credibilitate mai adanc decat daca ar fi venit direct de la parinte. Tot mama, intrebata ce-i invata preotul cel nou, din sat, raspunde memorabil:,, Apai tot de bine ne invata." Amintirile ii sunt vii, memoria impresionanta. Vorbeste despre parintele Serafim, care i-a fost si duhovnic si spune cu convingere ca a fost sfant. A fost sfant din viata. Citeaza adesea pe parintele Arsenie Boca, pe care-l considera invatat, erudit. Parintele Arsenie spunea ca avem mintea care discuta cu Dumnezeu, in loc sa se supuna fara discutie.
Stim despre El (Dumnezeu) ceea ce am auzit de la altii, am citit, am vazut, am simtit, am trait.Un copil a sapat o gropitza la malul marii si incerca sa o umple cu apa adusa din mare. Intrebat de Sfantul Augustin ce intentii are, copilul a raspuns ca vrea sa mute marea in groapa facuta de el. La fel si noi, incercam sa mutam Necuprinsul (pe Dumnezeu) in cuprins (in noi).Fiecare om are imaginea lui despre Dumnezeu, care seamana cu el. Un preot zicea ca Dumnezeu e delicat, pentru ca preotul acela era un om delicat.Roaga-te lui Dumnezeu cu atata ardoare, incat atunci cand vei uita sa te rogi, sa-si aminteasca El de tine!
Intotdeauna, dupa conferinta, parintele raspunde la intrebari. Ceea ce m-a frapat este intelegerea pe care o manifesta fata de mireni. Ma asteptam, de la un om care a trait toata viata in manastire, la multa intransigenta si instrainare fata de problemele noastre. De multe ori am remarcat la calugari inflexibilitate si asprime in a-si judeca semenii. O puneam intotdeana pe seama necunoasterii vietii de societate, scuzabila pentru cineva supus canoanelor manastiresti.
Tot atat de mult mi-a placut cum parintele nu se sfia sa raspunda la intrebari cu: ,, Nu stiu." A fost intrebat la un moment dat cu ce scop l-a creat Dumnezeu pe om. Parintele a raspuns:,, Nu stiu, draga, intreaba-l pe El". Raspunsurile erau cel mai adesea scurte, concise, exacte. Ele izvorau nu atat din dogme teologice, cat dintr-o traire a credintei pana la identificare. Cineva a intrebat: ,,calugarii, cei care au trait toata viata in rugaciune, in manastire, vor intra in Imparatia Lui Dumnezeu?" Parintele a strigat:,, DA! Eu DA, trag nadejde ca voi intra. Eu toata viata mea am gandit la Imparatia lui Dumnezeu, am lucrat pentru Imparatia lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca dupa moarte asi putea fi trimis in alta parte decat acolo unde am fost tot timpul vietii".
Parintele a recitat. Lungi poezii de Zorica Latcu, despre care spunea ca a cunoscut-o cand era calugarita.
,, Te port in mine". Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti.Te port in trup, in sanii albi si grei,Cum poarta rodia samanta ei.Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.Si port la gat, nepretuit sirag,Stransoarea calda-a bratului tau drag.Te port in mine tainic, ca pe-un vis,In cer inalt de noapte te-am inchis.Te port, lumina rumena de zori,cum poarta florile mireasma lor.Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.O poama aurita de smochin,Te port in brate, horbote subtiri,Manunchi legat cu grija, fir cu fie,Cum poarta rodul floarea de cais.Adanc te port in trupul meu si-n vis.
Sala a apreciat si parintele ne-a spus ca si alta data a avut mult succes cu acea poezie si ca studentii l-au intrebat daca mai stie si alte poezii de dragoste. Nu mai stia si nici pe aceea n-o considerase astfel, atunci cand o invatase. Dar, raspunzand la provocare, a mai invatat doua poezii de dragoste pe care le-a spus cu alta ocazie studentilor. Una era ,, Somnoroase pasarele" si alta era tot o poezie a Zoricai Lascu. Pe aceea ne-a recitat-o si noua si ne-a uimit cat era de lunga si frumoasa si cat de viu a trait-o si ne-a transmis-o parintele. Era incantat de bucuria noastra si ca n-a invatat degeaba poeziile. Se bucura copilareste, usor hatru si obrajii i se rumeneau de placere.
Altcineva intreaba daca pot copiii sa-si influenteze, cumva, parintii necredinciosi. Parintele raspunde ca de pe pozitia de copil e greu sa influentezi un parinte si pentru a fi mai bine inteles povesteste: un profesor din sat ii tot zicea ,,Domn Parinte Teofil". Paritele l-a tot rugat sa nu-i mai spuna ,,domn", ca-i de ajuns ,,parinte Teofil". Profesorul nu intelegea si continua, din respect, sa se adreseze parintelui tot cu formula pretentioasa. Copilul profesorului ajunge la parintele Teofil. Acesta foloseste prilejul sa-i ceara copilului sa-i spuna tatalui sau sa nu-i mai spuna ,,domn". Copilul da un raspuns genial: ,, Asta as putea s-o fac numai daca as fi eu tatal lui." Cineva intreaba ce sa faca sa nu mai priveasca urat la colegii de facultate ale caror deprinderi sexuale le cunoaste. Parintele spune scurt: ,, draga, asta nu te priveste pe tine".Toate raspunsurile sunt sfatoase, izvorate din experienta de viata si din mare dragoste fata de semeni. Omul acesta emana iubire. Il privesc si ma intreb, unde ma pot plasa, prin comparatie. As vrea sa-i spun bucuria ce-o simt cand il ascult. Nu e nevoie, sigur o simte, nu sunt solitara, toti cei ce-l asculta mi se alatura. Si-mi amintesc o alta pilda pe care o stiu de la preotul paroh : un copil era uracios si rau. Nu-l suporta nimeni, toti il ocoleau. Nedumerit s-a dus la tatal sau si l-a intrebat:,, tata, de ce nimeni nu ma iubeste?" Tatal, in loc de raspuns l-a luat pe copil si l-a dus pe un deal. Acolo l-a pus sa strige:,, te urasc!" Copilul, nedumerit, a strigat, totusi, din tot sufletul:,, te urasc!" Ecoul i-a raspuns cu zeci de voci:,, te urasc! te urasc! te urasc!"... ceea ce l-a speriat pe copil. Atunci tatal i-a spus:,, Striga de data aceasta te iubesc!" Copilul, inspaimantat, a spus in soapta ,,te iubesc!" si n-a primit nici un raspuns. Tatal a insistat si i-a spus sa strige tare ,, te iubesc!" Copilul si-a luat inima in dinti si a spus tare ,, te iubesc!" Dealurile au vuit in jurul lui:,, te iubesc! te iubesc! te iubesc!"... Si copilul radia de bucurie sa auda ca cineva il iubeste. Cred ca asa se intampla cu parintele Teofil, in sala aceea plina de inimi care intorceau ecoul pornit din inima lui.

Daruri

Mama ne-a obisnuit din copilarie sa ne serbam zilele, aniversari si onomastici. Invitam prieteni si colegi, rudele veneau neinvitate.Intotdeauna era un prilej de bucurie, primeam multe daruri, dar mai ales eram impreuna cu cei dragi, toti deodata, in acelasi loc, in aceeasi zi.Am perpetuat acest obicei si dupa casatorie, incercand sa organizez cat mai frumos aniversarea si multiplele ocazii onomastice ale sotului. Marturisesc, n-am fost niciodata multumita de inspiratia mea in a alege daruri. Am chiar un complex, considerand ca oricine e mai priceput. Daruiesc permanent, cu nonsalanta, dar cand trebuie sa aleg un cadou pentru o ocazie speciala sunt in cea mai mare dificultate. Ofer cu multa bucurie si primesc adesea cu stangacie. Ei bine, multi ani dupa casatorie m-am straduit sa ofer sotului meu daruri alese, sa organizez seri intime sau cu invitati, sa dau stralucire zilelor lui aniversare ori onomastice. De ziua mea, primeam mereu un buchet de flori, cumparat matinal. Am primit vagoane de flori si niciodata cu putina incantare. Totusi, ma simteam frustrata ca sotul meu nu-mi oferea niciodata si altceva. I-am reprosat si promis ca voi face la fel. Am amenintat chiar, ca voi uita de ziua lui. Glumeam, bineinteles. Fatalitatea a facut chiar sa uit de urmatoarea lui aniversare si sa-mi amintesc abia seara, la culcare. Regretul meu era fara margini si nu gaseam cuvinte sa-mi acopar suferinta pe care singura mi-o provocasem. Din acea clipa, insa, sotul meu a inceput sa fie atent cu darurile de ziua mea. S-a dovedit atat de priceput si inventiv ca aveam sa ma complexez definiitv. Culmea este ca, eu am uitat inca de doua ori de zilele lui (are si multe onomastici e drept). Ceea ce simtisem imediat dupa casatorie se confirma. Veneam din medii diferite, cu alte obiceiuri si sensibilitati, eram ca doua pietre ce se slefuiau si mai aveam inca multe asperitati. Sentimentele ne-au ghidat si ratiunea a temperat toate nepotrivirile, corabia casniciei noastre strabatand temerara furtunile vietii.Cum spuneam am primit si oferit mereu. Darul care va ramane pentru mine de referinta si a carui amintire ma va insenina si umple de dor toata viata a fost ...odata, ca niciodata...Aniversarea mea a fost intotdeauna eclipsata de onomastica. Floriile au fost mult timp cea mai frumoasa sarbatoare. Bunica din partea mamei venea intotdeauna, dupa slujba, cu un buchet de margaritari. N-am stiut niciodata cum reuseau sa infloreasca intotdeauna, negresit, chiar de ziua mea. Mult mai tarziu, cand bunica nu mai era, am aflat ca de fapt era o raritate. Dar in gradina bunicii, pentru mine, toata viata ei, margaritarii au inflorit la timp. Nu era dar mai ravnit decat buchetelul delicat, cu parfum suav. In fiecare an, cu exactitate de metronom, acel buchetel sosea, odata cu bunica. In anul in care am pierdut-o, primul gand dureros a fost la absenta din viata mea a buchetelului de margaritari. Prima onomastica a fost pentru mine sfasietoare. Imi amintesc cum zaceam si n-asi mai fi vrut sa deschid ochii in dimineata acelei zile. Mama stia. A trecut de cateva ori prin camera tot imbiindu-ma sa ma trezesc. Era tarziu, spre pranz si eu tot nu voiam sa incep acea zi. Mama a revenit, de data aceasta clocotind de emotie. Imi spunea ceva ce parea ireal. Gasise pe terasa buchetelul de margaritari de la bunica. Plangea si era limpede ca nu stia cum ajunsese acolo. Stateam in pijama, la marginea patului si imi umpleam plamanii, ochii, inima cu mireasma delicata a florilor mele preferate. Bunica Ana, trecuse inca odata pe la mine. Ratiunea era gata sa abdice in fata neverosimilului. Cautam in atmosfera camerei, casei, terasei prezenta bunicii. Nici urma, in afara corolelor gracile, insiruite pe tija filigranata, gratios incurbate a smerenie. Pe fondul frunzelor bogate, florile deveneau diafane. Parfumul pe care-l asociam intotdeauna cu bunica intregea buchetul acela care se chema de aceasta data ,, mi-e nespus de dor". Mai spre seara am dezlegat misterul. Unchiul care ramasese in casa bunicii, cunoscand obiceiul ei, incercase sa-l perpetueze. Trecuse dis-de-dimineata si lasase buchetelul pe terasa.

Placerea shopingului

Pentru mine nu este o placere, este un supliciu. Daca cititul este ocupatia cea mai placuta, cumparaturile se plaseaza exact la antipod. Prefer sa ma imbrace altii. Mult timp s-au ocupat de asta parintii, apoi, n-o sa credeti, surorile mai mici, acum sotul. Cand am nevoie de ceva, caut punctual acel lucru, daca e posibil in cel mai apropiat magazin. Daca am nevoie de o toaleta speciala sunt handicapata. Pot colinda pana la epuizare fara sa gasesc ceva care sa se plieze pe gusturile mele.Magazinele sunt pentru mine, indiferent de dimensiuni (de la boutique la super-market) unelte de tortura. Epuizarea pe care o simt dupa ce am fost la cumparaturi nu se compara cu nici o zi de munca. Stiu ca vedetele se lauda cu apetenta pentru cumparaturi, desigur n-am nimic in comun.Stiu ca e considerat un mijloc psihoterapeutic, chiar de mine recomandat si totusi, nu ma atrage deloc. Nu mai vorbesc de colectiile de pantofi si imbracaminte care constituie pentru multe femei puncte forte. Incerc sa ma debarasez de orice n-am purtat mai mult de un an si cu toate acestea, daca trebuie sa aleg, am prea multe variante.
Totusi, au existat cateva momente cand mi-a facut placere sa merg la cumparaturi.Imi amintesc cu drag de copilarie. Mama avea ambitia ca fetele ei sa fie cel mai frumos imbracate. Ne cumpara pantofi negri de lac, strampi albi si imi prindea in par imense funde albe. Pantofii erau un lux si abia asteptam momentul din an, de obicei de Pasti, cand mama ne lua la cumparaturi. Pantofii noi erau intotdeauna putin mai stramti, sa nu-mi creasca piciorul prea mare, ca femeile sunt frumoase cu picior mic.Bineinteles ca, imediat ce mi-am cumparat singura incaltaminte, o alegeam chiar cu un numar mai mare sa uit supliciul din copilarie. Mi-a mai placut sa merg la cumparaturi cu fiul meu. El stia intotdeauna exact ce isi doreste. La inceput incercam sa-i sugerez sa probeze cate ceva din ceea ce ma atragea sau mi se parea interesant. Am inteles repede ca ma obosesc inutil. El nu incerca niciodata nimic, trecea impasibil pe langa rafturi, vitrine, manechine. Uneori parcurgeam rapid tot ce era de vazut fara ca el sa-si fi manifestat vre-un palid interes pentru ceva. Disperarea mea era maxima in acel moment, cand el decidea brusc o rotatie de o suta optzeci de grade si reveneam la un umeras pe care era expus exact rolingul care i se potrivea. Nu-l proba nici acum, imi cerea scurt sa-l achit. La fel cu blugii si adidasii, astfel ca dupa numai o jumatate de ora ieseam din magazin cu tot ce avea nevoie. Cand ma obisnuisem deja cu acest ritual am ajuns amandoi la concluzia ca prezenta mea e inutila.Imi mai placea sa merg la shoping cu prietena mea, care m-a molipsit de boala bijuteriilor.Era o capacitate.Stia exact unde a vazut un articol, chiar pozitia in vitrina, pretul si chiar...vanzatoarea si abilitatile ei. Imi amintesc ca aveam nevoie de un piepten special, cu dintii mai lungi si atraumatic. G. mi-a spus exact la ce magazin gasesc, unde este amplasat in vitrina si( atentie!),,se lucreaza in doua ture si vanzatoarea cu parul scurt habar nu are de ceea ce vinde". Daca ii voi cere pieptenul va zice ca nu are, va trebui sa i-l arat eu. N-o sa credeti, dar chiar asa a fost.De departe cea mai frumoasa intamplare legata de cumparaturi am trait-o cu sotul meu.Era onomastica mea. In criza financiara, nu asteptam nimic mai mult decat margaritari (florile preferate). De multe ori nu infloreau la timp.Asa ca era normal si fara ei. Dimineata a trecut banal. Dupa-amiaza am fost ispitita sa iesim in oras. Imi place sa ma plimb cu sotul meu, asa ca am primit sugestia ca pe un dar.Am pornit romantic si silentios pe strazi laturalnice intesate de case noi. Ma inrebam si acum de ce cei care au bani de o casa isi construiesc un ,,bloc". Treceam pe langa ,,blocurile" fara gradini, cu garaje la parter si ma gandeam la firul de iarba asfixiat sub generoase alei betonate. Tacuti si serafici treceam pe langa kitshurile zilei: caldiri opulente, gradini cu pitici din gips, mertzane duduind de manele, pustoaice mai mult sau mai putin imbracate ostentativ, restaurante debordand pana in strada verva chefliilor...Toate acestea defilau pe fundalul caselor vechi, boieresti, rar renovate cu gust, cel mai adesea paraginite, martore mute ale altor vremi. Intotdeauna m-au fascinat aceste case. Unele cu arcade sprijinite pe coloane ce te poarta cu gandul la acropole, altele cu frize si decoratiuni baroc-rococo, elaborate ca dantelarii pretioase. Asemanatoare si totusi atat de personalizate. Tradeaza si astazi rafinamentul celor care le-au construit si al celor pentru care au fost cladite. Ajunsi in centru parea firesc sa intram in singurul magazin deschis, un supermarket. Fara prea mult entuziam am acceptat sa intram, pentru divertisment. M-a atras spre raionul unde alta data mergeam glont, la bijuterii. Am aruncat o privire distanta, dar suficient de experimentata pentru a zari un inel cu marcasite, deosebit. Sotul mi-a surprins privirea altminteri fugara si a cerut vanzatoarei sa ni-l arate. Chiar era frumos, mi se potrivea si era incredibil de ieftin. Mi l-a cumparat si l-am rasplatit ca de fiecare data cu acel gest, singurul care ma face sa incalc intotdeauna, deliberat, codul bunelor maniere. Da, imi sarut sotul in public si anii care trec nu-mi schimba comportamentul. Am trecut pe langa un picior de gips pe care se mula perfect un ciorap fin si mi-am amintit ca vine primavara si rup cate o pereche de ciorapi zilnic (fara exagerare). Mi-a cumparat doua perechi si ochii mei s-au dilatat de admiratie. Bineinteles am incalcat iar codul. La incaltaminte m-a ispitit sa probez niste pantofi, chipurile pentru ciorapi. Imi erau destul de necesari si acum chiar ca am fost coplesita sa-i am. Nu v-am spus insa ceea ce el stia foarte bine. Aveam nevoie de o haina scurta, de primavara. Chiar i-am reprosat ca daca asi fi stiut de la inceput ca are atatia bani mi-asi fi cautat o haina. Eram chiar putin bosumflata cand am zarit o haina exact asa cum imi doream. A vazut-o si el, parea ca regreta sincer ca nu m-a consultat cand mi-a pregatit surpriza shopingului. Am avut un schimb de replici derutante pentru vanzatoare. Eu ii reprosam necumpatarea, el imi promitea doar o amanare a implinirii dorintei. Dar daca nu va mai fi cand vom avea noi banii? Atunci incearca-o, macar sa stim daca ti-ar fi venit bine. Refuz si apoi ma las convinsa. Bineinteles ca-mi vine perfect, un motiv in plus de regret. In timp ce ma straduiesc sa asez haina la loc pe umeras, vanzatoarea imi ureaza s-o port sanatoasa. Intorc privirea nedumerita catre el si-i surprind zambetul atat de bine cunoscut. Vanzatoarea e victima sigura a inca unei incalcari a codului si el eternul meu complice. Asa a fost cea mai frumoasa zi de shoping,onomastica mea, cand nu speram la nici un dar.

1000 cocori

La japonezi se spune ca cine face 1000 de cocori origami (din hartie) isi poate pune o dorinta care se implineste.
O fetita a supravietuit bombei atomice de la Hiroshima. Dupa 10 ani a facut leucemie. A facut cei 1000 de cocori origami dar, tot a murit. In memoria copiilor ucisi la Hiroshima s-a inaltat un monument care reprezinta aceasta fetita tinand in brate un urias cocor auriu.

Nunta

Ce interesant ar fi sa stiu varianta scriitorului! (Cu siguranta o vom citi undeva).
Aceeasi realitate e reflectata diferit, de persoane diferite. Iata ce am vazut eu (foarte pe scurt):O nunta altfel. Simpla dar elaborata, discreta dar stralucitoare. Cu eroi asteptati si surpriza. Bucuria ca ai fost acolo consfintind o iubire pe care o intrevezi eterna. Da, iubirea lor are deja patina timpului. S-au intalnit prima oara in urma cu...treisprezece ani, povestea Cornel. Flashuri: esarfa lui Laur la cununia civila. Tocurile inalte, eleganta rafinata a Corinei. Lumina blanda a zilei in Parcul Buzesti. Mateia, cu palariuta rosie, de-a busilea in iarba. Mon Capitain in tinuta de gala a unui comandant de vas de croaziera. Perechea tinerilor norvegieni ce ne privea cu o nedumerire admirativa, ca apartinand aceleiasi rase de blonzi. Nadia, Marian, Nicu, recunoscuti din descrieri ca prietena si fratii miresei. Din nou lumina calda ce ne uneste. Reflectarea noastra s-ar fi suprapus in anumite momente: mon Capitain ca revelatie a zilei, Mateia (n-am stiut ca voi intra in istoria ei personala cu primii pasi). Aerul retro (ca o fotografie de epoca) dat de imaginea miresei, bine integrat in atmosfera locului. Da, locul ales. Portretele celor doi soti, ,,amfitrioni", ne privesc din tablourile de la intrare. Familia Romanescu pare onorata sa gazduiasca acea intalnire. Magnetismul gradinii. Buburuza ce ne asteapta pe masa (,, o mica inscenare de multumire de la Corina si Laurentiu"). Simbolul casatoriei, ne spune Picu. Locul rezervat mie, intre colegii de serviciu ai mirilor. Teologi. FamiliaOcoleanu. Verva nebanuita a lui Picu (incantarea sa-l descopar nu numai prin ceea ce scrie). Discreta prezenta (absenta) a parintilor, nasilor, a ritualurilor. Seara de teatru si mai ales dezvaluirile prietenilor. Mireasa incununata cu ,,voalul miresei" si frezii naturale. Gesturile tandre ale mirelui. Mon Capitain valsand cu eleganta de amiral. Atractia perpetua a gradinii, perspectiva pe care o aveai din cel mai ascuns chiosc. Mon Capitain, intr-un gest de curtoazie eleganta pe fotoliul din hol. Mirii in celalalt salon, pe fundalul de du-te - vino al invitatilor. Marius cu distinctia parului grizonat, in permananta complicitate cand ni se intalnesc privirile, inevitabil prin felul in care am fost asezati cu premeditare. Mon Capitain rade. Mon Capitain savureaza paharelul de tarie.-,,Buuun", spune fara cuvinte. Mon Capitain intreaba nedumerit ori neinteles. Mon Capitain pe esplanada. Povesteste cum a oficiat, pe vas, in urma cu doi ani, juramantul de iubire. Cu gravitate, cu sarm. Mon Capitain imbratiseaza, saruta mireasa. Rochia miresei,ivori.Balandetea ei. Vocea intretaiata. Mainile mirelui mereu atente s-o ocroteasca...Noaptea din care se desprind aureolate figurile mirilor imbratisati prieteneste, vajnic, parinteste, de mon Capitain. Noi toti in jurul lor. Apoi, tortul vazut fugitiv, in culise, (poarta si el sigla nuntii, un simbol inventat de ei, pentru ei).Dorinta acuta de a pleca inainte sa se termine, ca pentru a lasa loc de ,,va urma".
Acesta este ,,fragmentariumul" meu despre nunta, ,,cea mai frumoasa" aveam sa aud (incredibil) dela Gabi.

Muzica

Nu ai ureche muzicala. Cinci. Cam asa se derulau orele de muzica in scoala generala. Profesorul de matematica preda si muzica. Avea acordeon. Interpreta melodii simple pe care le cantam in cor. Stai jos! Cinci. Ce nu putea face la matematica facea la muzica. Cinci. Nici un noua la matematica patru ani. La ora de muzica jubila. Cinci. Evidenta lui satisfactie avea sa devina o tot atat de mare stanjeneala, mai tarziu, cand mi-a devenit pacient. * * *Stiam ca nu-l voi putea intalni decat la biblioteca, la teatru ori la filarmonica. De ce? Simplu. Nu ma duceam altundeva. L-am intalnit la biblioteca, ne-am reintalnit la filarmonica, apoi la teatru. De atunci am ramas impreuna. * * *Prima vizita la el. Asculta, la un pick-up clasic, boleroul de Ravel. Am intrebat, stupid, ce se canta. * * * In facultate mi-am cumparat un casetofon. Mare realizare! Ascultam mereu aceleasi casete: Jean Michel Jare, Vanghelis. * * *Cand vin acasa, baietii mei, incepe muzica. Cd-playerul, radioul, televizorul, toate, prind viata. * * *Pentru mine muzica nu poate fi un fond de derulare al altor activitati. E o stare de gratie. Nu pot sa toc ceapa pe Tocata si fuga in re minor, sa dorm in acorduri rock, sa citesc pe muzica de jazz, sa conversez in timpul Concertului nr 2 pentru pian si orchestra al lui Rachmaninov...Pot sa visez, sa am imagini vii, sa frisonez, sa ma indragostesc, da, asta pot, cu muzica.

Dar ce cheie nu se pierde

Manusile, fularul, umbrela si cheile fac parte dintre obiectele care, inevitabil, se pierd.
Intr-o vara mi-am dorit sa petrec cateva zile hoinarind prin Bucuresti. Ca de obicei, am plecat cu un bagaj minimal si comod. Cum am pasit in Bucuresti a inceput sa ploua torential.Nici un magazin deschis in week-end si eu in ,,Cleopatrele” mele (sandale in curele simple). Am gasit pana la urma, cu greu un magazin, elegant, deschis. Sotul meu a intrebat tare, ferm, din usa: ,, Umbrele aveti?”. Vanzatoarele si clientii au privit mirat cuplul provincial, zgribulit, de la intrare. Aveau. Cu amabilitate, ni s-a oferit o umbrela pentru intreaga famile. Aveam loc trei persoane, lejer, sub ea. Dupa ce am intrebat de pret, nu mi s-a mai parut asa grozava si am cerut una mai mica. Ni s-a adus cel de-al doilea exemplar disponibil, de doua persoane, dar pretul era doar insesizabil mai mic. Schimbam priviri semnificative: ,, Ce facem?” ,,Costa cat patru umbrele”. Vanzatoarea sesizeaza si ne asigura de trainiciea investitiei ,, E din fibra de sticla, nu se indoaie pe furtuna.” Stiu cat de lunga e viata umbrelelor noastre si sunt rezervata.Avem de ales intre ploaia de afara si acoperisul oferit de umbrela pentru trei si… cumparam. Constat rapid ca sunt protejata, exclusiv picioarele. Gabi intelege ca am nevoie si de incaltaminte pentru a ne continua week-endul mult dorit prin capitala. Cautam un magazin de profil. Gasim tot unul scump si cum pantofi aveam deja destui acasa, asortez la tinuta mea estivala o pereche de adidasi le fel de scumpi ca si umbrela. Bugetul estimat pentru sejur este deja epuizat. Bineinteles ca in urmatoarele zece minute ploaia, ce parea nesfarsita, se opreste si atat umbrela cat si adidasii devin poveri.
Aceasta intamplare avea sa faca deliciul relatarilor noastre despre week-endul petrecut in Bucuresti. Desigur, toti prietenii voiau sa vada nemaipomenita umbrela. Starnea admiratia si noi eram deja mai multumiti de ,,investitia” noastra fortuita. Dupa cateva zile, Gabi cauta nedumerit umbrela pe care tot el o folosise doar o singura data. Bineinteles, pretioasa noastra umbrela, nicaieri. Si-a amintit c-a folosit-o, dar ii era greu sa accepte ca nu s-a mai intors cu ea. Ceea ce in cazul umbrelelor ,,de unica folosinta” de pana atunci era ,,scuzabil” devenea apasator in cazul celei ,,de lux”. Gabi isi propune sa nu mai cumpere in veci umbrela. Eu surad, dar nu-i deloc surasul meu. Imi amintesc de nenumaratele umbrele, manusi, fulare si chei uiate, pierdute, disparute. Imi reiterez principiul de-a nu cheltui prea mult cu astfel de lucruri marunte, care, inevitabil, la noi, au aceeasi soarta.
Ce cheie nu se pierde? Ma duce cu gandul, iar, la Marika. Ea mi-a daruit prima cheie care nu se pierde. In serile lungi, de vara, discutam cu nesat despre lecturile noastre. Incantata, poate de disponibilitatea mea, asumandu-si , in timpul liber, calitatea de mentor, ma initia in literatura grea, de anvergura. Nu gustasem pana atunci romanul abstract, absurd. Cu dragostea si daruirea de la clasa, ma initia in cultivarea apetitului pentru marea literatura. Ea mi-a vorbit mai intai de Kafka, Camus, Faulkner. Cu pricepere si tact mi-a daruit spre lectura nuvelele lui Kafka, recomandandu-mi sa incep cu ,,Metamorfoza”. Pas cu pas m-a insotit, apoi, in aventura cunoasterii, catre ,, Procesul” si ,, Castelul”. Ceea ce pana atunci paruse greoi si inabordabil, a devenit, multumita ,, cheii” oferite de Marika, un accesibil izvor de extaz intelectual. Tot astfel m-a ghidat in literatura germana. Thomas Mann, Siegfrid Lentz, Heinrich Bohl au devenit lecturi preferate. I-am ramas datoare cu lecturarea romanului ,, Iosif si fratii sai” de care mi-a reamintit si peste ani, cand ne-am reintalnit in casa ei din Germania. O datorie nici pana azi onorata si mereu amanata, in favoarea mai facilelor lecturi de proza scurta, adaptare la ritmul alert al vietii moderne.
Lecturile mele nu mai sunt rasfaturi ale lungilor zile libere de vara, ci minute furate de la centrifuga vietii.
Cand am incercat sa citesc James Joice am simtit din nou, acut, nevoia de Marika. As fi vrut sa mai pot alerga, cale de doar cateva case despartitoare, s-o pot gasi, mereu disponibila pentru o provocare intelectuala. Ar fi fost tot in bucataria intima, cu cel mai urias motan vazut vreodata, torcand lenes langa soba cu plita, atat de frumos renovata de Iosif. M-ar fi intampinat cu zambetul ei larg, nelipsit. Ochii ei s-ar fi luminat si-ar fi gasit cel mai bun pretext sa abandoneze anosta ocupatie de gospodina. Ne-am fi retras in camera tapetata de carti, cu tabloul, celebru, al lui Teo, bebelus, cu mainile la gura, intr-un gest nostim si cuceritor. Ne-am fi asezat comod si-ar fi urmat acea fascinanta cautare si gasire, intelegere si descoperire a cheii. Seara s-ar fi prelungit mult in noapte. Copiii ar fi mers, iarasi, singuri la culcare. Iosif ar fi motait in bucatarie, in fumul gros al tigarilor ce-ar fi umplut scrumiera. Ne-am fi despartit cu greu, pirotind la randu-ne. As fi plutit catre casa si chiar inainte sa pic rapusa nu atat de oboseala cat de extaz, cheia vrajita mi-ar fi deschis deja usa in fata careia, altfel, raman neputincioasa, cu gandul la Marika.
O alta cheie care nu se pierde mi-a daruit-o profesoara de biologie. Domnisoara Marilena. La fiecare ora de clasa aducea Atlasul botanic. Nu stiu cum nu obosea. Cartea aceea uriasa, cu planse colorate si o multime de detalii captivante m-a fascinat. Caietul meu de biologie imita planse si devenise un ,,conspect” al faimosului atlas. Prima lectie deschisa cu o comisie de la centru a fost prilej de consternare pentru inspectori. Intr-o scoala de tara au gasit, in caietul unei eleve, o surprinzatoare interpretare subiectiva a biologiei. Am fost pentru prima data fericita ca pot sa fac, intr-un fel modest, dovada ca profesoara noastra ne-a daruit mai mult decat manualul. Ne-a deschis apetitul pentru a descoperi lumea care ne inconjoara. Ne-a aratat diversitatea si frumusetea ei. Atlasul botanic, pe care n-a uitat niciodata sa ni-l aduca la ore, mi-a ramas intiparit in memoria afectiva. A fost cheia care a deschis usa catre un univers ce avea sa-mi influenteze cariera. Am revazut-o, dupa douazeci de ani, pe domnisoara Marilena (ii voi spune asa toata viata). Nu m-a dezamagit. Speach-ul ei. ,, Timpul creste in urma mea, ma-ntunec”. Nu, nu va intunecati, domnisoara Marilena. Rasucesc in minte cheia pe care mi-ati dat-o. Asa ceva nu se pierde.

Florian Pittis a devenit nemuritor

Stirea indelung mediatizata ca Florian Pittis a fost internat de urgenta, in stare grava, a cazut ca un traznet care se suprapunea peste apasatoarea veste a trecerii Patriarhului Romaniei la cele sfinte. Cele doua stiri s-au succedat pe toate posturile radio-tv toata saptamana ce a urmat.
Despre sfarsit aveam sa aflu pe radio3 net, unde sotul meu e omniprezent. Arunc din cand in cand cate o privire fugara peste umarul lui, pe monitor, familiarizata cu chatul, in special pentru a vedea ce prieteni sunt atunci, acolo. Vestea adusa pe chat, s-a confirmat imediat pe toate posturile tv. Moderatorul radio3 net confirma: ,,va anunt cu profund regret ca Florian Pittis a plecat intr-o lume mai buna”. Abia atunci am inteles ce-a vrut sa spuna Florian Pittis la ultima noastra intalnire.
Trebuie sa va spun ca in urma cu mai bine de doi ani, am aflat de existenta radio3net. Mai intai de la prieteni, apoi sotul meu devenit fan, m-a familiarizat cu chatul. A fost o descoperire care m-a inflamat rapid. Tineri inteligenti, muzica buna si cea mai ferma garantie, director Florian Pittis. Savuram prezenta lui meteorica, laconica. Bob Dylan intra mai mult seara, imprevizibil, saluta invariabil, cald ,, Buna seara, prieteni, buna seara!”. Parca ii si auzeam timbrul inconfundabil, desi totul se petrecea doar pe chat.
Prima data l-am intalnit la aniversarea unui an radio3net, intr-un local intim si nepretentios, chiar boem, din apropierea Radiodifuziunii Romane. Ne intalneam pentru prima data chaterasi din toate colturile tarii. Doar realizatorii erau cunoscuti, din transmisiile on line . Media de varsta era mult coborata, astfel ca in ciuda aparentelor, eram decana de varsta. Nu m-am simtit deloc stinjenita. S-au legat prietenii. Florian Pittis a sosit dupa ce noi ne familiarizasem. A intredeschis usa, a strecurat capul cu parul lui bogat, inconfundabil, a iscodit cu privirea pana in ultimul ungher, savurand inmarmurirea noastra cu un zambet ce amesteca complicitate si nastrusnicie. Era obisnuit ca prezenta lui sa copleseasca si parca voia sa spuna ,, ei, nu va formalizati!” Animatia noastra a lasat loc unui lung moment de bucurie solemna. Nimeni nu reactiona. Devenisem brusc spectatori si asteptam totul de la actor. Afabil, s-a interesat de fiecare dintre noi, cine suntem, de unde venim. Cand m-a vazut a avut o reactie de surpriza, am avut impresia ca a facut chiar un pas inapoi, ca a zis (sau doar gandit) ,, extraordinar!” Nici atunci n-am stiut, aveam insa sa aflu imediat, ce-a vrut sa spuna. Dupa ce ne-a cunoscut, ne-a spus ca a venit insotit de o ,,frumoasa doamna”. A deschis usa si a revenit cu sotia (,, so beautiful lady” am gandit) . De data aceasta surpriza a fost de partea mea. Semanam intr-un fel, n-asi putea spune cum, cu Anda.
Nu sunt timida, nici macar rezervata. Dimpotriva, sunt exuberanta si comunicativa. Asteptam intalnirea cu Florian Pittis ca pe o oportunitate. Voiam sa cunosc omul. Puteti sa credeti ca n-am fost in stare intreaga seara sa deschid gura? L-am privit hipnotizata. Vorbea cu verva, povestea cu umor, fuma mult, a tinut in mana toata seara acelasi pahar pe jumatate plin cu bere, fara sa-l goleasca (sau asa mi s-a parut), radea, zambea, se incrunta. Totul era expresiv, acaparator. L-am privit ca la teatru. Eram ca un burete, absorbeam tot ce vedeam, ce auzeam.
,,Sa fi ca apa!- zicea. Se adapteaza oriunde o pui (ia forma vasului). Razbate prin orice, nu cu duritate, ci cu perseverenta, cautand zona de minima rezistenta. Unde e o fisura, acolo se strecoara.
,,Batranii spun ca apa trece
Si spun ca pietrele raman,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob batran.
Ca piatra, orisicat de tare,
Se macina si trece stand,
Iar peste trista-i macinare
Doar apele raman curgand.”
(Poezie, Mihai Codreanu)
Ca apa sa fi si ca firul de iarba! Firul de iarba: s-a asfaltat campul, s-a facut sosea. Firul de iarba tot razbate, tot creste. Tancul trece peste el, firul de iarba tot creste. Stejarul nu. Ori el, ori tancul”.
,, Daca faci bine, cineva acolo sus, te iubeste”. I-am spus, am ingaimat de fapt, ca e iubit de oameni. A ridicat mana sus cu degetul indicator spre cer: ,,cineva acolo sus, ma iubeste!”
,, Poate Dumnezeu nu vine cand vrem noi, dar vine totdeauna la timp.”
,, Este important prin ceea ce faci sa-I deschizi calea lui Dumnezeu si sa astepti. Poate veni sau poate nu, dar tu trebuie sa-I pavezi drumul.”
,, Nimeni nu este de neinlocuit. Daca crezi asta, nu vei fi promovat.” Imi amintesc amuzamentul sotului meu la aceasta ultima remarca.
Alt inteles au toate acestea, acum.
L-am revazut la Colibita, (Bistrita), intr-o tabara de vara, cum i-am zis noi acelui week-end. Dupa aceea scriam: ,, Surpriza a fost prezenta atat de dorita a lui Florian Pittis(asteptarea de peste zi se prelungise mult,epuizand o seara folk). La prima intalnire constatasem ca pot fi blocata, altfel de neconceput pentru mine. Acum eram chiar revoltata de o asa ratare, imi luasem avant sa nu se repete .M-a ajutat mult atitudinea lui, deschisa, raspunsurile binevoitoare si implicarea intr-un dialog in care curiozitatea mea se impletea cu amabilitatea lui de a se dezvalui.Nu stiu cand au trecut urmatoarele trei ore”.
Acum pot sa spun mai mult. In noaptea aceea, l-am acaparat pe Florian Pittis. I-am pus toate intrebarile pe care nu le putusem rosti la prima intalnire. A fost ca un interviu care ne-a captivat deopotriva. Pe mine pentru ca reuseam in sfarsit sa-i vorbesc, pe el, poate, pentru ca era intrebat lucruri despre care-i facea placere sa vorbeasca. L-am intrebat generalitati dar si lucruri intime. Mi-a raspuns edificator dar s-a si eschivat cu eleganta. L-am intrebat ce a mostenit de la parinti. Mi-a povestit ca la un moment dat trebuia sa plece in America. Aristide Buhoiu ii aranjase sa dea un interviu, sa se angajeze acolo. L-a sunat sa-i spuna ca trebuie sa fie acolo in trei zile. Florian Pittis i-a raspuns ca regreta dar nu va putea ajunge. Aristide Buhoiu a fost intrigat si a intrebat imperativ ce-l opreste. Peste trei zile imi inmormantez mama.
A doua zi dupa ce s-a despartit pentru totdeauna de mama a fost chemat sa inregistreze pentru Teleenciclopedie. Asa a devenit vocea de la Teleenciclopedie. Cand i-a murit tatal s-a intamplat de asemenea ceva remarcabil in cariera lui.
L-am intrebat cum si-a cunoscut sotia. Mi-a spus ceea ce stiam deja, ca el s-a casatorit tarziu. Si-a cunoscut sotia pe cand ea era sotia celui mai bun prieten. Cand a cunoscut-o i-a spus: ,, daca tipul asta te va parasi vreodata, vei fi sotia mea!”. Prietenul i-a parasit pe toti, de tot, iar Anda a devenit, asa cum promisese el, de la prima lor intalnire, sotia lui. In biblie scrie: ,, si de va muri sotul, femeia va lua de sot pe fratele lui. Eu si prietenul meu am fost ca fratii. “
Am fost surprinsa ca el a stiut imediat ce a vazut-o ca ea este femeia iubita. Mi-a spus ca un bun prieten al sau il caracterizeaza:,, Florian gandea ca acum de cand s-a nascut”.
Care este relatia lui cu Dumnezeu? ,, Buna. Exista.”
Daca nu s-a gandit vreodata sa scrie: ,, Niciodata. Tot timpul asi simti ca de dupa umar ma priveste eternitatea. N-asi putea.”
Am vorbit mult despre teatru. Imi spunea, incredibil, de cate sute de ori a vazut anumite spectacole. (Patru sute, noua sute).
L-am intrebat cum se simte cand vede impactul pe care-l are asupra celorlalti. E o personalitate, striveste. Mi-a povestit cum insceneaza permanet, pentru a detensiona. Vine la birou cu o falca in cer si una in pamant, bate cu pumnul in masa, se scandalizeaza, cere explicatii, toti tremura, se privesc mirati, nu stiu sa reactioneze. Dupa ce si-a facut numarul, redevine brusc, Motul si le spune: ,, cam asa ar trebui sa se poarte un sef. Acum la treaba.” Oamenii rasufla usurati, au primit lectia.
L-am intrebat daca citeste.,, Mult’’, a raspuns. Ce? –am continuat. ,,Sunt preocupat de esoterism”.
Nu pot sa vad un fumator fara sa pornesc o campanie antitabac. Cu el a fost altfel. Fuma mult, fara pauza. L-am intrebat, totusi, de ce nu renunta. Mi-a gesticulat disperat: ,,vocea, vrei sa-mi pierd vocea? Vocea mea de Carpati fara filtru?” Cred ca era cu filtru, totusi. Il vad si acum cum si-a scos bricheta. Mai avea una deja pe masa. Mi-a spus ca are mare grija sa nu ramana fara bricheta. A inceput sa scoata, pe rand, din fiecare buzunar cate una. S-au adunat vre-o sase. Erau diferite, stia exact fiecare din ce buzunar provine.
M-am interesat daca e bogat. Asa, aiurea. Mi-a spus ca are nevoi reduse. Nu se imbraca decat in blugi, tricouri (negre mai ales), geaca si adisas. Totul simplu. Nu se complica.
Am vorbit mult despre radio3net. Cum a aparut, ce planuri de viitor are. Mi-a spus ca a aparut ca o continuare a Radio Romania tineret, radio3net, radio tineret. Avea mare incredere ca apartine viitorului. El a initiat doar, ceea ce , in timp, toti cei care vor dori, vor putea continua, imbogati. Vedea acest post ca pe o arhiva universala, o biblioteca in care sa gasesti tot ce cauti, tot ce te-ar putea interesa. Stimula creativitatea si inventivitatea colaboratorilor.
Ultima intalnire cu Florian Pittis constituie de fapt pretextul acestei povestiri. S-a intamplat anul trecut, la a doua aniversare radio3net. Am avut privilegiul sa asistam la un spectacol (ultimul) Pasarea Colibri. S-au reintalnit atunci, au cantat pentru si cu noi. Tristetea Andei n-am inteles-o atunci. Florian era plin de verva, parca toti eram invitatii lui speciali (si eram). L-am cunoscut pe Mircea Vintila, cald si volubil,surprinzator de prietenos si bland. M-am bucurat sa-l recunosc pe Virgil Iantu, dar cand asi fi vrut sa i-o spun a reactionat ca hartuit de paparazzi.
Era o seara de joi, veneam de la munca si a doua zi mergeam de asemenea la cabinet. Am fost printre primii care am plecat. Cand ne indreptam spre iesire, cu discretie, voiam noi, Florian ne-a surprins. A venit , a dat mana cu Gabi si mi-a spus:,, Mi-asi fi dorit sa stam mai mult de vorba. Mi-a placut mult seara aceea, la Colibita.” Am raspuns, natural, ca vor mai fi intalniri si avem tot timpul din lume. S-a indepartat privindu-ne, mi-a facut semn cum numai un mare actor poate face: tu- da, eu- nu.
N-am inteles atunci, am inteles acum.



La 30 iulie 2007, Florian Pittis a fost internat în stare grava la Spitalul Oncologic Fundeni. Desi familia a impus medicilor sa nu dezvaluie amanunte despre situatia pacientului, surse din anturajul sau au declarat ca acesta sufera de cancer la prostata.

Pe data de 5 august 2007, ora 15:15, actorul si cântaretul Florian Pittis se stinge din viata.



Wikipedia
Florian Pittis (n. 4 octombrie 1943, Bucuresti; d. 5 august 2007, Bucuresti) a fost actor, interpret de muzica folk si realizator de emisiuni radio din România.

Cuprins
1 Activitati artistice
1.1 Muzica
1.2 Teatru
1.3 Cinema
2 Legaturi externe



Activitati artistice
A lucrat la Teatrul Municipal "Lucia Sturza-Bulandra", colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Serban sau Alexandru Tocilescu.

În domeniul muzical, s-a facut cunoscut într-un trio cu Anda Calugareanu si Dan Tufaru, iar mai târziu în Cenaclul Flacara. În anul 1992 întemeiaza, alaturi de Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Vladi Cnejevici, formatia Pasarea Colibri, la care activeaza pâna în 2001 si împreuna cu care înregistreaza câteva albume.

Semneaza cronica muzicala în diverse publicatii, iar dupa caderea regimului comunist devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi sa devina redactor-sef al postului de radio Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contributie notabila în popularizarea muzicii pop-rock, prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei „Pittis Show”.

În afara activitatii artistice, Pittis a fost membru al Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind sustinator al acestei echipe de fotbal.


Muzica
În cautarea cuibului pierdut (1995);
Ciripituri (1996);
Cântece de bivuac (1998);

Teatru
Ca actor:

"Antigona" de Sofocle (regia: Alexandru Tocilescu);
"Buna seara, domnule Wilde" de Oscar Wilde (regia: Alexandru Bocanet)
"Titanic Vals" de Tudor Musatescu (regia: Toma Caragiu)
"Iulius Cezar de W. Shakespeare (regia: Andrei Serban)
"Scoica de lemn" de Fanus Neagu (regia: Dan Nasta)
"Elisabeta I" de Paul Foster (regia: Liviu Ciulei)
"Furtuna" de William Shakespeare (regia: Liviu Ciulei)
"Azilul de noapte" de Maxim Gorki regia: Liviu Ciulei
"Lungul drum al zilei catre noapte" de Eugene O'Neill regia: Liviu Ciulei)
"Hamlet" de William Shakespeare regia: Alexandru Tocilescu
Ca regizor:

"Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff;
"Câinele gradinarului de Lope de Vega;
"Black and White de Keith Waterhouse si Willis Hall;
"Meditatiile Ritei de Willy Russel.

Cinema
"Gioconda fara surîs" (1967, regia: Malvina Ursianu);
"Adio, draga Nela (1972, regia: Cornel Todea)";
"Veronica se întoarce" (1973, regia: Elisabeta Bostan);
"Serenada pentru etajul XII (1976);
"Mama" (1977).
"Înnebunesc si-mi pare rau (1992, regia: Ion Gostin);
"Masini" (Regele, versiunea în limba româna) (2006)
................................
Jurnalul National- 13 mai 2007
04 Octombrie 2005
Melodiile lui nemuritoare peste ani si pletele nonconformiste l-au facut idolul generatiilor care vin si trec. Interpret de muzica folk, actor, director al postului de radio "Radio 3net", Motu, alias Florian Pittis, implineste astazi 62 de ani.

"Nu exista ieri, nu exista maine..."

"Conceptia mea este «Carpe diem!», deci nu exista ieri, nu exista maine, eu imi traiesc numai clipa. Ziua de astazi va fi una obisnuita; e marti si sunt ocupat de dimineata pana seara. O aniversare mai deosebita a fost cea din Egipt, cand am implinit 60 de ani. La intoarcerea din excursie, pe aeroport, stareta Manastirii de la Techirghiol impreuna cu cateva maicute, afland de ziua mea, mi-au cantat «Multi ani traiasca!» si mi-au daruit o sa de camila. Nu imi fac planuri niciodata, pentru ca relatia intre gand si timp e grava. Pana sa ajung sa materializez niste lucruri pe carele-am gandit mi-au venit altele in minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obisnuit cu lucrul asta, sa stau cu picioarele in apa rece si sa fac planuri. Imi vin idei si, daca le visez si noaptea, atunci incerc sa le materializez. Asa s-a intamplat cu spectacolele pe care am incercat sa le pun in scena, asa s-a intamplat si cu acest radio pe care ajunsesem sa-l visez noaptea si in continuare se intampla la fel. Am doua mari satisfactii: sotia mea, si ea e Balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si «Radio 3net» pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea. Din anul ce se incheie astazi raman cu regretul ca ziua are numai 24 de ore, dar sunt multumit ca am reusit sa dorm mai putin de sase ore pe noapte. Daca n-as fi avut aceasta ocupatie cred ca puscarias as fi fost, ca altceva, nu. As fi facut ceva atat de prost, incat, ca sa scape lumea de mine m-ar fi bagat in puscarie. De mic am stiut ca vreau sa cant. Cand aparusem deja la televizor si lumea incepuse sa ma recunoasca, la coltul strazii mele m-a oprit o batranica si m-a intrebat: "Nu esti dumneata ala care a cantat la gradinita «Pe Mures si pe Tarnave»?" Ma tinea minte de la gradinita... Imi doresc o data cu noul an de viata sa am linistea necesara sufleteasca si din punct de vedere al relatiilor, ca sa ma dezvolt macar asa cum cred eu de cuviinta. Cel mai bun sfat l-am primit de la domnul Ciulei, cand la repetitii jucam in asa fel, incat aproape scoteam ochii tuturor sa vada ce destept sunt eu. Din sala, domnul Ciulei mi-a spus: «Motule, nu ne crede mai tampiti decat suntem.» De intors in timp as vrea, dar nu e nici o graba, pentru ca ne vom intalni Dincolo, dupa ce terminam cu viata asta. Cel mai deosebit cadou pe care l-am primit este faptul ca atatia si atatia oameni isi rup din viata lor si stau alaturi de mine la o sarbatoare. Ce poate fi mai frumos decat aceasta?! De infuriat, ma infurie totdeauna cand imi dau seama ca vorbesc cu un zid, si nu ma infurie zidul, ma infurii eu."


Toti suntem putin luati
Bob Dylan - Trad.Florian Pittis

Te iau când crezi ca esti si tu mai bun,
Te iau c-asa ar trebui, îti spun,
Te iau când vrei s-ajungi si tu acas',
Te iau când numai tu ti-ai mai ramas!

Refren:
Dar hai sa ne avem ca frati,
Toti sîntem putin luati!

Te iau când iesi si tu putin pe strazi,
Te iau când locu-ncerci sa ti-l pastrezi,
Te iau când pe pamânt calci în sfârsit,
Te iau când spre iesire mergi grabit!

Refren

Te iau chiar de la ceai când te trezesti,
Te iau când tânar si capabil esti,
Te iau când banii, banii nu stii ce's,
Te iau si-apoi îti zic zâmbind: Succes!

Refren

Te iau si-apoi îti spun ca s-a sfârsit,
Te iau si-apoi apar din nou uimit,
Te iau când cu masina mergi hai-hui,
Te iau când pe ghitara mâna pui!

Refren

Te iau când numai tu ti-ai mai ramas,
Te iau si-atunci când mergi si tu acas',
Te iau si-apoi îti spun ca esti barbat,
Te iau când în mormânt te-ai asezat!
Refren


Adio, deci pe curând!
Mircea Vintila, Florian Pittis

Iubito, poti fugi cât vrei,
În gând vei auzi pasii mei.
Poti spune vorbe multe în vânt,
Eu n-am sa ascult,
Oh! N-am sa le-ascult!

Iubito, poti în lume umbla
De mine nu mai poti scapa.
Voi trece zilnic prin gândul tau
Prin ochii tai.
Prin ochii tai.

Refren:
Dar spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie s-a plimblat?

Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Nu uiti ziua aceea de mai
Când îmi spuneai:
Mai stai, mai stai!

Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Când timpul pentru noi disparea
Si inima ta
Batea, batea!

Refren

Te vad acum grabita sa pleci
Cum cauti doar cuvinte mai reci
Le spui, dar în spatele lor
Mai simt cum te dor.
Mai simt cum te dor.

Te vad cum mai încerci sa zâmbesti
Dar ochii tai fug de povesti
Si nu te uiti la mine plecând
Deci, pe curând!
Da, pe curând!

Sunt tanar doamna
Versuri: Mircea Dinescu

Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.

Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.

Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.

Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii.

Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!


Vanare de vant

Cate drumuri un om ar avea de facut pana ei sa-l considere om?
Cate mari pescarusii mai au de batut pana ajung pe nisip pentru somn?
Cate bombe vor mai sfarteca vieti intregi pan' sa le interzicem pe veci?

Refren2:
Raspunsul prieteni e vanare de vant,
Raspunsu-i vanare de vant.

Cati ani poate un munte in lume trai pana marea sa-l spele intr-o zi?
Si cati ani si oamenii pot vietui pana liber permis le-a fi?
De cate ori omul vede un rau si tace intorcand capul sau?

Refren2

De cate ori omul in sus va privi pana cerul sa-l vada-ndeajuns?
Cat de multe urechi necesare le sunt ca sa auda al drumurilor vant?
Cati mai au de murit ca sa afla in sfarsit ca oameni prea multi au murit.

PLOAIA CARE VA VENI
(adaptare de Dorin Liviu Zaharia dupa
o piesa a grupului "ECHIPA '84", Dorin Liviu Zaharia)

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate,
Am ochi negri dar am mainile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta
ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun in balanta
ce-i sfant cu ce-i efemer.

Peste tot atarna greu
Teama de sinceritate...
Dar de cate ori, prieteni, n-am suras cu intristare
Cand sperantele pareau inselatoare.

Cand necinstea si prostia
si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul.

Ne-am saturat de palavre,
de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre,
cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri,
de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia
sunt pericole morale
Circul vietii ne-a impus salturi mortale.

Deasupra florilor noastre
ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre
si totusi nu e prea tarziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
4* Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

OAMENI BUNI (original- "Silvio")
(Bob Dylan & Robert Hunter, trad. Florian Pittis)

Se naste un maine dintr-un ieri blestemat
Vine el, vine, ca un accelerat. (a-ha)
Nu, nu ma plang prin cate-am trecut, (a-ha)
Se putea si mai rau, dar cine-a stiut ?

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.


Sincer, cinstit, dar si treaz si destept,
Cand la usa iti bat, nu pomana astept. (a-ha)
Sunt un suflet hai-hui, cautand adapost, (a-hu)
Si de nu-ti e pe plac, imi gasesc eu vreun rost. (a-hu)

Ploaie v-aduc oricand ve-ti dori (a-ha-ha)
Si soarele-l scot din norii cei gri. (a-ha-ha)
In trupuri torn vlaga si adio dureri, (a-ha-ha)
Iar visele tale nu mai sunt doar pareri. (a-ha-ha)

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.


Am dat ce-am primit, pan' n-am mai avut ce, (a-ha-ha)
Am luat ce mi-ati dat si n-am spus de ce, (a-ha)
Stii, te iubesc si etcetera, (a-ha)
Dar deschisa ti-e usa de spui: "Voi pleca".

O spun cu frumosul, pot sa si strig, (mai zi!)
Iti vine si plata, dupa orice castig (mai zi!)
Cum orice placere se termina prost, (mai zi!)
Plateste cat face, sa plangi n-are rost.

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.


Azi sau maine, foarte curand, (a-ha)
Ma duc intr-o vale, un cantec sa-ti cant. (a-ha)
O sa-l cant, o sa-l strig, asculta-l si tu, (ia zi!)
Ecou-mi raspunde de-am dreptate sau nu.

Oameni buni,
Oricat dati in dar,
3 * O inima de piatra nu mai bate iar. (mai zi!)
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu. (mai zi!)
...............................
SFARSITUL NU-I AICI (original: "Death is not the end")
(Bob Dylan, trad. Florian Pittis)

Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si ce slaveai in taina
E-asa cum nu-ti explici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Cand oprit la o rascruce,
Drumul nu stii sa-l prezici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand nu mai ai nici vise
Si nu stii cum sa te ridici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Cand se-aduna norii negri,
Ploaia cade ca un brici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Pomul vietii creste mandru
Unde spiritul e viu,
Lumineaza ea, salvarea,
Cerul gol si cenusiu.


Cand orasele-s in flacari,
Musuroaie de furnici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si cand cauti in zadar un om
Printre-atatea mii de venetici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Nu-i aici, (nu, nu)
3* Nu-i aici, (nu, nu)
Tine minte
sfarsitul nu-i aici. (nu, nu)

Pentru Florian Pittis, SFARSITUL NU-I AICI, el tocmai a devenit NEMURITOR.